Codul Civil actualizat

, Feb 07, 2011 | Adauga comentariu



Codul Civil actualizat 2010 si 2011 ( actualizat 3.01.2011)

Textele actelor actualizate sunt reproduceri neoficiale ale unor acte ce au suferit numeroase modificari de-a lungul timpului, dar care nu au fost republicate in Monitorul Oficial. La astfel de texte nu se va face referire in nici un document oficial ele avand numai un caracter informativ. „Info Juridic” nu isi asuma raspunderea pentru consecintele juridice generate de folosirea acestor acte.

TITLUL PRELIMINAR
DESPRE EFECTELE SI APLICAREA LEGILOR IN GENERE
Art. 1
Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactiva.
Art. 2
– Abrogat
modificat de
Lege nr. 105/1992 – cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat din 22 septembrie 1992, M.
Of. 245/1992;
Art. 3
Judecatorul care va refuza de a judeca, sub cuvint ca legea nu prevede, sau ca este intunecata sau
neindestulatoare, va putea fi urmarit ca culpabil de denegare de dreptate.
Art. 4
Este oprit judecatorului de a se pronunta, in hotaririle ce da, prin cale de dispozitii generale si reglementare,
asupra cauzelor ce-i sint supuse.
Art. 5
Nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare*), la legile care intereseaza ordinea publica si bunele
moravuri.
*)
Acte juridice unilaterale.

CARTEA I
DESPRE PERSOANE
Titlul I
DESPRE DREPTURILE CIVILE SI DESPRE NATURALIZARE
Capitolul I
Despre bucurarea de drepturile civile si despre naturalizare
Art. 6–16
(Abrogate prin art. 54 al Legii din 24. II. 1924 privitoare la dobindirea si pierderea nationalitatii romane).
Capitolul II
Despre pierderea drepturilor civile prin pierderea calitatii de roman
Art. 17–20
(Abrogate prin art. 54 al Legii din 24. II. 1924 privitoare la dobindirea si pierderea nationalitatii romane).
Titlul II
DESPRE ACTELE STARII CIVILE
Art. 21–86
(Abrogate prin art. 124 al Legii din 25. II. 1928 privitoare la actele starii civile).
Titlul III
DESPRE DOMICILIU
Art. 87–97
(Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31. I. 1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a
Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice; in ceea ce priveste abrogarea art. 93, a se vedea si
art. 16, 21 si 105 ale Constitutiei Republicii Populare Romane din 13. IV. 1948).
Titlul IV
DESPRE ABSENTI. ADICA CEI CARE LIPSESC DE LA LOCUL LOR
Capitolul I
Despre absenta prezumata
Art. 98–100
(Abrogate implicit prin Legea nr. 173 din 4. III. 1941 pentru declararea mortii prezumate a celor disparuti, si, in mod
expres, prin Decretul nr. 339 din 23. XI. 1948 privitor la declararea mortii prezumate a celor disparuti cu ocazia
razboiului, in afara zonei interioare).
Capitolul II
Despre declararea absentei
Art. 101–105
(Abrogate implicit prin Legea nr. 173 din 4. III. 1941 pentru declararea mortii prezumate a celor disparuti, si, in mod
expres, prin Decretul nr. 339 din 23. XI. 1948 privitor la declararea mortii prezumate a celor disparuti cu ocazia
razboiului, in afara zonei interioare).
Capitolul III
Despre efectele absentei
Art. 106–123
(Abrogate implicit prin Legea nr. 173 din 4. III. 1941 pentru declararea mortii prezumate a celor disparuti si, in mod
expres, prin Decretul nr. 339 din 23. XI. 1948 privitor la declararea mortii prezumate a celor disparuti cu ocazia
razboiului, in afara zonei interioare).
Capitolul IV
Despre privegherea copiilor minori ai tatalui care a disparut
Art. 124–126
(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31. I. 1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a
Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).
Titlul V
DESPRE CASATORIE
Capitolul I
Despre insusirile si conditiile necesare spre a se putea savirsi casatoria
Art. 127–133
(Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31. I. 1954, pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a
Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice; in ce priveste abrogarea art. 131 si art. 133, a se
vedea si art. 16, 21 si 105 din Constitutia Republicii Populare Romane din 13. IV. 1948).
Art. 134
– Abrogat
modificat de
Decret-lege nr. 9/1989 – privind abrogarea unor acte normative din 31 decembrie 1989, M. Of. 9/1989;
Art. 135–138
(Abrogate prin Legea din 15. III. 1906).
Art. 139
(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31. I. 1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului
privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).
Art. 140
(Abrogat prin Legea din 15. III. 1906)
Art. 141
(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31. I. 1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului
privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).
Art. 142
(Abrogat prin Legea din 15. III. 1906).
Art. 143–150
(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31. I. 1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a
Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).
Capitolul II
Despre formalitatile relative la celebrarea casatoriei
Art. 151–152
(Abrogate prin art. 124 al Legii din 25. II. 1928 privitoare la actele starii civile).
Capitolul III
Despre opozitii la casatorie
Art. 153–161
(Abrogate prin art. 124 al Legii din 25. II. 1928).
Capitolul IV
Despre cereri de nulitate a casatoriei
Art. 162–184
(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31. I. 1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a
Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).
Capitolul V
Despre obligatiile ce izvorasc din casatorie
Art. 185–193
(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31. I. 1954 pentru, punerea in aplicare a Codului familiei si a
Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).
Capitolul VI
Despre drepturile si datoriile respective ale sotilor
Art. 194–196
(Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31. I. 1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a
Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice; in ce priveste abrogarea art. 195 si art. 196, a se
vedea si art. 16, 21 si 105 ale Constitutiei Republicii Populare Romane din 13. IV. 1948).
Art. 197–208
(Abrogate prin Legea nr. 96 din 20. IV. 1932 privitoare la ridicarea incapacitatii civile a femeii maritate).
Capitolul VII
Despre desfacerea casatoriei
Art. 209
(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31. I. 1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului
privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).
Capitolul VIII
Despre a doua casatorie
Art. 210
(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 dat 31. I. 1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului
privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).
Titlul VI
DESPRE DESPARTENIE
Capitolul I
Despre cauzele desparteniei
Art. 211–213
(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31. I. 1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a
Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).
Art. 214
(Abrogat implicit prin Legea nr. 18 din 12. II. 1948 pentru modificarea Codului de procedura civila – drept urmare a
abrogarii exprese a art. 254–276 din c. civ. – si abrogat expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31. I. 1954
pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).
Art. 215
(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31. I. 1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului
privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).
Capitolul II
Despre despartenie pentru cauza determinata
Art. 216–233
(Abrogate prin art. 78 al Legii nr. 394 din 23. VI. 1943 pentru accelerarea judecatilor).
Art. 234
(Abrogat prin art. VI al Legii nr. 18 din 12. II. 1948).
Art. 235–240
(Abrogate prin art. 78 al Legii nr. 394 din 23. VI. 1943 pentru accelerarea judecatilor).
Art. 241–242
(Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12. II. 1948 pentru modificarea Codului de procedura civila).
Art. 243–245
(Abrogate prin art. 78 al Legii nr. 394 din 23. VI. 1943 pentru accelerarea judecatilor).
Art. 246–248
(Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12. II. 1948 pentru modificarea Codului de procedura civila).
Art. 249–250
(Abrogate implicit prin Legea nr. 18 din 12. II. 1948, pentru modificarea Codului de procedura civila – drept urmare
a modificarii art. 613 c. proc. civ. – si abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31. I. 1954 pentru
punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).
Art. 251–253
(Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12. II. 1948 pentru modificarea Codului de procedura civila).
Capitolul III
Despre despartenia prin consimtamintul mutual
Art. 254–267
(Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12. II. 1948 pentru modificarea Codului de procedura civila).
Art. 268
(Abrogat implicit prin Legea din 29. X. 1877 asupra atributiilor ministerului public si expres prin art. VI al Legii nr. 18
din 12. II. 1948 pentru modificarea Codului de procedura civila).
Art. 269–270
(Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12. II. 1948 pentru modificarea Codului de procedura civila).
Art. 271–272
(Abrogate implicit prin legea din 29. X. 1877 asupra atributiilor ministerului public si expres prin art. VI al Legii nr.
18 din 12. II. 1948 pentru modificarea Codului de procedura civila).
Art. 273–276
(Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12. II. 1948 pentru modificarea Codului de procedura civila).
Capitolul IV
Despre efectele desparteniei
Art. 277
(Abrogat prin Legea nr. 429 din 4. VI. 1945 pentru abrogarea art. 277 c. civ.).
Art. 278
(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31. I. 1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului
privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).
Art. 279
(Abrogat prin Legea din 15. III. 1906).
Art. 280–284
(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31. I. 1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a
Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).
Art. 285
(Abrogat prin art. VI al Legii nr. 18 din 12. II. 1948 pentru modificarea Codului de procedura civila).
Titlul VII
DESPRE PATERNITATE SI DESPRE FILIATIUNI
Capitolul I
Despre filiatiunea copiilor legitimi nascuti sau conceputi in casatorie
Art. 286–291
(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31. I. 1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a
Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).
Capitolul II
Despre dovedirea filiatiunii copiilor legitimi
Art. 292–303
(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31. I. 1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a
Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).
Capitolul III
Despre copiii naturali
Art. 304–308
(Abrogate prin art. 22 al Decretului nr. 130 din 2. IV. 1949 pentru reglementarea conditiei juridice a copilului
natural).
Titlul VIII
DESPRE ADOPTIE
Art. 309–320
(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31. I. 1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a
Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).
Art. 321–322
(Abrogate prin Legea din 15. III. 1906).
Art. 323
(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31. I. 1954 privitor la punerea in aplicare a Codului familiei si a
Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).
Art. 324
(Abrogat prin Legea din 15. III. 1906).
Titlul IX
DESPRE PUTEREA PARINTEASCA
Art. 325–341
(Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31. I. 1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a
Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice; in ceea ce priveste abrogarea art. 327–335, 338 si
340, a se vedea si art. 16, 21 si 105 ale Constitutiei Republicii Populare Romane din 13. IV. 1948).
Titlul X
DESPRE MINORITATE, DESPRE TUTELA SI DESPRE EMANCIPARE
Capitolul I
Despre minoritate
Art. 342
(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31. I. 1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului
privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).
Capitolul II
Despre tutela
Art. 343–420
(Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31. I. 1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a
Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice; in ce priveste abrogarea art. 343, 345–348, 350–353,
357–358 si 383, a se vedea si art. 16, 21 si 105 ale Constitutiei Republicii Populare Romane din 13. IV. 1948).
Capitolul III
Despre emancipare
Art. 421–433
(Abrogate prin art. V al Decretului nr. 185 din 30. IV. 1949 pentru modificarea si abrogarea unor dispozitii privitoare
la majorat, la capacitate in materia contractelor de munca si emancipare).
Titlul XI
DESPRE MAJORITATE, DESPRE INTERDICTIE SI DESPRE CONSILIUL JUDICIAR
Capitolul I
Despre majoritate
Art. 434
(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31. I. 1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului
privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).
Capitolul II
Despre interdictie
Art. 435–457
(Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31. I. 1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a
Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice; in ce priveste abrogarea art. 452, a se vedea si art.
16, 21 si 105 ale Constitutiei Republicii Populare Romane din 13. IV. 1948).
Capitolul III
Despre consiliile judiciare
Art. 458–460
(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31. I. 1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a
Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).
Cartea II
DESPRE BUNURI SI DESPRE OSEBITELE MODIFICARI ALE PROPRIETATII
Titlul I
DESPRE DISTINCTIUNEA BUNURILOR
Art. 461
Toate bunurile sint mobile sau imobile.
Capitolul I
Despre imobile
Art. 462
Bunurile sint imobile sau prin natura lor, sau prin destintia lor, sau prin obiectul la care ele se aplica.
Art. 463
Fondurile de pamint si cladirile sint imobile prin natura lor.
Art. 464
Morile de vint, sau de apa, asezate pe stilpi, sint imobile prin natura lor.
Art. 465
Recoltele care inca se tin de radacini, si fructele de pe arbori, neculese inca, sint asemenea imobile.
Indata ce recoltele se vor taia si fructele se vor culege, sint mobile.
Art. 466
Arborii ce se taie devin mobile.
Art. 467
Animalele ce proprietarul fondului da arendasului pentru cultura, sint imobile pe cit timp li se pastreaza destinatia
lor*).
*)
Dispozitiile art. 467 au devenit inaplicabile in urma Legii nr. 187/1945 pentru infaptuirea reformei agrare – M. Of. nr.
68 bis din 23 martie 1945, cu modificarile ulterioare.
A se vedea in acest sens si Decizia Ministerului Agriculturii nr. 1204 din 3 septembrie 1947 – M. Of. nr. 202/1947.

Art. 468
Obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul si exploatarea acestui fond sint imobile prin
destinatie.
Astfel sint imobile prin destinatie, cind ele s-au pus de proprietar pentru serviciul si exploatarea fondului:
animalele afectate la cultura;
instrumentele aratoare;
semintele date arendasilor sau colonilor partiari*);
porumbii din porumbarie;
lapinii*) tinuti pe linga casa;
stupii cu roi;
pestele din iaz (helesteie);
teascurile, caldarile, alambicurile, cazile si vasele;
instrumentele necesare pentru exploatarea fierariilor, fabricilor de hirtie si altor uzine;
paiele si gunoaiele.
Mai sint imobile prin destinatie toate efectele mobiliare*) ce proprietarul a asezat catre fond in perpetuu.
*)
Dijmasi. In ce priveste „semintele date arendasilor sau colonilor partiari“, a se vedea nota de la art. 467.

Art. 469
Proprietarul se presupune ca a asezat catre fond in perpetuu efecte mobiliare*), cind acestea sint intarite cu gips,
var sau ciment, sau cind ele nu se pot scoate fara a se strica sau deteriora, sau fara a strica sau deteriora partea
fondului catre care sint asezate.
Oglinzile unui apartament se presupun asezate in perpetuu, cind parchetul pe care ele stau este una cu boaseria*)
camerei.
Aceasta se aplica si la tablouri si alte ornamente.
Statuile sint imobile cind ele sint asezate inadins, chiar cind ele s-ar putea scoate fara fractura sau deteriorare.
*)
Lucruri mobile.

Art. 470
Urloaiele sau tevile ce servesc pentru conducerea apelor la un fond de pamint, sau la vreo casa, sint imobile si fac
parte din proprietatile la care servesc.
Art. 471
Sint imobile prin obiectul la care se aplica: uzufructul lucrurilor imobile, servitutile, actiunile care tind a revendica un
imobil.
Capitolul II
Despre mobile
Art. 472
Bunurile sint mobile prin natura lor, sau prin determinarea legii.
Art. 473
Sint mobile prin natura lor, corpurile care se pot transporta de la un loc la altul, atit acele care se misca de sine
precum sint animalele, precum si cele care nu se pot stramuta din loc decit prin o putere straina, precum sint
lucrurile neinsufletite.
Art. 474
Sint mobile prin determinarea legii, obligatiile si actiunile care au de obiect sume exigibile sau efecte mobiliare*),
actiunile sau interesele in companii de finante, de comert sau de industrie, chiar si cind capitalul acestor companii
consta in imobile.
Aceste actiuni sau interese se socot ca mobile numai in privinta fiecarui din asociati si pe cit timp tine asociatia.
Sint asemenea mobile prin determinarea legii, veniturile perpetue sau pe viata asupra statului sau asupra
particularilor.
*)
Lucruri mobile.

Capitolul III
Despre bunuri in raportul lor cu cei ce le poseda
Art. 475
Oricine poate dispune liber de bunurile ce sint ale lui, cu modificarile stabilite de legi.
Bunurile care nu sint ale particularilor sint administrate si nu pot fi instrainate decit dupa regulile si formele
prescrise anume pentru ele.
Art. 476
Drumurile mari, drumurile mici si ulitele care sint in sarcina statului, fluviile si riurile navigabile sau plutitoare,
tarmurile, adaugirile catre mal si locurile de unde s-a retras apa marii, porturile naturale sau artificiale, malurile
unde trag vasele si indeobste toate partite din pamintul Romaniei, care nu sint proprietate particulara, sint
considerate ca dependinte ale domeniului public.
Art. 477
Toate averile vacante si fara stapini, precum si ale persoanelor care mor fara mostenitori, sau ale caror mosteniri
sint lepadate, sint ale domeniului public.
Art. 478
Portile, zidurile, santurile, intariturile pietelor de razboi si ale fortaretelor fac si ele parte din domeniul public.
Aceste lucruri reintra in comert cind nu mai servesc la uzul public*).
*)
Dispozitia alin. 2 al art. 478 trebuie socotita implicit abrogata fata de reglementarea legala in vigoare privitoare la
bunurile care sint proprietate de stat.

Art. 479
Poate avea cineva asupra bunurilor, sau un drept de proprietate, sau un drept de folosinta, sau numai servitute.
Titlul II
DESPRE PROPRIETATE
Art. 480
Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in
limitele determinate de lege.
Art. 481
Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si
prealabila despagubire.
Art. 482
Proprietatea unui lucru mobil sau imobil da drept asupra tot ce produce lucrul si asupra tot ce se uneste, ca
accesoriu, cu lucrul, intr-un mod natural sau artificial. Acest drept se numeste: drept de accesiune.
Capitolul I
Despre dreptul de accesiune asupra celor produse de lucru
Art. 483
Fructele naturale sau industriale ale pamintului, fructele civile, sporul animalelor (prasila), se cuvin proprietarului in
puterea dreptului de accesiune.
Art. 484
Fructele produse din vreun lucru nu se cuvin proprietarului, decit cu indatorire din parte-i de a plati semanaturile,
araturile si munca pusa de altii.
Art. 485
Posesorul nu cistiga proprietatea fructelor decit cind poseda cu buna-credinta; la cazul contrariu, el este dator de a
inapoia productele, impreuna cu lucrul, proprietarului care-l revendica.
Art. 486
Posesorul este de buna-credinta cind poseda ca proprietar in puterea unui titlu translativ de proprietate, ale carui
viciuri nu-i sint cunoscute.
Art. 487
El inceteaza de a fi cu buna-credinta din momentul cind aceste viciuri ii sint cunoscute.
Capitolul II
Despre dreptul de accesiune asupra celor unite si incorporate cu lucrul
Art. 488
Tot ce se uneste si se incorporeaza cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului, potrivit regulilor statornicite mai jos.
Sectiunea I
Despre dreptul de accesiune relativ la lucrurile imobile
Art. 489
Proprietatea pamintului cuprinde in sine proprietatea suprafetei si a subfetei lui.
Art. 490
Proprietarul poate face asupra pamintului toate plantatiile si cladirile ce gaseste de cuviinta, afara de exceptiile
statornicite la capul,*) care trateaza despre servituti.
*)
Trimiterea se refera la titlul IV „Despre servituti“.

Art. 491
Proprietarul poate face sub fata pamintului toate constructiile si sapaturile ce gaseste de cuviinta, si trage din ele
toate foloasele ce acestea ar produce, afara de modificarile prescrise de legi si regulamente privitoare la mine,
precum si de legile si regulamentele politienesti.
Art. 492
Orice constructie, plantatie sau lucru facut in pamint sau asupra pamintului, sint prezumate a fi facute de catre
proprietarul acelui pamint cu cheltuiala sa si ca sint ale lui, pina ce se dovedeste din contra.
Art. 493
Proprietarul pamintului care a facut constructii, plantatii si lucrari cu materiale straine, este dator sa plateasca
valoarea materialelor. El mai poate fi osindit, dupa imprejurari, pentru o asemenea urmare si la plata de daune-
interese. Dar proprietarul materialelor n-are drept a le ridica.
Art. 494
Daca plantatiile, constructiile si lucrarile au fost facute de catre o a treia persoana cu materialele ei, proprietarul
pamintului are dreptul de a le tine pentru dinsul, sau de a indatora pe acea persoana sa le ridice.
Daca proprietarul pamintului cere ridicarea plantatiilor si a constructiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-
a facut; el poate chiar, dupa imprejurari, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vatamarile ce a
putut suferi proprietarul locului.
Daca proprietarul voieste a pastra pentru dinsul acele plantatii si cladiri, el este dator a plati valoarea materialelor si
pretul muncii, fara ca sa se ia in consideratie sporirea valorii fondului, ocazionata prin facerea unor asemenea
plantatii si constructii. Cu toate acestea, daca plantatiile, cladirile si operele au fost facute de catre o a treia
persoana de buna-credinta, proprietarul pamintului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantatii, cladiri, si lucrari,
dar va avea dreptul sau de a inapoia valoarea materialelor si pretul muncii, sau de a plati o suma de bani egala cu
aceea a cresterii valorii fondului.
Art. 495
Art. 496
Tot ale proprietarului riveran sint si paminturile lasate de apele curgatoare, cind ele se retrag pe nesimtite de la
unul din tarmuri si se indreapta catre celalalt tarm; proprietarul tarmului de unde apa s-a retras profita de aluviune,
fara ca proprietarul tarmului opus sa poata reclama pamintul cel pierdut.
Acest drept nu are loc in privirea paminturilor parasite de apa marii.
Art. 497
Aluviunea nu are loc in privirea lacurilor, helesteielor si a iazurilor; proprietarul lor conserva totdeauna pamintul
acoperit de apa, cind ea este la inaltimea scurgerii helesteului, iazului, chiar daca citimea apei ar scadea in urma;
si viceversa, proprietarul iazului nu cistiga nici un drept asupra pamintului riveran ce se acopera de apa iazului cind
urmeaza varsaturi extraordinare.
Art. 498
Daca un fluviu sau riu, navigabil sau nu, rupe deodata o parte, mare, si care se poate recunoaste, de pamint, si o
lipeste la pamintul unui alt proprietar, acea parte ramine a cui a fost pamintul de la care s-a rupt; insa daca se va
reclama in termen de un an.
Art. 499
Insulele si prundurile, care se formeaza in albia fluviilor si a riurilor navigabile sau plutitoare, sint ale statului, daca
nu i se opune titlu sau prescriptie.
Art. 500
Insulele si prundurile, care se formeaza in riurile nenavigabile si neplutitoare, sint ale proprietarului tarmului pe
care ele s-au format; daca insula formata trece peste jumatatea riului, atunci fiecare proprietar riveran are dreptul
de proprietate asupra partii de insula ce se intinde spre el, pornind de la jumatatea riului.
Art. 501
Daca un riu sau fluviu, formindu-si un brat nou, taie si inconjoara pamintul unui proprietar riveran, si face prin acest
chip o insula, proprietarul nu pierde pamintul ce s-a transformat in insula, chiar daca el s-a facut de un fluviu sau
de un riu navigabil sau plutitor.
Art. 502
Daca un fluviu sau un riu isi face un nou curs parasind vechea sa albie, aceasta albie se imparte intre proprietarii
marginari.
Art. 503
Orice animale sau zburatoare salbatice trec in cuprinsul nostru se fac ale noastre, pe cit timp ramin la noi, afara
numai daca asemenea trecere s-a ocazionat prin fraude sau prin artificii.
Sectiunea II
Despre dreptul de accesiune relativ la lucrurile miscatoare*)
Art. 504
Art. 505
Este principal acela din doua lucruri, pentru uzul sau pentru ornamentul, pentru completarea carui a servit unirea
celuilalt lucru.
Art. 506
Cind insa lucrul unit este mult mai de pret decit lucrul principal, si cind el s-a unit fara stirea proprietarului, acesta
poate cere despartirea si restituirea lucrului unit, chiar daca ar rezulta din despartire oarecare vatamare lucrului
catre care el a fost unit.
Art. 507
Daca din cele doua lucruri unite pentru a forma un singur tot, nici unul nu poate fi privit ca accesoriu al celuilat,
atunci acela este considerat ca principal care va fi mai mare in valoare. Daca valoarea ambelor lucruri ar fi mai tot
aceeasi, atunci lucrul cel mai mare in volum va fi considerat ca principal.
Art. 508
Daca un mester sau altcineva a intrebuintat materia care nu era a sa si a facut un lucru nou, atunci proprietarul
materiei intrebuintate are dreptul de a reclama lucrul format din ea, platind pretul muncii, atit cind acel obiect ar
putea cit si cind el n-ar putea reveni in starea primitiva.
Art. 509
Daca insa manopera ar fi atit de importanta incit ar intrece cu mult valoarea materiei intrebuintate, atunci munca
lucratorului va fi considerata ca parte principala, si lucratorul va avea dreptul de a retine lucrul format, platind
proprietarului pretul materiei.
Art. 510
Cind cineva a intrebuintat in parte materia care era a sa, si in parte materia straina, pentru a forma un lucru nou,
fara ca nici o parte din materie sa-si fi pierdut cu totul fiinta, si daca acele materii nu se mai pot desparti fara
vatamare sau paguba, atunci lucrul format se cuvine ambilor proprietari, celui dintii in proportie cu materia ce era a
sa, si celuilalt in proportie cu materia sa si cu pretul muncii sale.
Art. 511
Cind un lucru s-a format din amestecarea mai multor materii cu diferiti stapini din care nici una nu poate fi
considerata ca materie principala, atunci proprietarul, in nestiinta carui a urmat amestecarea, poate cere
desfacerea lor, daca ea este cu putinta a se desface.
Daca materiile amestecate nu se mai pot desparti fara vatamare sau paguba, atunci lucrul format se cuvine tuturor
stapinilor, fiecarui insa in proportie cu citimea, calitatea si valoarea materiilor lui, intrebuintate la facerea acelui
lucru.
Art. 512
Daca materia unui din proprietari ar covirsi pe cealalta materie prin valoare si cantitate, atunci proprietarul materiei
mai cu pret va putea cere lucrul format prin amestecare, platind insa celuilalt proprietar pretul materiei sale.
Art. 513
Cind lucrul format ramine comun intre proprietarii materiilor din care s-a format, atunci lucrul se va vinde prin
licitatie si pretul se va imparti.
Art. 514
In toate cazurile in care proprietarul materiei intrebuintate fara stirea lui la formarea unui lucru nou este in drept de
a reclama lucrul format, el are si voia de a cere in loc de lucrul format o materie de aceeasi natura, citime, greutate,
marime si calitate, sau valoarea aceleiasi materii.
Art. 515
Vericari vor fi intrebuintat materii straine, fara stirea proprietarului lor, vor putea dupa imprejurari fi osinditi si la
plata de daune-interese, si aceasta fara prejudiciul urmaririlor prin canal extraordinar*).
*)
Actiune penala.

Art. 516
Principiile regulilor de mai sus vor servi judecatorilor si in deciziunea cazurilor analoge cu cele precedente
Titlul III
DESPRE UZUFRUCT, DESPRE UZ SI DESPRE ABITATIUNE*)
Capitolul I
Despre uzufruct
Art. 517
Uzufructul este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sint proprietatea altuia, intocmai ca insusi proprietarul
lor, insa cu indatorirea de a le conserva substanta.
Art. 518
Uzufructul se stabileste prin lege sau prin vointa omului.
Art. 519
Uzufructul se poate stabili sau pur, sau cu termen, sau cu conditie.
Art. 520
Uzufructul se poate stabili pe tot felul de bunuri mobile si imobile
Sectiunea I
Despre drepturile uzufructuarului
Art. 521
Uzufructuarul are drept de a se bucura de tot felul de fructe ce poate produce obiectul asupra caruia are uzufruct,
fie naturale, fie industriale, fie civile.
Art. 522
Fructele naturale sint acelea ce pamintul produce de la sine; productia si prasila (sporul animalelor) stat asemenea
fructe naturale. Fructele industriale ale unui fond sint acelea ce se dobindesc prin cultura.
Art. 523
Fructele civile sint chiriile caselor, dobinzile sumelor exigibile, venitul rentelor; arendele intra in clasa fructelor civile.
Art. 524
Fructele naturale si industriale, neculese in momentul tind se deschide dreptul de uzufruct, sint ale uzufructuarului.
Acelea ce se gasesc in aceeasi stare cind se sfirseste dreptul de uzufruct sint ale proprietarului, fara de a putea
pretinde unul de la altul despagubire de cheltuielile urmate pentru araturi si semanaturi. Drepturile colonului
partiar*) ce vor fi existat la inceputul, sau la finele uzufructului, nu pot fi vatamate de dispozitia precedenta.
*)
Dijmas.

Art. 525
Fructele civile se socotesc dobindite zi cu zi, si se cuvin uzufructuarului, in proportie cu durata uzufructului sau.
Aceasta regula se aplica la arenzi si la chiriile caselor si la alte fructe civile.
Art. 526
Daca uzufructul cuprinde lucruri cu care nu se poate cineva servi fara a le consuma, precum bani, grine, bauturi,
uzufructuarul are dreptul de a dispune de ele, insa cu indatorire de a le inapoia in aceeasi cantitate, calitate si
valoare, sau pretul, la sfirsitul uzufructului.
Art. 527
Uzufructul unei rente pe viata da uzufructuarului, pe durata uzufructului sau, dreptul de a percepe veniturile, fara de
a fi obligat la nici un fel de restituire.
Art. 528
Daca uzufructul cuprinde lucruri care, fara a se consuma indata, se strica dupa vreme prin intrebuintarea lor,
precum rufele, mobilele casei, uzufructuarul are dreptul de a se sluji cu dinsele pentru intrebuintarea la care ele
sint destinate, si nu este obligat de a le inapoia la sfirsitul uzufructului, decit in starea ce se vor afla, insa nestricate
din dol sau culpa.
Art. 529
Daca uzufructul cuprinde paduri destinate de proprietarul lor la taieri periodice, uzufructuarul este dator a pastra
ordinea si citimea taierii, in conformitate cu regulile stabilite de proprietar, sau cu uzul locului, fara a putea pretinde
vreo despagubire nici uzufructuarul, nici mostenitorii sai, pentru partile lasate netaiate in timpul uzufructului sau.
Arborii care se pot scoate dintr-un seminariu de pomi*), fara degradarea acestuia nu vor face parte din uzufruct,
decit cu indatorire, pentru uzufructuar, de a se conforma obiceiului local in privirea inlocuirii lor.
*)
Pepiniere.

Art. 530
Uzufructuarul se mai bucura, conformindu-se cu epocile si uzul vechi al proprietarului, de partile de paduri inalte
care au fost puse in taiere regulata, sau ca aceste taieri se fac periodic pe o intindere de pamint determinata, sau
ca se fac numai de o citime oarecare de arbori alesi pe toata suprafata domeniului.
Art. 531
In toate celelalte cazuri, uzufructuarul nu se poate atinge de arbori inalti; va putea insa intrebuinta, spre a face
reparatiile la care este obligat, arborii dezradacinati sau sfarimati din accidente; poate chiar a taia pentru acest
sfirsit arborii trebuinciosi, cu indatorire insa a constata in fiinta proprietarului aceasta trebuinta.
Art. 532
Uzufructuarul poate lua din paduri araci pentru vii, poate asemenea lua de pe pomi producte anuale sau periodice,
insa toate acestea dupa obiceiul locului si al proprietarului.
Art. 533
Pomii roditori care se usuca si chiar acei ca sfat dezradacinati sau darimati din accidente se cuvin uzufructuarului,
cu indatorire de a-i inlocui prin altii.
Art. 534
Uzufructuarul se poate bucura el insusi, sau inchiria altuia, sau ceda exercitiul dreptului sau. De va inchiria,
urmeaza a se conforma pentru epocile cind se preinnoiesc contractele si pentru durata lor, regulilor intocmite
pentru barbat, in privinta averii femeii sale la titlul Despre contractul de casatorie.
Art. 535
Uzufructuarul se foloseste de adaugirile facute prin aluviune la obiectul asupra caruia are uzufruct.
Art. 536
El se foloseste de drepturile de servitute si in genere de toate drepturile de care se poate folosi proprietarul, si se
foloseste intocmai ca insusi proprietarul.
Art. 537
Uzufructuarul se foloseste asemenea intocmai ca proprietarul de minele, pietrariile si nisipurile ce sint in exploatare
la deschiderea dreptului de uzufruct.
Daca insa se atinge de o exploatare, care nu s-ar putea face fara o concesiune, uzufructuarul nu se va putea
bucura de ea fara a dobindi mai intii invoirea guvernului.
Art. 538
Uzufructuarul n-are nici un drept asupra minelor si pietrariilor nedeschise inca, nici asupra nisipurilor a caror
exploatare nu e inca inceputa, nici asupra comorii care s-ar putea gasi in cursul uzufructului sau.
Art. 539
Proprietarul nu poate prin faptul sau nici cu orice chip vatama drepturile uzufructuarului.
Uzufructuarul nu poate, la incetarea uzufructului, cere vreo despagubire pentru imbunatatirile ce ar pretinde ca a
facut, chiar cind printr-insele ar fi sporit valoarea lucrului. El sau mostenitorii sai pot insa ridica oglinzi, tablouri si
alte ornamente, pe care le-ar fi asezat, cu indatorire de a restabili localul in starea ce a fost mai inainte.
Sectiunea II
Despre obligatiile uzufructuarului
Art. 540
Uzufructuarul ia lucrurile in starea in care se afla; el insa nu poate intra in folosinta lor, decit dupa ce va face in
prezenta proprietarului, sau dupa ce-l va chema formal, inventarul lucrurilor miscatoare si constatarea stirii in care
se vor afla cete nemiscatoare, supuse uzufructului.
Art. 541
Este dator a da cautiune ca se va folosi ca un bun parinte de familie, de nu va fi scutit prin actul constitutiv al
uzufructului; cu toate acestea tatii, mamele ce vor avea uzufructul legal al averii copiilor lor, vinzatorul sau
donatorul care si-au rezervat uzufructul, nu sint obligati a da cautiune.
Art. 542
Daca uzufructuarul nu gaseste cautiune, nemiscatoarele se dau cu arenda, sumele de bani cuprinse in uzufruct se
pun la dobinda, productele se vind si pretul lor se pune asemenea la dobinda; dobinzile acestor sume si pretul
arendelor se cuvin uzufructuarului.
Art. 543
In lipsa de cautiune din partea uzufructuarului, proprietarul poate cere ca mobilele supuse periciunii prin
intrebuintare sa se vinda spre a se pune pretul la dobinda, si uzufructuarul se foloseste de dobizi in cursul
uzufructului; cu toate acestea uzufructuarul va putea cere si judecatorii vor putea ordona, dupa imprejurari, ca o
parte din lucrurile miscatoare necesare pentru propriile sale trebuinte sa i se lase sub simpla sa depunere de
juramint si cu indatorire de a le preda la curmarea uzufructului.
Art. 544
Intirzierea de a da cautiune nu ridica uzufructuarului dreptul de a se folosi de fructele la care el avea drept; ele i se
cuvin din momentul de cind s-a deschis uzufructul.
Art. 545
Uzufructuarul nu este obligat decit la reparatiile de intretinere. Reparatiile cele mari ramin in sarcina proprietarului,
afara numai daca acestea s-ar fi cauzat din lipsa reparatiilor de intretinere de la deschiderea uzufructului, in care
caz uzufructuarul este obligat a le face si pe acestea.
Art. 546
Reparatiile cele mari sint acele ale zidurilor celor mari si ale boltelor, restabilirea grinzilor si acoperisului intreg,
acelea ale zagazelor si ale zidurilor de sprijinire si de imprejmuire in total; toate celelalte reparatii sint de
intretinere.
Art. 547
Nici proprietarul, nici uzufructuarul nu sint obligati a recladi ceea ce a cazut de vechime sau s-a distruit*) din caz
fortuit.
*)
Distrus.

Art. 548
Uzufructuarul este obligat, in cursul folosintei sale, la toate sarcinile anuale ale fondului, precum contributiile si
altele ce dupa obicei sint considerate ca sarcini ale fructelor.
Art. 549
In privinta sarcinilor ce pot fi impuse pe proprietate in cursul uzufructului, proprietarul si uzufructuarul contribuie
dupa modul urmator: proprietarul este obligat a le plati si uzufructuarul a-i raspunde dobinzile, iar daca
uzufructuarul le-a platit, el are dreptul a cere capetele*), platite de la proprietar, la expirarea uzufructului.
*)
Capitalul.

Art. 550
Acel ce cistiga cu titlu gratuit un uzufruct universal, sau cu titlu universal, este dator a achita in proportie cu
folosinta sa si fara nici un drept de repetitiune, legatele, pensiile alimentare si veniturile rentelor perpetue sau pe
viata care privesc asupra patrimoniului.
Art. 551
Uzufructuarul cu titlu particular nu se obliga la plata datoriilor pentru care fondul este ipotecat si, de va fi silit sa le
plateasca, are actiune in contra proprietarului.
Art. 552
Uzufructuarul fie universal, fie cu titlu universal, trebuie sa contribuie impreuna cu proprietarul la plata datoriilor
dupa cum urmeaza: se pretuieste valoarea fondului supus uzufructului, se defige*) in urma citimea cu care
urmeaza a contribui la plata datoriilor in proportie cu valoarea zisu-lui fond. Daca uzufructuarul voieste sa
avanseze suma pentru care trebuie fondul sa contribuie, capitalul i se inapoieaza la sfirsitul uzufructului fara nici o
dobinda. Iar de nu va voi uzufructuarul a face acest avans, proprietarul poate, dupa a sa vointa, sau sa plateasca
dinsul acea suma, si atunci uzufructuarul ii plateste dobinzile in tot cursul uzufructului, sau sa puna in vinzare o
parte din averea supusa uzufructului pina se va dobindi un pret analog sumei datorite.
*)
Se stabileste.

Art. 553
Uzufructuarul e dator a plati numai cheltuielile proceselor ce privesc folosinta si celelalte condamnatiuni la care
procesele aratate pot da nastere.
Art. 554
Daca in cursul uzufructului, o a treia persoana face vreo uzurpare asupra fondului, sau vreo alta incercare spre a
calca drepturile proprietarului, uzufructuarul este tinut a-l denunta proprietarului, caci la din contra uzufructuarul
ramine raspunzator pentru toate daunele ce ar putea rezulta pentru proprietar, precum ar fi raspunzator pentru
orice stricaciune s-ar face de el insusi.
Art. 555
Daca uzufructul are de obiect un animal si daca acesta va pieri fara culpa uzufructuarului, el nu este obligat a da
proprietarului alt animal in loc, nici de a-i plati pretul.
Art. 556
Daca turma pe care un uzufruct a fost constituit, din intimplare sau din boala, va pieri cu totul si fara culpa
uzufructuarului, acesta nu este obligat decit a-i da seama de piei sau de valoarea lor.
Daca turma nu va pieri cu totul, uzufructuarul este dator de-a inlocui numarul vitelor pierdute, prin vitele ce da
sporul.
Sectiunea III
Despre stingerea uzufructului
Art. 557
Uzufructul se stinge prin moartea uzufructuarului, prin expirarea termenului pentru care uzufructul a fort acordat,
prin consolidarea sau intrunirea asupra aceleiasi persoane a ambelor calitati de proprietar si de uzufructuar;
prin neuzul dreptului de uzufruct in curs de 30 ani;
prin totala desfiintare a lucrului asupra carui uzufructul era constituit.
Art. 558
Uzufructul poate inceta asemenea prin abuzul ce face uzufructuarul de folosinta sa, sau aducind stricaciuni
fondului, sau lasindu-l sa se degradeze din lipsa de intretinere. Creditorii uzufructuarului pot interveni in
contestatiile pornite in contra-i pentru conservarea drepturilor lor; ei pot propune repararea degradarilor facute si a
da garantii pentru viilor.
Judecatorii pot, dupa gravitatea imprejurarilor, sau a hotari stingerea uzufructului, sau a lasa pe proprietar sa se
bucure de fructele obiectului supus la uzufruct, cu indatorire de a plati pe fiecare an uzufructuarului sau celor ce
prezinta drepturile sale o suma hotarita pina in ziua cind uzufructul urma sa inceteze.
Art. 559
Uzufructul care nu e acordat particularilor nu poate trece peste 30 de ani.
Art. 560
Uzufructul constituit pina ce o alta persoana va ajunge la o virsta hotarita, tine pina la acea epoca, chiar de-ar muri
zisa persoana inaintea virstei hotarite.
Art. 561
Vinzarea lucrului supus la uzufruct nu aduce nici o schimbare dreptului uzufructuarului; el continua a se folosi de
uzufructul sau, de nu a renuntat la dinsul in mod formal.
Art. 562
Creditorii uzufructuarului pot sa ceara a se anula renuntarea facuta in paguba lor.
Art. 563
Daca o parte numai a lucrului supus la uzufruct s-a distruit*), uzufructul se pastreaza asupra partii ramase.
*)
Distrus.

Art. 564
De va fi uzufructul constituit numai asupra unei cladiri, si aceasta cladire va arde sau se va distrui*) din alta
intimplare, sau se va darima de vechime, uzufructuarul nu va avea drept a se folosi de pamintul pe care a fost
cladirea, nici de materialurile ramase. Daca uzufructul s-ar afla constituit asupra unui domeniu din care facea parte
si cladirea, uzufructuarul se va folosi de pamint.
*)
Distruge.

Capitolul II
Despre uz si abitatiune
Art. 565
Drepturile de uz si de abitatiune se stabilesc si se pierd in acelasi chip ca si uzufructul.
Art. 566
Ca si in cazul de uzufruct, nu se poate folosi cineva de aceste drepturi, fara a da mai intii cautiune si fara a face
inventar.
Art. 567
Uzuarul si cel ce are dreptul de abitatiune trebuie sa se foloseasca, de ele ca un bun parinte de familie.
Art. 568
Drepturile de uz si de abitatiune se reguleaza prin titlul care le-a infiintat si primesc dupa cuprinderea lui mai multa
sau mai putina intindere.
Art. 569
Daca titlul nu se explica asupra intinderii acestor drepturi, ele se reguleaza precum urmeaza.
Art. 570
Cel ce are uzul unui loc nu poate pretinde mai multe fructe din acest loc decit se cuvine pentru trebuintele sale si
ale familiei sale.
Poate pretinde si pentru trebuintele copiilor ce va avea in urma constituirii dreptului de uz.
Art. 571
Uzuarul nu poate ceda nici inchiria dreptul sau altuia.
Art. 572
Cel ce are un drept de abitatiune pe o casa poate sedea intr-insa cu familia sa, chiar de n-ar fi fost insurat la epoca
cind i s-a dat acest drept.
Cel ce are dreptul de abitatiune poate inchiria partea casei ce nu locuieste.
Art. 573
Dreptul de abitatiune nu poate fi nici cesionat, nici inchiriat, afara de exceptia adusa la art. 572.
Art. 574
Daca uzuarul absoarbe toate fructele fondului, sau daca ocupa toata casa, e dator sa faca cheltuielile de cultura,
reparatiile de intretinere si sa plateasca contributiile ca si uzufructuarul. Daca nu ia decit o parte din fructe sau
daca nu ocupa decit o parte din casa, el contribuie in proportie cu lucrul de care se foloseste
Art. 575
Uzul padurilor se va regula prin legi particulare.
Titlul IV
DESPRE SERVITUTI
Art. 576
Servitutea este o sarcina impusa asupra unui Imobil pentru uzul si utilitatea unui imobil avind un alt stapin.
Art. 577
Servitutile izvorasc sau din situatia naturala a locurilor, sau din obligatia impusa de lege, sau din conventia dintre
proprietari.
Capitolul I
Despre servituti ce se nasc din situatia locurilor*)
Art. 578
Locurile inferioare sint supuse a primi apele ce curg fireste din locurile superioare, fara ca mina omului sa fi
contribuit la aceasta.
Proprietarul inferior nu poate ridica stavili ca sa opreasca aceasta scurgere.
Proprietarul superior nu poate face nici o lucrare spre agravarea servitutii fondului inferior.
Art. 579
Cel ce are un izvor pe proprietatea sa poate face orice intrebuintare cu dinsul, fara insa a vatama dreptul ce
proprietarul fondului inferior are dobindit sau prin vreun titlu sau prin prescriptie asupra acelui izvor.
Art. 580
In acest caz, prescriptia nu se poate dobindi decit prin o folosinta neintrerupta in timp de 30 de ani, socotiti din ziua
cind proprietarul fondului inferior a facut si a savirsit lucrari aparente destinate a inlesni trecerea si scurgerea apei
in proprietatea sa.
Art. 581
Proprietarul izvorului nu-i poate schimba cursul cind izvorul da apa trebuincioasa locuitorilor unei comune, unui sat
sau unui catun.
Art. 582
Acela, a carui proprietate este pe marginea unei ape curgatoare, afara de apele care sint declarate dependente de
domeniul public prin art. 476 la titlul Despre distinctiunea bunurilor, poate lua apa pentru irigatia proprietatilor sale,
fara insa a o abate de tot.
Acela prin al carui fond trece apa o poate chiar intrebuinta in toata intinderea prin care ar avea curgere, cu
indatorire numai a-i lasa cursul firesc la iesirea din proprietatea sa.
Art. 583
De se ridica vreo contestatie intre proprietarii carora aceste ape pot fi trebuincioase, tribunalele*), la darea hotaririi,
sint datoare sa caute a impaca interesul agriculturii cu respectul cuvenit proprietatii, observind intotdeauna
regulamentele particulare si locale asupra curgerii si uzului apelor.
*)
instantele.

Art. 584
Orice proprietar poate indatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite cu a sa; cheltuielile granituirii se vor
face pe jumatate.
Art. 585
Tot proprietarul isi poate ingradi proprietatea, afara de exceptia ce se face la art. 616.
Capitolul II
Despre servitutile stabilite de lege*).
Art. 586
Servitutile stabilite de lege au de obiect utilitatea publica, sau a comunelor, ori aceea a particularilor.
Art. 587
Acele stabilite pentru utilitatea publica sau comunala au de obiect cararea sau poteca pe linga marginea riurilor
navigabile sau flotabile, constructia sau reparatia drumurilor, sau alte lucrari publice sau comunale.
Tot ce priveste acest fel de servituti se determina de catre legile sau regulamentele particulare*).
*)
Dispozitii normative speciale.

Art. 588
Legea supune pe proprietari la osebite obligatii unul catre altul, fara chiar sa existe vreo conventie intre dinsii.
Art. 589
Parte din aceste obligatii e regulata de catre legile asupra politiei rurale.
Celelalte sint relative la zidul sau la santul comun intre vecini, la cazul cind se poate malta un contrazid, la privirea
asupra proprietatii vecinului, la scurgerea stresinilor, la drumul de trecere.
Sectiunea I
Despre zidul si santul comun
Art. 590
In orase si la tara*), orice zid care serveste de despartire intre cladiri sau intre curte si gradina, si intre ograde la
tara, se socoteste comun, daca nu exista titlu sau semn care ar proba contrariul.
*)
A se vedea Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativa a teritoriului Republicii Socialiste Romania – B. Of.
nr. 17–18 din 17 februarie 1968, republicata in B. Of. nr. 163–165 din 20 decembrie 1968, cu modificarile ulterioare.

Art. 591
Este semn de necomunitate cind culmea zidului este dreapta si perpendiculara despre peretele de o parte, iar
despre cealalta parte infatiseaza un plan inclinat; in acest caz, zidul se presupune ca apartine exclusiv
proprietarului despre care exista planul inclinat.
Art. 592
Reparatia si recladirea zidului comun sint in sarcina tuturor devalmasilor, si in proportie cu dreptul fiecaruia.
Art. 593
Cu toate acestea, fiecare coproprietar al unui zid comun poate fi aparat de a contribui la reparatii si recladiri,
renuntind la dreptul sau, daca insa zidul comun nu ar sprijini vreo cladire a sa.
Art. 594
Fiecare coproprietar poate sa zideasca in contra unui zid comun si sa bage grinzi sau legaturi in toata grosimea
zidului, lasind 54 milimetri despre vecin, fara prejudiciul dreptului ce are vecinul ca sa scurteze acele grinzi pina in
jumatatea zidului, in caz cind si el ar voi a pune grinzi tot in acele locuri, sau a lipi un cos.
Art. 595
Orice coproprietar poate sa inalte zidul comun, dar e dator a face singur cheltuiala inaltarii, reparatiile de intretinere
pentru partea inaltata si totodata pagubirile pentru sarcina cauzata zidului comun in proportie cu inaltimea.
Art. 596
Daca zidul comun nu e in stare a purta greutatea inaltarii, cel ce vrea sa-l inalte e dator a-l face din intreg din
temelie, cu cheltuiala sa, si orice adaos in grosime sa-l faca pe locul sau.
Art. 597
Vecinul care n-a contribuit la inaltare poate cistiga dreptul de comunitate, platind cheltuiala pe jumatate, precum si
pretul pe jumatate al locului ce s-ar fi intrebuintat pentru ingrosarea zidului.
Art. 598
Orice vecin al unui zid poate sa-l faca comun, in parte sau tot, platind stapinului zidului jumatate din valoarea sa,
sau jumatate din valoarea partii ce vrea sa faca comuna, precum si jumatate din valoarea locului pe care este
cladit zidul.
Art. 599
Unul din vecini nu poate gauri zidul comun, nici sa alature sau sa sprijine de dinsul vreo lucrare, fara
consimtamintul celuilalt.
In caz de impotrivire, el nu poate face aceasta fara a regula mai intii prin experti mijloacele necesare pentru ca
acea lucrare sa nu vatame drepturile celuilalt.
Art. 600
Fiecare poate in orase si suburbii a indatora pe vecinul sau, a contribui la cladirea si repararea ingradirii ce
desparte casele, curtile si gradinile lor; inaltimea ingradirii se va hotari dupa regulamentele particulare*), sau dupa
obiceiul obstesc si in lipsa de regulamente si de obicei, inaltimea zidului va fi de cel putin doi metri, socotindu-se si
coama.
*)
Dispozitii normative speciale.

Art. 601
Cind se recladeste un zid comun sau o casa, toate servitutile active si pasive se perpetua in privirea noului zid sau
a noii case, fara a se putea insa ingreuna, daca recladirea s-a facut mai inainte de implinirea prescriptiei.
Art. 602
Toate santurile intre doua proprietati se socotesc comune de nu va fi titlu sau semn contrariu.
Art. 603
Este semn de necomunitate cind pamintul e inaltat sau aruncat numai de o parte a santului.
Art. 604
Santul se socoteste a fi exclusiv al acelui in partea caruia pamintul e aruncat.
Art. 605
Santul comun trebuie intretinut cu cheltuiala comuna.
Art. 606
Orice gard ce desparte doua proprietati se socoteste comun, afara daca numai una singura din doua propritati va fi
ingradita, sau de nu va fi un titlu sau posesiune indestulatoare care sa constate din contra.
Art. 607
Nu e iertat a sadi arbori care cresc inalti decit in departarea hotarita de regulamentele particulare*) sau de
obiceiurile constante si recunoscute si in lipsa de regulamente si de obiceiuri, in departare de doi metri, de la linia
despartitoare a celor doua proprietati pentru arborii inalti si de o jumatate metru pentru celelalte plantatii si garduri
vii.
*)
Dispozitii normative speciale.

Art. 608
Vecinul poate cere ca arborii si gardurile vii pusi la o distanta mai mica sa se scoata.
Acela pe a carui proprietate se intind cracile arborilor vecinului poate sa-l indatoreze a le taia.
Daca radacinile se intind pe pamintul sau are drept a le taia singur.
Art. 609
Arborii ce se afla in gardul comun sint comuni ca si gardul si fiecare din ambii proprietari e in drept a cere sa-i taie.
Sectiunea II
Despre distanta si lucrarile intermediare cerute pentru oarecare constructii
Art. 610
Cel ce face un put sau o privata linga un zid fie comun sau nu; cel ce vrea sa cladeasca un camin sau vatra, o
fierarie, un cuptor sau o soba, sa-i alature un ocol de vite, sau cel ce vrea sa puie linga zid un magazin*) de sare,
sau gramezi de materii corozive; e indatorat sa lase departarea prescrisa de regulamente*) si obiceiuri particulare
asupra unor asemenea obiecte, sau sa faca lucrarile prescrise de aceleasi legi si regulamente*) spre a nu aduce
vatamare vecinului.
*)
Depozit.

Sectiunea III
Despre vederea in proprietatea vecinului*)
Art. 611
Unul din vecini nu poate face, fara consimtamintul celuilalt, nici intr-un chip, fereastra sau deschidere intr-un zid
comun.
Art. 612
Nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea asupra proprietatii
ingradite sau neingradite a vecinului sau, de nu va fi o distanta de 19 decimetri intre zidul pe care se deschid
aceste vederi si proprietatea vecina.
Art. 613
Nimeni nu poate avea vederi piezis pe proprietatea vecinului de nu va fi o distanta de sase decimetri.
Art. 614
Distanta de care este vorba in cele doua articole precedente se socoteste de la fata zidului, pe care s-a deschis
vederea, si, de vor fi balcoane sau alte asemenea, de la linia lor cea dinafara, pina la linia de despartire a celor
doua proprietati.
Sectiunea IV
Despre picatura stresinilor
Art. 615
Tot proprietarul este dator a-si face streasina casei sale astfel incit apele din ploi sa se scurga pe terenul sau, sau
pe ulite, iar nu pe locul vecinului sau.
Sectiunea V
Despre dreptul de trecere
Art. 616
Proprietarul al carui loc este infundat, care nu are nici o iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul
vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu indatorire de a-l despagubi in proportie cu pagubele ce s-ar putea
ocaziona.
Art. 617
Trecerea trebuie regulat facuta pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului inchis, ca sa iasa la drum.
Art. 618
Cu toate acestea trebuie a se alege trecerea prin locul ca ar pricinui o mai putina paguba acelui pe al carui loc
trecerea urmeaza a fi deschisa.
Art. 619
Actiunea de despagubire in cazul prevazut prin art. 616 este prescriptibila; iar trecerea trebuie sa urmeze dupa
prescriptie, desi actiunea de indemnitate nu s-ar mai putea admite.
Capitolul III
Despre servitutile stabilite prin faptul omului
Sectiunea I
Despre osebite feluri de servituti ce se pot stabili asupra bunurilor
Art. 620
Este iertat proprietarilor a stabili pe proprietatile lor, sau in folosul proprietatilor lor, orice servitute vor gasi de
cuviinta, pe cit timp aceste servituti nu vor impune persoanei proprietarului fondului servient*) obligatia unui fapt
personal, si pe cit timp aceste servituti nu vor fi contrarii ordinii publice.
Uzul si intinderea servitutilor stabilite astfel se reguleaza prin titlul ce le constituie, si in lipsa de titlu, dupa regulile
urmatoare.
*)
Supus servitutii.

Art. 621
Servitutile sint stabilite sau in folosul cladirilor, sau in folosul pamintului. Cele de felul dintii se numesc urbane,
chiar cind cladirile pentru care servitutile sint instituite se vor afla nu numai in oras, dar si la tara; cele de al doilea
fel se numesc rurale.
Art. 622
Servitutile sint sau continue sau necontinue.
Servitutile continue sint acelea al caror exercitiu este sau poate fi continuu, fara sa aiba trebuinta de faptul actual al
anului; astfel sint apaducele*), scursurile apelor, ferestrele si altele asemenea. Servitutile necontinue sint acelea
care au trebuinte de faptul actual al omului spre a fi exercitate, astfel este dreptul de trecere, de a lua apa din
fintina, de a paste vite si alte asemenea.
Servitutile sint aparente sau neaparente. Servitutile aparente sint acelea care se cunosc prin lucrari exterioare,
precum: o usa, o fereastra, o apaducere*); servitutiile neaparente sunt acelea ce n-au semn exterior de existenta
lor, precum spre exemplu, prohibitiunea de a zidi pe un fond, sau de a nu zidi decit pina la o inaltime determinata.
*)
Apeductele.

Sectiunea II
Despre modul cu care se stabilesc servitutile
Art. 623
Servitutile continue si aparente se dobindesc prin titlu sau prin posesiune de 30 ani.
Art. 624
Servitutile continue neaparente si servitutile necontinue si neaparente nu se pot stabili decit prin titluri.
Art. 625
Destinatiunea proprietarului tine loc de titlu in privinta servitutilor continue si aparente.
Art. 626
Nu poate fi destinatiune a proprietarului decit numai cind se va dovedi ca cele doua fonduri acum despartite au fost
averea aceluiasi proprietar, si ca printr-insul s-au pus lucrurile in starea din care a rezultat servitutea.
Art. 627
Daca proprietarul a doua proprietati, intre care exista un semn vazut de servitute, instraineaza una din proprietati,
fara ca contractul sa contina nici o conventie atingatoare de servitute, ea urmeaza de a exista intr-un mod activ sau
pasiv in favoarea fondului instrainat, sau asupra fondului instrainat.
Art. 628
Titlul constitutiv al servitutii, in privinta servitutilor ce nu se pot dobindi prin prescriptie, nu poate fi inlocuit decit prin
un titlu de recunoastere a servitutii si dat din partea proprietarului locului aservit.
Art. 629
Cind se stabileste o servitute se intelege ca se acorda totdeodata si toate mijloacele spre intrebuintarea ei.
Astfel servitutea de a lua apa din fintina altuia trage cu sine si dreptul de trecere.
Sectiunea III
Despre drepturile proprietarului fondului carui se cuvine servitutea
Art. 630
Acela carui se cuvine o servitute are dreptul a face toate lucrarile trebuincioase spre a se sluji cu dinsa si spre a o
pastra.
Art. 631
Aceste lucrari se fac cu cheltuiala sa, iar nu cu cheltuiala proprietarului fondului supus, afara numai cind se va
stabili altfel in titlul de stabilire a servitutii.
Art. 632
In cazul chiar unde proprietarul fondului supus este insarcinat prin titlu a face cu cheltuiala sa lucrarile
trebuincioase pentru a se servi de servitute sau a o pastra, el poate totdeauna a se scuti de aceasta sarcina, lasind
fondul supus in dispozitia proprietarului fondului carui se cuvine servitutea.
Art. 633
Daca proprietatea pentru care s-a stabilit servitutea s-ar imparti, servitutea ramine tot aceeasi pentru fiecare parte,
fara ca fondul supus sa se ingreuneze. Astfel, de va fi un drept de trecere, toti devalmasii vor fi indatorati a-l
exercita prin acelasi loc.
Art. 634
Proprietarul fondului supus servitutii nu poate face nimic spre a-i scadea intrebuintarea sau a i-o ingreuna. Astfel
nu poate schimba starea locurilor, nici stramuta exercitarea servitutii dintr-un loc intr-altul, decit acela unde
servitutea a fost din inceput stabilita. Cu toate acestea, daca acea stabilire primitiva a devenit mai impovaratoare
proprietarului fondului supus, sau daca il opreste a-si face pe dinsul reparatii folositoare, va putea oferi
proprietarului celuilalt fond un loc ce ar avea aceeasi inlesnire pentru exercitarea drepturilor sale, si acesta nu va
putea refuza.
Art. 635
Insa si acela ce are un drept de servitute nu-l poate intrebuinta decit dupa cuprinderea titlului sau, fara a putea
face nici in fondul supus servitutii, nici in fondul pentru care servitutea este infiintata, vreo schimbare
impovaratoare celui dintii fond.
Sectiunea IV
Despre modul stingerii servitutilor
Art. 636
Servitutile inceteaza cind lucrurile se gasesc in astfel de stare, incit servitutea nu se mai poate exercita.
Art. 637
Ele renasc daca lucrurile sint restabilite intr-un chip incit servitutile sa se poata exercita, afara numai de nu ar fi
trecut un spatiu de timp indestulator spre a se putea presupune ca s-a desfiintat servitutea, dupa cum se zice la
art. 640.
Art. 638
Orice servitute este stinsa, cind fondul catre care este datorita si acela ce o datoreste cad in aceeasi mina.
Art. 639
Servitutea este stinsa prin neuz in curs de 30 ani.
Art. 640
Acesti treizeci de ani se numara dupa osebite feluri de servituti, sau din ziua de cind a incetat de a se folosi de
dinsa cind este vorba de servituti necontinue, sau din ziua de cind s-a facut un, act contrar servituti continue.
Art. 641
Modul servitutii se poate prescrie ca si servitutea si cu acelasi chip.
Art. 642
Daca proprietatea in folosul carei s-a stabilit servitutea este a mai multor coproprietari, intrebuintarea din partea
unuia popreste prescriptia in privinta celorlalti.
Art. 643
Daca dintre coproprietari se gaseste unul in contra carui prescriptia nu s-a putut aplica, precum un minor, acela
pastreaza dreptul tuturor celorlalti coproprietari.
Cartea III
DESPRE DIFERITELE MODURI PRIN CARE SE DOBINDESTE PROPRIETATEA
Art. 644
Proprietatea bunurilor se dobindeste si se transditiune.
Art. 645
Proprietatea se mai dobindeste prin accesiune sau incorporatiune, prin prescriptie, prin lege si prin ocupatiune.
Art. 646
Bunurile fara stapin sint ale statului.
Art. 647
Sint bunuri care nu apartin nimanui si al caror uz e comun tuturor. Legi de politie reguleaza felul intrebuintarii lor.
Art. 648
Facultatea de a vina sau de a pescui este regulata prin legi particulare*).
*)
Legi speciale.

Art. 649
Proprietatea unui tezaur este a acelui ce l-a gasit in propriul sau fond; daca tezaurul este gasit in fond strain, se
imparte pe din doua intre cel ce l-a descoperit si intre proprietarul fondului.
Tezaurul este orice lucru ascuns sau ingropat, pe care nimeni nu poate justifica ca este proprietar si care este
descoperit printr-un pur efect al hazardului.
Titlul I
DESPRE SUCCESIUNI
Art. 650
Succesiunea se defera sau prin lege, sau dupa vointa omului, prin testament.
Capitolul I
Despre deschiderea succesiunilor
Art. 651
Succesiunile se deschid prin moarte.
Art. 652
Legea reguleaza ordinea succesiunilor intre mostenitorii legitimi.
Copiii naturali, in privinta succesiunii mamei lor si a colateralilor sai, sfat asimilati copiilor legitimi si viceversa. In
lipsa de mostenitori legitimi sau naturali, bunurile se mostenesc de sotul supravietuitor. In lipsa de sot, statul devine
mostenitor.
Art. 653
Descendentii si ascendentii au de drept posesiunea succesiunii din momentul mortii defunctului.
Ceilalti mostenitori intra in posesiunea succesiunii cu permisiunea justitiei.
Capitolul II
Despre calitatile cerute pentru a succede
Art. 654
Pentru a succede trebuie neaparat ca persoana ce succede sa existe in momentul deschiderii succesiunii.
Copilul conceput este considerat ca exista.
Copilul nascut mort este considerat ca nu exista.
Art. 655
Sint nedemni de a succede si prin urmare exclusi de la succesiune:
1. Condamnatul pentru ca a omorit sau a incercat sa omoare pe defunct.
2. Acela care a facut in contra defunctului o acuzatie capitala*), declarata de judecata calomnioasa.
3. Mostenitorul major care, avind cunostinta de omorul defunctului, nu a denuntat aceasta justitiei.
*)
Denuntarea pentru o infractiune sanctionata cu pedeapsa cu moartea.

Art. 656
Lipsa de denuntare nu poate vatama in drepturile lor pe ascendentii si descendentii omoritorului, pe afinii sai de
acelasi grad, pe sotul sau sotia sa, pe fratii sau surorile sale, pe unchii sau matusile sale, pe nepotii sau nepoatele
sale.
Art. 657
Mostenitorul departat de la succesiune ca nedemn este obligat a intoarce toate fructele si veniturile a caror
folosinta a avut-o de la deschiderea succesiunii.
Art. 658
Copiii nedemnului viind la succesiune, in virtutea dreptului lor propriu, fara ajutorul reprezentarii, nu sint departati
pentru greseala tatalui lor; acesta insa nu poate nici intr-un caz reclama uzufructul bunurilor succesiunii, pe care
legea il acorda tatilor si mamelor asupra bunurilor copiilor lor.
Capitolul III
Despre deosebite ordine de succesiune
Sectiunea I
Dispozitii generale
Art. 659
Succesiunile sint deferite copiilor si descendentilor defunctului, ascendentilor si rudelor sale colaterale, in ordinea
si dupa regulile mai jos determinate.
Art. 660
Proximitatea rudeniei se stabileste prin numarul generatiilor; fiecare generatie numara un grad.
Art. 661
Sirul gradelor formeaza linia; se numeste linie dreapta sirul gradelor intre persoanele ce se cobor una dintr-alta;
linie colaterala sirul gradelor intre persoanele ce nu se cobor unele; din altele, dar care se cobor dintr-un autor
comun.
Linia dreapta se imparte in linie dreapta descendenta si in linie dreapta ascendenta.
Intiia este aceea ce leaga pe capul neamului cu acei ce se cobor de la el; a doua este aceea ce leaga o persoana
cu acei din care ea se coboara.
Art. 662
In linie dreapta se numara atitea grade cite sint si generatii intre persoane; astfel fiul este catre tatal sau in cel
dintii grad; nepotul de fiu in cel de al doilea, si viceversa, tatal si bunul catre fiii lor si nepotii lor de fiu.
Art. 663
In linie colaterala gradele se numara dupa generatii, incepind de la una din rude pina la autorul comun si de la
acesta pina la cealalta ruda.
Fratii dar sint in gradul al doilea; unchiul si nepotul in al treilea, verii primari in al patrulea si c. 1.
Sectiunea II
Despre reprezentare
Art. 664
Reprezentarea este o fictiune a legii, care are de efect de a pune pe reprezentanti in locul, in gradul si in dreptul
reprezentatului.
Art. 665
Reprezentarea se intinde nemarginit in linie directa descendenta.
Ea este admisa in toate cazurile, concure copiii defunctului cu descendentii unui copil mort mai dinainte, intimple-
se ca toti copiii defunctului fiind morti inaintea lui, descendentii zisilor copii sa se gaseasca intre el in grade egale
sau neegale.
Art. 666
In linie colaterala, reprezentarea este admisa in privinta copiilor si descendentilor fratilor sau surorilor defunctului,
vie ei la succesiunea sa in concurs cu unchi sau matuse intimple-se ca toti fratii si surorile defunctului, fund morti
mai dinainte, succesiunea sa se gaseasca trecuta la descendentii lor, in grade egale sau neegale.
Art. 667
In toate cazurile in care reprezentarea este admisa, partajul se face pe tulpina (souche); daca aceeasi tulpina a
produs mai multe ramuri, subdivizia se face iarasi pe tulpina in fiecare ramura, si membrii aceleiasi ramuri se
impart egal intre dinsii.
Art. 668
Nu se reprezinta decit persoanele moarte.
Poate cineva reprezenta pe acela la a carui succesiune a renuntat.
Sectiunea III
Succesiunile deferite descendentilor
Art. 669
Copiii sau descendentii lor succed tatalui, mamei, motilor, moaselor*) si oricarui alt ascendent, fara deosebire de
sex si chiar de ar fi nascuti din deosebite casatorii. Ei succed in parti egale, cind se gasesc toti in gradul dintii si
sint chemati dupa propriul lor drept; ei succed pe tulpina cind sint chemati toti sau unul din ei prin reprezentare.
*)
Bunicilor, bunicelor.

Sectiunea IV
Despre succesiunile deferite ascendentilor
Art. 670
Daca defunctul n-a lasat posteritate*), nici frate, nici surora, nici descendenti dintr-acestia, succesiunea se cuvine
ascendentilor din gradul de rudenie cel mai aproape.
Ascendentii de acelasi grad, mostenesc, parti egale.
*)
Descendenti.

Art. 671
Daca tatal si mama unei persoane moarte fara descendenti i-au supravietuit, lasind acea persoana frati, surori, sau
descendenti ai acestora, succesiunea se divide in doua portiuni egale, din care jumatate numai se cuvine tatalui si
mamei si se imparte deopotriva intre dinsii.
Sectiunea V
Despre succesiunile colaterale
Art. 672
In caz de a muri mai dinainte tata si mama unei persoane moarte fara posteritate, fratii, surorile sau descendentii
lor sint chemati la succesiune, departind pe ascendenti si pe ceilalti colaterali. Ei succed sau dupa propriul lor
drept, sau prin reprezentare, in modul regulat in sectiunea II a acestui cap.
Art. 673
Daca tatal si mama persoanei moarte fara posteritate i-au supravietuit, fratii, surorile sau reprezentantii lor iau
jumatate succesiunea. Daca numai tatal sau numai mama i-a supravietuit, fratii, surorile sau reprezentanta lor iau
trei patrimi ale succesiunii.
Art. 674
Partajul jumatati sau celor trei patrimi cuvenite fratilor sau surorilor, dupa continerea articolului precedent, se face
intre ei in portiuni egale, daca sint toti dintr-aceeasi casatorie; de sint din casatorii diferite, diviziunea se face pe
jumatate intre cele doua linii paterna si materna a defunctului; fratii primari iau parte in amindoua liniile, uterinii sau
consingenii*), fiecare in linia sa numai. Daca sint frati sau surori numai intr-o linie, ei succed in total, excluzind pe
toate rudele din cealalta linie.
*)
Prin „frati uterini“ se inteleg fratii din aceeasi mama, dar tata deosebit iar prin „frati consingeni“ fratii din acelasi tata,
dar din mame deosebite.

Art. 675
In lipsa de frati sau surori sau de descendenti dintr-insii si in lipsa de ascendenti, succesiunea se da rudelor
colaterale din gradul de rudenie cel mai apropiat.
Cind sint mai multe rude colaterale in acelasi grad, succesiunea se imparte egal intre dinsele.
Art. 676
Rudele succed pina la al doisprezecelea grad inclusiv.
Capitolul IV
Despre succesiunile neregulate
Sectiunea I
Despre drepturile copiilor naturali asupra bunurilor mamei lor si despre succesiunea copiilor naturali morti
fara posteritate
Art. 677
(Abrogat drept urmare a abrogarii – prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31. I. 1954 – a Decretului nr. 130 din 2. IV.
1949 pentru reglementarea conditiei juridice a copilului natural).
Art. 678
Succesiunea copilului natural, mort fara posteritate, se cuvine mamei sale, si, in lipsa mamei, rudelor ei celor mai
de aproape.
Sectiunea II
Despre succesiunea sotului supravietuitor si despre a statului
Art. 679
Cind defunctul nu are nici rude in gradul succesibil, nici copii naturali, bunurile succesiunii trec la sotul in viata
nedespartit.
Art. 680
In lipsa de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct trec in proprietatea statului.
Art. 681
Sotul in viata si statul care cer succesiunea stat obligati a face sa se puna peceti, a pretinde sa se faca inventar,
dupa formele prescrise pentru acceptarea succesiunilor sub beneficiu de inventar.
Art. 682
Sotul in viata este inca dator a transforma in numerar lucrurile miscatoare sau a da cautiune solvabila pentru
restituirea succesiunii, in caz cind s-ar prezenta mostenitori ai defunctului in termen de 3 ani. Dupa acest termen
cautiunea este liberata.
Art. 683
Sotul in viata sau statul, care n-au indeplinit formalitatile la care sint respectiv indatorati, pot sa fie supusi la daune-
interese catre mostenitorii ce s-ar arata.
Sectiunea III
Despre dreptul de mostenire al femeii cind se afla in concurenta cu descendentii sau alte rude care sint
chemate dupa lege la succesiunea sotului ei mort
Art. 684
Cind barbatul moaie si vaduva sa n-are avere, dinsa ia o portiune virila in uzufruct, din succesiunea barbatului,
daca acesta are descendenti.
Cind barbatul lasa un singur descendent, portiunea femeii in succesiune va fi numai de a treia parte. Acest drept
incepe de la epoca incetarii uzufructului legal.
Cind barbatul lasa rude de sus sau de alaturi, atunci femeia succede la o patrime in plina proprietate din averea
mortului.
Capitolul V
Despre acceptarea si repudierea mostenirilor
Sectiunea I
Despre acceptare
Art. 685
Succesiunea poate fi acceptata curat si simplu, sau sub beneficiu de inventar.
Art. 686
Nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine.
Art. 687
Minorii si interzisii nu pot face valabil acceptarea unei mosteniri decit conform dispozitiilor titlului de la minoritate si
tutela.
Art. 688
Efectul acceptarii se suie pina la ziua deschiderii succesiunii.
Art. 689
Acceptarea poate fi sau expresa sau taciti. Este expresa cind se insuseste titlul sau calitatea de erede intr-un act
autentic sau privat; este tacita cind eredele face un act, pe care n-ar putea sa-l faca decit in calitatea sa de erede,
si care lasa a se presupune neaparat intentia sa de acceptare.
Art. 690
Actele curat conservatorii, de ingrijire si de administratie provizorie, nu sint acte de primirea mostenirii, daca cel ce
le-a facut n-a luat titlu sau calitate de erede.
Art. 691
Donatiunea, vinderea sau transportul*) drepturilor succesorale facute de un erede, trage dupa sine acceptarea
succesiunii.
Tot asemenea se intimpla:
1. Cind unul din erezi renunta chiar gratuit in folosul unui sau a mai multi din coerezi.
2. Cind renuntarea se face in folosul tuturor coerezilor fara deosebire, si se primeste de renuntator pretul
renuntarii.
*)
Cesiunea.

Art. 692
Cind acela carui se cuvine o succesiune a murit fara sa se fi lepadat de dinsa, sau fara sa o fi acceptat expres sau
tacit, erezii sai pot de-a dreptul sa accepte sau sa se lepede de dinsa.
Art. 693
Daca erezii sai nu se invoiesc pentru acceptarea sau pentru lepadarea succesiunii, succesiunea se va accepta sub
beneficiu de inventar.
Art. 694
Majorele nu poate sa-si atace acceptarea expresa sau tacita a unei succesiuni decit in cazul cind aceasta
acceptare a fost urmarea unei viclenii ce s-a intrebuintat in privinta-i. El nu poate reclama in contra acceptarii
pentru cuvinte de vatamare, decit in cazul in care succesiunea ar fi absorbita sau micsorata cu mai mult de
jumatate, prin descoperirea unui testament necunoscut in momentul acceptarii.
Sectiunea II
Despre renuntarea la succesiune*)
Art. 695
(Abrogat prin art. 25 al Decretului nr. 40 din 22. I. 1953 privitor la procedura succesorala notariala).
Art. 696
Eredele ce renunta este considerat ca n-a fost niciodata erede.
Art. 697
Partea renuntatorului profita coerezilor sai; daca este singur, succesiunea trece la gradul urmator.
Art. 698
Eredele renuntator nu poate fi reprezentat niciodata. Daca renuntatorul este singur in gradul sau, sau daca toti
coerezii sai renunta, copiii lor vin la succesiune in virtutea propriului lor drept, pentru parti egale.
Art. 699
Creditorii acelui ce renunta in paguba lor pot sa ia autorizatia justitiei ca sa accepte succesiunea pentru debitorele
lor, in locul si rindul sau.
Intr-acest caz renuntarea este anulata numai in favorul creditorilor si numai pina la concurenta creantelor lor.
Acceptarea nu se face in folosul eredelui care a renuntat.
Art. 700
Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.
In cazul cind mostenitorul a fost impiedicat de a se folosi de dreptul sau, din motive de forta majora, instanta
judecatoreasca, la cererea mostenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data cind a luat sfirsit
impiedicarea.
Art. 701
In tot timpul la care prescriptia dreptului de a accepta nu este dobindita in contra erezilor ce au renuntat, ei au inca
facultatea de a accepta succesiunea, daci succesiunea nu este deja acceptata de alti erezi. Nu se pot vatama insa
drepturile care ar fi dobindite de alte persoane asupra bunurilor succesiunii, sau prin prescriptie, sau prin acte
valabile, facute de curatorele succesiunii vacante.
Art. 702
Nici chiar prin contractul casatoriei*) nu se poate renunta la succesiunea unui om in viata, nici nu se pot instraina
drepturile eventuale ce s-ar putea dobindi asupra succesiunii
*)
In prezent nu mai este admisa incheierea unui contract de casatorie (contract matrimonial), raporturile patrimoniale
dintre soti fiind reglementate prin lege.

Art. 703
Erezii care au dat la o parte, sau au ascuns lucruri ale unei succesiuni, nu mai au facultatea de a se lepada de
dinsa; cu toata renuntarea lor, ei ramin erezi si nu pot lua nici o parte din lucrurile date la o parte sau ascunse.
Sectiunea III
Despre beneficiul de inventar, despre efectele sale si despre obligatiile eredelui beneficiar
Art. 704
Declaratia unui erede ca ia aceasta calitate sub beneficiu de inventar trebuie sa fie facuta la grefa tribunalului de
prima instanta a districtului in care succesiunea este deschisa; ea trebuie sa fie inscrisa pe registrul destinat pentru
trecerea actelor de renuntare.
Art. 705
Aceasta declaratie n-are efect decit fiind precedata sau urmata de un inventar fidel si exact al bunurilor succesiunii,
facut dupa formele cerute de legile de procedura si in termenele mai jos hotarite.
Art. 706
Se da eredelui din ziua deschiderii succesiunii 3 luni pentru facerea inventarului.
I se mai acorda pentru a delibera asupra acceptarii sau repudierii succesiunii un termen de 40 zile, care va incepe
a curge din ziua expirarii a celor 3 luni date pentru inventar, sau din ziua incheierii inventarului, daca s-a terminat
mai inainte de expirarea celor 3 luni.
Art. 707
Aceasta vinzare trebuie sa se faca cu forma vinzarilor publice.
Art. 708
In timpul termenelor pentru facerea inventarului si pentru deliberare, eredele nu poate fi silit a se pronunta si nu se
poate obtine o condamnatiune*) in contra-i. Daca el renunta dupa expirarea termenelor, sau inaintea expirarii, lor,
cheltuielile ce legiuit s-au facut de dinsul pina la acea epoca privesc succesiunea.
*)
Hotarire.

Art. 709
Dupa expirarea termenelor aratate, eredele urmarit poate cere un nou termen, pe care tribunalul ce se afla in
cercetarea urmaririi il acorda sau il refuza dupa circumstante.
Art. 710
Cheltuielile urmaririi, in cazurile articolului precedent, privesc succesiunea, daca eredele justifica, sau ca n-a
cunoscut evenimentul mortii sau ca termenele i-au fost neindestulatoare din cauza situatiei bunurilor, sau din cauza
contestatiilor ivite. Daci el nu poate justifica, cheltuielile il privesc.
Art. 711
Eredele conserva cu toate acestea, dupa expirarea termenelor acordate de art. 706, chiar dupa expirarea
termenelor date de judecator, conform art. 709, facultatea de a face inca inventar si de a se declara erede
beneficiar; aceasta insa in caz cind dinsul n-a facut acte de erede sau in caz cind nu este dat in contra-i o hotarire
judecatoreasca desavirsita*), care sa-l condamne ca erede curat si simplu.
*)
Definitiva.

Art. 712
Eredele care a ascuns obiecte de ale succesiunii sau care cu stiinta si rea credinta n-a trecut in inventar efecte*)
dintr-insa, nu se poate folosi de beneficiul de inventar.
*)
Lucruri.

Art. 713
Beneficiul de inventar da eredelui avantajul:
1. De a plati datoriile succesiunii numai pina la concurenta valorii bunurilor ce el a primit; de a se scuti chiar de
plata datoriilor, predind toate bunurile succesiunii creditorilor si legatarilor.
2 De a nu amesteca bunurile sale proprii cu acelea ale succesiunii si de a conserva in contra succesiunii dreptul de
a cere plata creantelor sale.
Art. 714
Dupa lamurirea socotelilor, el nu poate fi raspunzator cu bunurile sale proprii, decit pina la concurenta sumelor ce
ramine dator.
Art. 715
El nu raspunde pentru administratia sa decit de greseli grave.
Art. 716
El nu poate vinde obiectele mobile ale succesiunii, decit prin formele legiuite pentru vinzarile publice.
Daca el reprezinta*) in natura obiectele miscatoare, nu raspunde decit de deprecierea sau deteriorarea lor cauzata
din neglijenta sa.
*)
Prezinta.

Art. 717
El nu poate vinde imobilele decit dupa formele prescrise de procedura. El da mandat creditorilor ipotecari, care au
facut cerere, a primi pretul.
Art. 718
El este dator, daca creditorii sau alte persoane interesate o cer, sa dea cautiune solvabila pentru pretul
miscatoarelor cuprinse in inventar si pentru portiunea pretului imobilelor nedelegata creditorilor ipotecari. De nu se
va da aceasta cautiune, se vor vinde miscatoarele si pretul lor se va depune, ca si portiunea nedelegata din pretul
imobilelor, spre a se intrebuinta la desfacerea sarcinilor succesiunii.
Art. 719
Daca unii din creditori se opun, eredele beneficiar nu poate plati decit dupa ordinea si chipul regulat de judecator.
Daca creditorii nu se opun, eredele plateste creditorilor si legatarilor, dupa rindul cererii.
Art. 720
Creditorii ce nu se opun si care se prezinta, dupa lamurirea socotelilor si plata relicvatelor*), nu au recurs decit in
contra legatarilor; acei care se prezinta inaintea lamuririi socotelilor si platii relicvatelor vor avea recurs si in contra
creditorilor platiti inaintea lor.
*)
Prin „plata relicvatelor“ se intelege distribuirea in intregime a sumelor rezultate din lichidarea bunurilor.

Art. 721
Creditorii ce se opun vor avea recurs si in contra eredelui.
Art. 722
In toate cazurile prevazute, de art. 719 si 720, recursul se prescrie dupa expirarea termenului de trei ani, care
incepe din ziua lamuririi socotelilor si a platii relicvatului.
Art. 723
Cheltuielile pentru peceti*), pentru facerea inventarului si pentru darea socotelilor privesc succesiunea.
*)
Sigilii.

Sectiunea IV
Despre succesiunile vacante
Art. 724
Daca dupa expirarea termenelor pentru facerea inventarului si pentru deliberare, nu se prezinta nimeni ca sa
reclame succesiunea si daca nu este nici un erede cunoscut, sau daca erezii cunoscuti s-au lepadat de
succesiune, succesiunea este privita ca vacanta.
Art. 725
Tribunalul de intiia instanta din districtul in care succesiunea este deschisa numeste un curatore dupa cererea
persoanelor interesate, sau dupa aceea a procurorului.
Art. 726
Curatorele unei succesiuni vacante trebuie inainte de toate sa constate printr-un inventar succesiunea; el exercita
si urmareste drepturile ei; raspunde la cererile facute in contra-i; administreaza sub indatorire de a varsa numerarul
succesiunii, ca si sumele adunate din vinzarea mobilelor si imobilelor, in casa de consemnatiuni si depozite si in
fine sub aceea de a da socoteli.
Art. 727
Dispozitiile sectiunii III din acest capitol asupra formelor cerute pentru facerea inventarului, asupra modului de
administratie si asupra socotelilor ce eredele beneficiar este dator sa dea, sint indatoritoare si pentru curatorii
succesiunilor vacante.
Capitolul VI
Despre impartire si despre raporturi
Sectiunea I
Despre impartirea succesiunii
Art. 728
Nimeni nu poate fi obligat a ramine in indiviziune. Un coerede poate oricind cere imparteala succesiunii, chiar cind
ar exista conventii sau prohibitii contrarii.
Se poate face invoire pentru suspendarea diviziunii pe termen de cinci ani. Dupa trecerea acestui timp, invoirea se
poate reinnoi.
Art. 729
Diviziunea poate fi ceruta chiar cind unul sau mai multi din erezi au posedat parti separate din succesiune, daca nu
a fost act de imparteala sau daca nu se poate opune prescriptia.
Art. 730
Daca toti erezii nu sint prezenti sau daca intre dinsii sint minori sau interzisi, atunci se vor pune peceti*) pe
efectele*) succesiunii in cel mai scurt termen, sau dupa cererea erezilor sau dupa aceea a procurorului tribunalului
de prima instanta.
*)
Sigilii.

Art. 731
Creditorii pot si ei sa ceara punerea de peceti in virtutea unui titlu executoriu, sau a unei permisiuni judecatoresti.
Art. 732
Dupa punerea pecetilor, creditorii pot face opozitie si fara a avea titluri executorii sau permisiunea justitiei.
Art. 733
Daca vreunul din coerezi nu consimte la facerea impartelii, sau daca se ivesc contestatii, ori in privinta modului de
procedare, sau asupra chipului de a o termina, tribunalul se pronunta in mod sumar sau numeste, de cere
trebuinta, pentru operatiile impartelii, pe unul din Judecatori, dupa raportul caruia judeca contestatiile.
Art. 734
Estimatia imobilelor se face de experti alesi de partile interesate; de experti numiti din oficiu cind partile refuza a-i
alege.
Procesul-verbal al expertilor trebuie sa arate bazele estimatiei; sa indice daca obiectul estimat poate sa fie comod
impartit si in ce chip; sa fixeze, in fine, in caz de impartire, fiecare din partile, ce se pot forma, precum si valoarea
lor.
Art. 735
Estimatia mobilelor trebuie sa se faca de oameni cunoscatori si dupa adevaratul lor pret.
Art. 736
Fiecare din coerezi poate cere partea sa in natura din mobilele sau imobilele succesiunii. Cu toate acestea, de sint
creditori secvestranti sau oponenti, sau daca majoritatea coerezilor socoteste necesara vinderea mobilelor pentru
plata datoriilor succesiunii, ele se vind public dupa formele-obisnuite.
Daca imobilele nu se pot imparti, se vor vinde la tribunal prin licitatie.
Daca toate partile sint majore, ele pot conveni sa faca vinzarea in fata unui arbitru, numit de dinsele.
Art. 737
Dupa ce mobilele si imobilele s-au estimat si s-au vindut, judecatorul, de cere trebuinta, trimite pe parti la un arbitru
numit cu consimtamintul lor, sau numit de-a dreptul de dinsul, cind partile nu se unesc pentru numirea lui.
Se procede inaintea acestui arbitru la facerea socotelilor ce copartitorii pot fi datori a-si da unii altora, la formarea
activului si pasivului ereditatii, la compunerea partilor si la restitutiile ce erezii ar trebui a-si face intre dinsii.
Art. 738
Fiecare erede raporteaza la masa succesiunii, conform cu regulile mai jos prescrise, donatiunile ce a primit si
sumele ce este dator catre succesiune.
Art. 739
Daca raportul nu se face in natura, coerezii carora li se datoreaza iau mai intii o parte egala din masa succesiunii.
Aceste preluari se fac, pe cit este posibil, in obiecte de aceeasi natura si calitate cu acelea ce erau sa fie date in
natura.
Art. 740
Dupa preluari, se formeaza din Testul masei succesiunii atitea parti egale citi sint si erezi sau stirpe*) impartitoare.
*)
Tulpini, potrivit art. 667 c. civ.

Art. 741
La formarea si compunerea partilor, trebuie sa se dea in fiecare parte, pe cit se poate, aceeasi cantitate de mobile,
de imobile, de drepturi sau de creante de aceeasi natura si valoare.
Se va evita insa, cit va sta prin putinta, imbucatatirea peste masura a eritajelor*) si diviziunea exploatatiunilor.
*)
Imobilelor.

Art. 742
Inegalitatea partilor date in natura se compenseaza prin bani.
Art. 743
Partile se formeaza de unul dintre coerezi sau de alta persoana, daca toti erezii sint de acord in alegere si daca cel
ce a fost ales accepta insarcinarea; in caz contrar, partile se formeaza de un expert numit de judecator.
Partile apoi se trag la sorti. Daca insa erezii vin la mostenire cu parti inegale, autoritatea judecatoreasca decide de
trebuie sa se procedeze prin tragere la sorti in parte, sau prin darea partilor in total.
Art. 744
Mai inainte de a proceda la tragerea partilor la sorti, fiecare compartitor este admis a propune reclamarile sale, in
contra formarii partilor.
Art. 745
Regulile stabilite pentru impartirea masei de mostenire se vor observa in subdiviziunile ce se vor face intre stirpele
compartitoare.
Art. 746
Daca asupra operatiilor trimise inaintea arbitrului se fac contestatii, arbitrul incheie proces-verbal pentru dificultatile
si zisele partilor, si le trimite inaintea judecatorului pentru imparteala.
Art. 747
Daca toti coerezii nu sint prezenti sau de sint intre ei interzisi sau minori, impartirea trebuie sa se faca inaintea
judecatoriei, observind regulile prescrise in articolele precedente din aceasta sectiune.
Daca sint mai multi minori cu interese contrarii la imparteala, se va da fiecarui dintr-insii un tutore special.
Art. 748
In cazul articolelor precedente, licitatia, de este trebuinta, nu se va putea face decit inaintea judecatoriei cu formele
prescrise pentru instrainarea bunurilor minorilor. Strainii*) vor fi totdeauna admisi.
*)
Persoanele care nu au calitatea de mostenitori.

Art. 749
Impartirile facute conform cu regulile mai sus-prescrise, sau de tutori cu autorizatia consiliului de familie, sau in
numele absentilor*) sint definitive.
*)
Disparutilor.

Art. 750
Dupa imparteala se va remite fiecarui din compartitori titlurile particulare obiectelor ce i s-au dat.
Titlurile unei proprietati impartite se tin de acela ce a luat partea cea mai mare, cu indatorire de a le prezenta cind
compartitorii, avind trebuinta de ele, i le vor cere.
Titlurile ereditatii intregi se tin de acel crede pe care toti i-au ales ca depozitar, cu indatorirea de a le prezenta la
orice cerere.
Daca nu este unire pentru aceasta alegere, atunci titlurile se depun in arhiva statului si judecatorul libereaza de pe
dinsele fiecarui din erezi cite o copie legalizata.
Sectiunea II
Despre raporturi
Art. 751
Fiul sau descendentele care vine la succesiune, chiar sub beneficiu de inventar, impreuna cu fratii ori surorile sale,
sau cu descendentii acestora, trebuie a raporta coerezilor sai tot ce a primit de la defunct prin dar, atit direct cit si
indirect, afara de cazul cind donatorele a dispus altfel.
Art. 752
Eredele ce renunta la succesiune poate popri*) darul, sau a cere legatul ce i s-a facut, in limitele partii disponibile.
*)
Pastra.

Art. 753
Donatarul care nu avea calitatea de a mosteni in momentul donatiunii, dar care va avea aceasta calitate la epoca
deschiderii succesiunii, este obligat de a face raport, daca donatorele nu l-a dispensat de aceasta.
Art. 754
Donatiile si legatele facute fiului unei persoane, care are calitatea de erede in momentul deschiderii succesiunii,
sint prezumate ca s-au facut cu scutirea de raport.
Art. 755
Fiul care vine cu dreptul sau propriu la succesiunea donatorului nu este obligat a reporta darul facut parintelui sau,
chiar cind ar primi succesiunea acestuia; dar cind fiul vine la succesiune cu dreptul de reprezentare, atunci este
dator sa raporteze aceea ce s-a daruit parintelui sau, chiar in cazul cind ar fi renuntat la succesiunea parintelui.
Art. 756
Donatiile si legatele facute sotului unui descendent succesibil sint socotite ca facute cu scutirea de raport.
Daca darurile sau legatele s-au facut la doi soti impreuna, din care numai unul este descendente cu drept de
succesiune, partea daruita acestuia din urma este supusa raportului.
Art. 757
Raportul nu se poate face decit numai la succesiunea donatorului.
Art. 758
Coeredele este dator a raporta aceea ce parintele a cheltuit cu dinsul dotindu-l, procurindu-i vreo cariera, sau
platindu-i datoriile.
Art. 759
Cheltuielile de nutriment, intretinere, educatie, de invatatura unui mestesug, cheltuielile ordinare pentru
imbracaminte si alte obiecte trebuincioase la intrarea in armata, cheltuielile de nunta si prezenturile*) obisnuite nu
sint supuse raportului.
*)
Daruri.

Art. 760
Imobilul care s-a pierdut din caz fortuit si fara greseala donatarului nu este supus raportului.
Art. 761
Daca inzestratorul ascendent plateste barbatului zestrea fara asigurari suficiente, fiica inzestrata va fi datoare a
raporta numai actiunea in contra barbatului.
Art. 762
Fructele si interesele*) lucrurilor supuse raportului nu sint debite decit din ziua deschiderii succesiunii.
*)
Dobinzi.

Art. 763
Legatarii si creditorii nu pot pretinde ca erezii sa faca raport.
Art. 764
Raportul se face sau in natura, sau scazindu-se valoarea sa din partea celui obligat a face raport.
Art. 765
Raportul se poate pretinde in natura pentru imobile; cind cel ce a primit imobilul l-a instrainat sau ipotecat, inaintea
deschiderii succesiunii, raportul in natura nu este obligatoriu.
Raportul in acest caz se pretuieste dupa valoarea ce imobilul a avut in momentul deschiderii succesiunii.
Art. 766
In orice caz, trebuie sa se tina socoteala donatarului de cheltuielile necesare si utile.
Art. 767
Donatarul este raspunzator de toate degradarile si deteriorarile care au micsorat valoarea imobilului, prin faptul,
culpa sau neglijenta sa.
Art. 768
Cind imobilul s-a instrainat de donatar, amelioratiunile si degradarile facute de cel ce l-a dobindit se vor tine in
seama, conform cu dispozitiile celor doua articole precedente.
Art. 769
Cind raportul se face in natura, bunurile intra in masa succesiunii libere de toate sarcinile create de donatar;
creditorii ipotecari insa, pot sa intervina la imparteala spre a nu se face raportul cu frauda drepturilor lor.
Art. 770
Cind un succesibil primeste, cu dispensa de raport, un dar care excede portiunea disponibila, raportul excedentului
se face in natura, daca intoarcerea excedentului este posibila.
In caz contrar, daca excedentul trece peste jumatatea valorii imobilului, donatarul raporta imobilul in intregimea lui
si preleva asupra masei valoarea portiunii disponibile; daca aceasta portiune trece peste jumatatea valorii
imobilului, donatarul poate tine Imobilul in intregimea lui, ia insa mai putin din celelalte bunuri ale succesiunii, si
recompenseaza pe coerezii sai, sau in bani, sau oricum altfel.
Art. 771
Coeredele care raporteaza imobilul in natura poate sa retina posesiunea pina la plata efectiva a sumelor ce-i sint
datorite pentru cheltuieli sau amelioratiuni.
Art. 772
Raportul mobilelor se face luindu-se mai putin din celelalte bunuri ale succesiunii. El se calculeaza pe valoarea ce
mobilele aveau in momentul facerii darului, dupa statul estimatiei*) anexat actului de dar; in lipsa acestui stat, dupa
estimatia expertilor, facuta pe pretul cel mai just.
*)
Actul de evaluare.

Art. 773
Succesibilul care a primit bani face raportul luind mai putin din numerarul succesiunii.
La neajungere, donatarul poate sa nu raporteze numerarul dind echivalentul in mobile si, in lipsa acestor, in
imobilele succesiunii.
Sectiunea III
Despre plata datoriilor
Art. 774
Coerezii contribuie la plata datoriilor si sarcinilor succesiunii, fiecare in proportie cu ce ia.
Art. 775
Legatarul cu titlu universal contribuie deopotriva cu erezii, in proportie cu emolumentul sau. Cel particular nu
contribuie.
Art. 776
Cind imobilele unei succesiuni sint ipotecate special, pentru plata de rendite, fiecare din coerezi poate pretinde ca
renditele sa fie platite si imobilele liberate inaintea formarii partilor.
Daca coerezii impart succesiunea in starea in care se gaseste, imobilele ipotecate se estima dupa aceeasi norma
ca si celelalte imobile; capitalul renditei insa se scade din pretul imobilului. Eredele, in partea caruia s-a dat
imobilele, ramine singur dator a plati rendita si garanteaza pe coerezii sai pentru aceasta plata.
Art. 777
Coerezii platesc datoriile si sarcinile succesiunii, fiecare in proportie cu partea sa ereditara.
Art. 778
Coeredele sau succesorul cu titlu universal care, din cauza ipotecii, a platit din datoria comuna mai mult decit
partea sa, are recurs, in contra celorlalti coerezi sau succesori cu titlu universal, numai pentru partea ce fiecare din
ei era obligat a plati, chiar cind coeredele ce a desfacut datoria ar fi fost subrogat in drepturile creditorilor.
Coeredele insa, ce a acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar, conserva facultatea de a cere plata
creantelor sale personale, ca orice alt creditor al succesiunii.
Art. 779
Cind unul din coerezi sau succesori cu titlu universal este insolvabil, partea lui din datoria ipotecara se imparte
intre toti ceilalti in proportie cu ce ia fiecare din succesiune.
Art. 780
Titlurile executorii, obtinute in contra defunctului, sint personal executorii si in contra eredelui. Cu toate acestea
creditorii nu pot urmari executia decit dupa opt zile de la notificarea acestor titluri facute persoanei, sau la domiciliul
eredelui.
Art. 781
Ei pot cere, in orice caz si in contra oricarui creditor, separatia patrimoniului defunctului de acela al eredelui.
Art. 782
Acest drept nu poate fi exercitat cind, acceptindu-se eredele de debitor, s-a facut astfel novatiune in privinta
creantei contra defunctului.
Art. 783
In privinta mobilelor, dupa trecerea de trei ani, dreptul este prescris. In privinta imobilelor, actiunea se poate
exercita in tot timpul in care imobilele se gasesc in mina eredelui.
Art. 784
Creditorii eredelui nu pot cere separatia patrimoniilor in contra creditorilor succesiunii.
Art. 785
Creditorii unui din compartitori, ca nu cumva imparteala sa se faca cu viclenie in vatamarea drepturilor lor, pot
pretinde sa fie prezenti la imparteala, pot dar sa intervina cu spezele lor; nu pot insa sa atace o imparteala
savirsita, afara numai de s-a facut in lipsa-le si fara sa se tina seama de opozitia lor.
Sectiunea IV
Despre efectele impartelii si despre garantia partilor
Art. 786
Fiecare coerede este prezumat ca a mostenit singur si imediat toate bunurile care compun partea sa, sau care i-au
cazut prin licitatie, si ca n-a fost niciodata proprietar pe celelalte bunuri ale succesiunii.
Art. 787
Coerezii sint datori garanti unul catre altul numai despre tulburarile si evictiunile ce proced dintr-o cauza anterioara
impartelii.
Garantia inceteaza cind o evictiune a fost exceptata anume, printr-o clauza expresa a actului de imparteala, sau
cind evictiunea a fost cauzata din greseala credelui.
Art. 788
Fiecare din erezi este obligat, in proportie cu partea sa ereditara, a despagubi pe coeredele sau de paguba ce a
suferit din cauza evictiunii.
Cind unul din coerezi va fi insolvabil, partea ce el este dator a contribui se va imparti intre eredele garantat si intre
ceilalti coerezi.
Art. 789
Garantia pentru solvabilitatea debitorului unei rendite dureaza numai cinci ani de la imparteala. Aceasta garantie
inceteaza cind nesolvabilitatea a luat nastere in urma impartelii.
Sectiunea V
Despre desfiintarea sau resciziunea*) impartelii
Art. 790
Impartelile pot fi desfiintate pentru violenta sau dol.
Pentru o simpla omisiune a unuia din obiectele succesiunii nu se strica imparteala; se face numai un supliment de
imparteala pentru obiectul omis.
Art. 791
Orice act, sub orice titlu, in urmarea carui a incetat indiviziunea intre erezi, este supus la actiunea de resciziune din
articolul precedent.
Dupa imparteala, sau dupa actul care-i tine locul, actiunea de resciziune nu mai este admisa in contra tranzactiei
facute asupra dificultatilor reale, ce prezinta primul act, chiar cind nu ar fi fost proces inceput asupra obiectul
tranzactiei.
Art. 792
Acela in contra carui s-a facut cererea de resciziune poate popri desfiintarea impartelii, dind reclamantului
suplimentul din partea sa ereditara in numerar sau in natura.
Art. 793
Coeredele care a instrainat portiunea sa ereditara, in tot sau in parte, nu poate intenta actiunea de resciziune
pentru dol sau violenta, daca instrainarea s-a facut in urma descoperirii dolului sau incetarii violentei
Sectiunea VI
Despre imparteala facuta de tata, de mama sau de alti ascendenti intre descendentii lor
Art. 794
Tatal, mama si ceilalti ascendenti pot face imparteala bunurilor lor intre fii si ceilalti descendenti.
Art. 795
Imparteala facuta prin acte intre vii nu poate avea de obiect decit bunurile prezente.
Art. 796
Daca toate bunurile, ce ascendentele a lasat la moartea sa, nu au fost cuprinse in imparteala, bunurile necuprinse
se vor imparti conform cu legea.
Art. 797
Este nula imparteala in care nu s-au cuprins toti copiii in viata la deschiderea mostenirii si descendentii fiilor
premuriti*).
Actiunea de nulitate se poate exercita de toti erezii fara distinctie.
*)
Care au murit mai inainte.

Art. 798
Imparteala facuta de ascendent se poate ataca, cind ar rezulta dintr-insa sau dintr-alte acte ca, prin dispozitia
facuta de ascendent, vreunul din acel intre care s-au impartit bunurile s-ar gasi vatamat in partea legitima
Art. 799
Copilul care, pentru cauza aratata la articolul precedent, ataca imparteala facuta de ascendent este dator a plati
inainte cheltuielile estimatiei. Daca reclamatia nu este fondata, cheltuielile estimatiei si ale judecatii vor fi in sarcina
sa.
Titlul II
DESPRE DONATIUNI INTRE VII SI DESPRE TESTAMENTE*)
Capitolul I
Art. 800
Nimeni nu va putea dispune de avutul sau, cu titlu gratuit, decit cu formele prescrise de lege pentru donatiuni intre
vii sau prin testament.
Art. 801
Donatiunea este un act de liberalitate prin care donatorele da irevocabil un lucru donatarului care-l primeste.
Art. 802
Testamentul este un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul incetarii sale din viata, de tot sau parte
din avutul sau.
Art. 803
Substitutiile sau fideicomisele sint prohibite; orice dispozitii prin care donatarul, eredele instituit sau legatarul va fi
insarcinat de a conserva si a remite la o a treia persoana, va fi nula, chiar in privirea*) donatarului, a eredelui numit
sau a legatarului.
*)
In privinta.

Art. 804
Este permisa dispozitia prin care o a treia persoana ar fi chemata a lua darul, ereditatea sau legatul, in cazul cind
donatarul, eredele numit, sau legatarul nu ar primi sau nu ar putea primi.
Art. 805
Este permisa asemenea dispozitia intre vii sau testamentara, prin care uzufructul se da la o persoana si
proprietatea nuda la alta.
Capitolul II
Despre capacitatea de a dispune sau de a primi prin donatiune intre vii sau prin testament
Art. 806
Minorul mai mic de 16 ani nu poate dispune nici intr-un fel, afara de exceptiile regulate la capitolul VII al acestui
titlu.
Art. 807
Minorul de 16 ani poate dispune prin testament si numai pentru jumatate din bunurile de care dupa lege poate
dispune majorele.
Art. 808
Este capabil de a primi prin donatiune intre vii oricine este conceput in momentul donatiunii.
Este capabil de a prind prin testament oricine este conceput la epoca mortii testatorului.
Art. 809
Minorul de sasesprezece ani nu poate, prin testament, dispune in favoarea tutorelui sau.
Minorul, ajuns la majoritate, nu poate dispune nici prin donatiune intre vii, nici prin testament, in favoarea fostului
sau tutore, daca socotelile definitive ale tutelei n-au fost prealabil date si primite.
Sint exceptati in amindoua cazurile de mai sus ascendentii minorilor, care sint sau au fost tutori ai lor.
Art. 810
Doctorii in medicina sau in chirurgie, ofiterii de sanatate si spiterii, care au tratat pe o persoana in boala din care
moare, nu pot profita de dispozitiile intre vii sau testamentare, ce dinsa a facut in favoare-le in cursul acestei boli.
Sint exceptate:
1. Dispozitiile remuneratorii facute cu titlul particular; se va tine insa seama de starea dispunatorului si de serviciile
facute.
2. Dispozitiile universale, in caz de rudenie pina la al patrulea grad inclusiv, afara numai daca mortul va avea erezi
in linie dreapta si daca acela, in profitul caruia s-a facut dispozitia, nu este el chiar erede in linie dreapta.
Aceleasi reguli sint aplicabile in privinta preotilor.
Art. 811
Dispozitiile intre vii sau prin testament, facute in favoarea ospiciilor, saracilor dintr-o comuna sau stabilimentelor de
utilitate publica, nu pot avea efect decit de sint autorizate prin ordonante domnesti in urma avizului Consiliului de
Stat.
Art. 812
Dispozitiile in favoarea unui incapabil sint nule, fie ele deghizate sub forma unui contract oneros, fie facute in
numele unor persoane interpuse.
Sint reputate ca persoane interpuse tatal si mama, copiii si descendentii si sotul persoanei incapabile.
Capitolul III
Despre donatiunile intre vii
Sectiunea I
Despre forma si efectele donatiunilor intre vii
Art. 813
Toate donatiunile se fac prin act autentic.
Art. 814
Donatiunea nu obliga pe donator si nu va produce nici un efect decit din ziua in care va fi fost acceptata.
Acceptarea poate fi facuta sau in act, sau printr-un act autentic posterior, nud inainte insa de moartea celui ce
daruieste; in acest din urma caz, donatiunea n-are efect decit din ziua din care se va fi comunicat donatorelui actul
de acceptare.
Art. 815
Donatiunile facute unor minori sau unui interzis, se accepta de tutore sau de parinte.
Mama, cu toate ca tatal ar fi in viata, si ceilalti ascendenti, cu toate ca genitorii*) ar fi in viata, vor putea asemenea
sa accepte donatiunea facuta minorelui si interzisului, desi ei n-ar avea calitatea de tutori.
*)
Parintii.

Art. 816
Surdo-mutul ce nu stie sa scrie nu poate accepta o donatiune decit cu asistarea unui curator special numit de
autoritatea judiciara, dupa regulile stabilite pentru minori.
Art. 817
Donatiunile facute persoanelor morale nu pot fi acceptate decit prin ordonanta domneasca, data in urma avizului
Consiliului de Stat.
Art. 818
Cind se daruiesc bunuri ce pot fi ipotecate, transcriptia actului ce contine donatiunea si acceptarea, ca si
notificarea acceptarii facuta prin act separat, se va face la judecatoria in a carei raza teritoriala sint situate bunurile.
Art. 819
Lipsa transcriptiei poate sa fie invocata de orice persoane au interes la aceasta; se excepta insa persoanele
obligate a starui sa se faca transcriptia, sau reprezentantii lor, asemenea si donatorul.
Art. 820
Minorii, interzisi, femeile maritate, in lipsa de acceptarea sau de transcriptia donatiunii, nu pot cere obiectele
daruite; au insa, de se cuvine, recurs in contra tutorilor sau barbatilor.
Art. 821
Donatiunea intre vii pentru bunurile viitoare este revocabila.
Art. 822
Este nula orice donatiune facuta cu conditii a caror indeplinire atirna numai de vointa donatorului.
Art. 823
Este asemenea nuli, daca s-a facut sub conditia de a se satisface datorii, sau sarcini care nu existau la epoca
donatiunii sau care nu erau aratate in actul de donatiune.
Art. 824
Cind donatorul si-a rezervat dreptul de a dispune de un obiect cuprins in donatiune, sau de o suma determinata din
bunurile daruite, daca moare, fara sa fi dispus de dinsele, un asemenea obiect sau asemenea suma ramine
erezilor donatorului.
Art. 825
Donatorul poate stipula intoarcerea bunurilor daruite, atit in cazul cind donatarul ar muri inaintea lui, cit si in cazul
cind donatarul si descendentii sai ar muri inaintea sa.
Aceste stipulatii insa nu se pot face decit in favoarea donatorului.
Art. 826
Dispozitiile art. 821, 822, 823, 824 si 825 nu se aplica la donatiunea din capitolul VI si VII, dintr-acest titlu.
Art. 827
Orice act de donatiune de mobile este valabil numai pentru obiectele trecute intr-un act estimativ subsemnat de
donator si donatar.
Art. 828
Donatorul nu este responsabil de evictiune catre donatar pentru lucrurile daruite.
Donatorul este responsabil de evictiune cind el a promis expres garantia.
Este asemenea responsabil cind evictiunea provine din faptul sau, cind este in chestiune o donatiune care impune
sarcini donatarului; intr-acest caz insa, garantia este obligatorie numai pina la suma sarcinilor.
Sectiunea II
Despre cazurile in care donatiunile se pot revoca
Art. 829
Donatiunea intre vii se revoca, pentru neindeplinirea conditiilor cu care s-a facut, pentru ingratitudine si pentru
nastere de copii in urma donatiunii.
Art. 830
Cind donatiunea este revocati pentru neindeplinirea conditiilor, bunurile reintra in mina donatorului, libere de orice
sarcini si ipoteci.
Art. 831
Donatiunea intre vii se revoca pentru ingratitudine in cazurile urmatoare:
1. Daca donatarul a atentat la viata donatorului.
2. Daca este culpabil in privinta-i de delicte, cruzimi sau injurii grave.
3. Daca fara cuvint ii refuza alimente.
Art. 832
Revocarea pentru neindeplinirea conditiilor si pentru ingratitudine nu se face de drept niciodata.
Art. 833
Cererea de revocare pentru ingratitudine trebuie facuta in termen de un an din ziua faptului, sau din ziua cind
donatorul a cunoscut faptul.
Actiunea de revocare nu se poate intenta in contra erezilor donatarului, nici de erezii donatorului in contra
donatarului, afara numai daca, in acest caz, actiunea s-a intentat de donator, sau donatorul a murit in anul in care
se putea intenta actiunea.
Art. 834
Revocarea pentru ingratitudine nu poate infirma nici instrainarile facute de donatar, nici ipotecile sau alte sarcini
reale, cu care el ar fi putut greva obiectul daruit; este neaparat insa ca acestea sa se fi facut inaintea inscriptiei
extractului cererii de revocare pe marginea transcriptiei proscrisa prin art. 818.
In caz de revocare, donatarul se condamna a intoarce valoarea obiectelor instrainate, dupa estimatia ce li s-ar face
in timpul cererii; se condamna asemenea a intoarce veniturile din ziua cererii.
Art. 835
Donatiunile facute in favoarea maritagiului nu sint revocabile pentru ingratitudine.
Art. 836
Orice donatiuni prin acte intre vii facute de persoane ce n-au copii sau descendenti existenti in timpul facerii lor,
oricare ar fi valoarea acestor donatiuni si sub orice titlu s-ar fi facut, fie chiar donatiunea mutuala sau
remuneratorie, fie in, fine donatiunea in favoarea maritagiului facuta sotilor de oricare alta persoana, afara de
ascendentii lor, sint revocate de drept, daca donatorul, in urma donatiunii, dobindeste un copil legitim, un postum,
sau chiar cind a legitimat pe un copil natural, prin maritagiu subsecvent.
Art. 837
Revocarea se face si cind copilul donatorului sau al donatricei ar fi fost conceput in timpul donatiunii.
Art. 838
Donatiunea ramine revocati chiar cind donatarul ar fi intrat in posesia lucrurilor daruite si ar fi fost lasat in posesia
acelor lucruri dupa nasterea fiului donatorului: donatarul posesor nu va fi obligat a restitui fructele de orice natura
luate de el, decit din ziua in care i se va fi notificat nasterea fiului sau legitimarea sa prin casatorie subsecventa.
Art. 839
Orice clauze sau conventii, prin care donatorul ar renunta la revocarea donatiunii pentru nastere de fiu, este nula si
fara nici un efect.
Art. 840
Prescriptia actiunii de revocare se implineste dupa 30 de ani de la nasterea fiului.
Capitolul IV
Despre partea disponibila a bunurilor si despre reductiune
Sectiunea I
Despre partea disponibila a bunurilor
Art. 841
Liberalitatile, fie facute prin acte intre vii, fie facute prin testament, nu pot trece peste jumatatea bunurilor
dispunatorului, daca la moarte-i lasa un copil legitim; peste o a treia parte, daca lasa doi copii; peste a patra parte,
daca lasa trei sau mai multi.
Art. 842
Sint cuprinsi in articolul precedent sub nume de copii, descendentii de orice grad.
Art. 843
Liberalitatile, prin acte intre vii sau prin testament, nu pot trece peste jumatatea bunurilor, daca in lipsa de
descendenti, defunctul lasa tata si mama sau peste trei sferturi, daca lasa numai pe unul din parinti.
Art. 844
Daca dispozitia prin acte intre vii sau prin testament, constituie un uzufruct sau o rendita viagera, a carei valoare
trece peste cantitatea disponibila, erezii rezervatari au facultatea de a executa aceste dispozitii sau de a abandona
proprietatea cantitatii disponibile.
Art. 845
Valoarea bunurilor instrainate unui succesibil in linie dreapta, cu sarcina unei rendite viagere sau cu rezerva de
uzufruct va fi socotita in portiunea disponibila si excedentele, de este se va trece in masa succesiunii. Imputatia si
raportul nu pot fi cerute de succesibilul in linie dreapta care a consimtit la aceste instrainari.
Art. 846
Cantitatea disponibila poate fi data in tot sau in parte, sau prin acte intre vii sau prin testament, copiilor sau altor
succesibili ai donatorului, fara ca donatarul sau legatarul, ce vine la succesiune, sa fie supus la raport, daca in
dispozitie se zice expres, ca ceea ce s-a dat este peste partea sa.
Declaratia ca darul sau legatul este peste partea succesibilului se poate face sau in actul ce contine dispozitia, sau
in urma, cu formele dispozitiilor intre vii, sau testamentare.
Sectiunea II
Despre reductiunea donatiunilor si a legatelor
Art. 847
Liberalitatile prin act sau intre vii sau prin testament, cind vor trece peste partea disponibila, vor fi reduse la
aceasta parte.
Art. 848
Reductiunea liberalitatilor intre vii nu va putea fi ceruta decit numai de erezii rezervatari, de erezii acestora sau de
cei care infatiseaza drepturile lor.
Art. 849
Partea disponibila se calculeaza cu chipul urmator: pe linga bunurile ce a lasat donatorul sau testatorul in
momentul mortii sale, se adauga prin calcul si bunurile de care a dispus prin donatiuni intre vii, dupa starea lor din
momentul donatiunii si dupa valoarea ce au avut in momentul mortii donatorului. Din aceasta masa de bunuri,
scazindu-se datoriile, pe ceea ce va raminea se calculeaza partea disponibila, dupa numarul si calitatea erezilor.
Art. 850
Intii se vor reduce dispozitiile testamentare; cind bunurile cuprinse in aceste dispozitii nu vor mai fi, atunci numai
se va face reductiunea donatiunilor.
Reductiunea va incepe de la cea din urma donatiune, dupa savirsirea acesteia se va trece indata la cea a doua
dupa dinsa, si asa pe rind pina la cea mai veche donatiune.
Art. 851
Cind donatiunea intre vii, supusa la reductiune, s-a facut la unul din cei cu drept de mostenire, acesta va putea
scadea partea cu care ar trebui sa se reduca donatiunea, din partea ce i s-ar cuveni ca erede in bunurile
nedisponibile, daca aceste bunuri sint de aceeasi natura cu cele daruite.
Art. 852
Se vor reduce cu analogie*) atit legatele universale cit si cele particulare, fara distinctie.
*)
Proportional cu valoarea lor.

Art. 853
Cind testatorul va declara ca un legat sa fie platit preferindu-se celorlalte, acest legat nu va fi supus la reductiune,
decit dupa ce valoarea celorlalte legate nu va implini rezerva legala.
Art. 854
Donatarul va restitui fructele portiunii ce trece peste partea disponibila, din momentul mortii donatorului.
Art. 855
Donatarul este obligat, daca a alienat bunurile daruite, sa faca in urma raportul excedentului peste portiunea
disponibila, dupa valoarea lucrurilor din timpul mortii disponentului.
Capitolul V
Despre dispozitiile testamentare
Sectiunea I
Reguli generale pentru forma testamentelor
Art. 856
Orice persoana este capabila de a face testament, daca nu este poprita de lege.
Art. 857
Doua sau nul multe persoane nu pot testa prin acelasi act, una in favoarea celeilalte, sau in favoarea unei a treia
persoane.
Art. 858
Un testament poate fi sau olograf, sau facut prin act autentic, sau in forma mistica.
Art. 859
Testamentul olograf nu este valabil decit cind este scris in tot, datat si subsemnat de mina testatorului.
Art. 860
Testamentul autentic este acela care s-a adeverit de judecatoria competenta.
Art. 861–863
(Abrogate prin Legea nr. 358 din 3 iulie 1944 pentru autentificarea si legalizarea inscrisurilor, pentru investirea cu
data certa si legalizarea copiilor de pe inscrisuri).
Art. 864
Cind testatorul va voi sa faca un testament mistic sau secret, trebuie neaparat sa-l iscaleasca, sau ca l-a scris el
insusi, sau ca a pus pe altul a-l scrie.
Hirtia in care s-au scris dispozitiile testatorului sau hirtia care serveste de plic, de va fi, se va stringe si se va sigila.
Testatorul va prezenta judecatoriei competente testamentul strins si pecetluit, precum s-a zis, sau il va stringe si-l
va pecetlui inaintea judecatoriei.
Testatorul va declara ca dispozitiile din acea hirtie este testamentul sau, scris si iscalit de el insusi, sau scris de
altul si iscalit de testator.
Cind testatorul, din cauza de boala, va fi in neposibilitate fizica de a se prezenta inaintea judecatoriei, atunci
prezentarea testamentului, pecetluirea lui si declaratia susmentionata, se vor face inaintea judecatorului, numit de
judecatorie pentru acest sfirsit.
Judecatoria, sau judecatorul numit, va face actul de subscriptie*) pe hirtia in care s-a scris testamentul, sau pe
hirtia care serveste de plic.
Acest act se va subscrie atit de testator, cit si de judecatorie sau judecator.
Toata lucrarea de mai sus nu va putea fi intrerupta de nici o alta operatie; cind testatorul, din o cauza posterioara
subsemnarii testamentului, va declara ca nu poate subsemna subscriptia*), aceasta declaratie se va trece in
subscriptie.
*)
Proces-verbal de suprascriere.

Art. 865
Acei care nu stiu sau care nu pot citi si scrie nu pot face testament in forma mistica.
Art. 866
Cind testatorul nu poate vorbi, dar stie a scrie, atunci declaratia ca testamentul este al sau o va faca in scris in
capul actului de subscriptie*) inaintea judecatorului numit, sau inaintea judecatoriei.
Judecatoria sau judecatorul numit va constata in actul de subscriptie*) declaratia testatorului.
*)
Proces-verbal de suprascriere.

Art. 867
In cazurile dud se numeste vin judecator, el va comunica procesul sau verbal judecatoriei, care va legaliza actul de
subscriptie sau testamentul.
Sectiunea II
Despre regulile speciale asupra formelor citorva testamente
Art. 868
Testamentele militarilor si ale indivizilor intrebuintati in armata, sint in orice tara valabil facute in prezenta unui cap
de batalion sau de escadron, sau in prezenta oricarui alt ofiter superior, asistat de doi martori, sau in prezenta a doi
comisari de razboi, sau in prezenta unui din comisari asistat de doi martori.
Art. 869
Sint asemenea, daca testatorul este bolnav sau ranit, valabil facute in prezenta capului ofiterului de sanatate
asistat de comandantul militar, insarcinat cu politia ospiciului.
Art. 870
Dispozitiile articolelor precedente nu stat admisibile decit in privinta acelor ce sint in expeditie militara, sau in
cuartier, sau in garnizoana afara din teritoriul roman, sau prizonieri la inamici, fara ca cei ce sint in cuartier sau in
garnizoana inauntrul tarii sa poata profita de aceasta latitudine, de nu se gasesc in o cetate asediata, sau in alte
locuri ale caror porti sa fie inchise si comunicatiile intrerupte din cauza razboiului.
Art. 871
Testamentul facut in forma mai sus aratata este nul dupa sase luni de la intoarcerea testatorului intr-un loc unde
are libertatea de a testa cu formele ordinare.
Art. 872
Testamentul facut intr-un loc care este scos din comunicatie din cauza ciumei sau altei boli contagioase, se poate
face inaintea unui membru al consiliului municipal*), asistat de doi martori.
*)
Membru al comitetului executiv al consiliului popular.

Art. 873
Testamentul mentionat in articolul precedent este nul dupa trecerea de sase luni de la deschiderea comunicatiilor
cu locul unde se gaseste testatorul, sau dupa sase luni de la trecerea sal intr-un loc unde comunicatiile nu sint
intrerupte.
Art. 874
Testamentele facute pe mare in timp de voiaj sint valabile:
Pe corabii si alte bastimente ale tarii, tind sint facute in prezenta ofiterului comandant al bastimentului, sau in lipsa-
i in prezenta acelui ce-l inlocuieste dupa ordinea serviciului, insa si unul si altul asistati de ofiterul de adminstratie,
sau de ofiterul ce indeplineste functiunile acestuia.
Pe bastimentele de comert, cind sint facute in prezenta scribului bastimentului sau in prezenta acelui ce-l
inlocuieste, insa si unul si altul asistati de capitanul sau de patronul, sau in lipsa-le, de acei ce-i inlocuiesc.
In toate cazurile, functionarii in prezenta caror se fac aceste testamente vor fi asistati de catre doi martori.
Art. 875
Pe bastimentele statului, testamentul capitanului, sau acela al ofiterului insarcinat cu administratia, pe bastimentele
de comert, testamentul capitanului, al patronului, sau al scribului se pot face in prezenta acelora ce, in ordinea
serviciului, vin dupa dinsii, conformindu-se pentru celelalte formalitati cu dispozitiile articolului precedent.
Art. 876
In toate cazurile, testamentele mentionate in cele doua articole precedente se vor face fiecare in doua exemplare
originale.
Art. 877
Daca bastimentul intra intr-un port strain, unde se gaseste un agent d-ai tarii, functionarii, in prezenta carora s-a
facut testamentul, sint datori sa depuna unul din exemplarele originale, inchis si pecetluit in miinile acestui agent,
care-l va trimite Ministerului de Interne, spre a fi inaintat la grefa judecatoriei domiciliului testatorului.
Art. 878
Dupa intoarcerea bastimentului in tara, fie in portul armamentului*), fie in orice alt port, cele doua exemplare
originale ale testamentului inchise si pecetluite sau exemplarul original ramas, daca dupa articolul precedent
celalalt a fost depus in cursul voiajului, vor fi date la biroul comandantului de port*), care le va trimite fara intirziere
Ministerului de Interne, ce va face depozitul conform articolului precedent.
*)
Portul de inscriere al vasului.

Art. 879
Se va inscrie pe marginea rolului bastimentului*) numele testatorului, mentionindu-se despre remiterea originalelor
testamentului in miinile agentului, sau la biroul comantului de port*).
*)
Rolul de echipaj.

Art. 880
Testamentul nu va fi reputat ca facut pe mare, desi s-ar fi facut in cursul voiajului, daca in timpul in care s-a fost
facut, bastimentul s-ar fi apropiat de un tarm strain, unde s-ar afla un agent al Romaniei. In acest caz testamentul
nu este valabil decit daca s-a facut dupa formele prescrise de legea Romaniei, sau dupa acelea intrebuintate in
tara unde a fost facut.
Art. 881
Dispozitiile de mai sus se aplica si la testamentele pasagerilor, care nu fac parte din echipaj.
Art. 882
Testamentul facut pe mare cu formele articolului 874 nu este valabil decit daca testatorul moare pe mare, sau dupa
trei luni de la intoarcerea lui pe uscat, intr-un loc unde ar fi putut sa-l refaca cu formele ordinare.
Art. 883
Testamentul facut pe mare nu va putea cuprinde nici o dispozitie in favoarea ofiterilor bastimentului, daca dinsii nu
sint rude cu testatorul.
Art. 884
Testamentele cuprinse in articolele precedente ale prezentei sectiuni vor fi subscrise de testatori si de ofiterii
publici, in prezenta caror s-au facut.
Daca testatorul declara ca nu stie sau nu poate subscrie, se face mentiune de declaratia sa si de cauza ce l-a
impiedicat de a subscrie.
In cazurile in care se cere asistenta de doi martori, testamentul va fi subscris cel putin de unul dintr-insii si se va
face mentiune de cauza ce a impiedicat pe celalalt de a subscrie.
Art. 885
Romanul ce s-ar afla in tara straina va putea face testamentul sau, sau in forma olografa, sau in forma autentica
intrebuintata in locul unde se face testamentul.
Art. 886
Formalitatile la care stat supuse deosebitele testamente prin dispozitiile prezentei sectiuni si acelea ale sectiunii
precedente se vor observa sub pedeapsa de nulitate.
Sectiunea III
Despre institutia de mostenitori si despre legate in genere
Art. 887
Se poate dispune prin testament de toata, sau de o fractiune din starea cuiva, sau de unul sau mai multe obiecte
determinate.
Sectiunea IV
Despre legatul universal
Art. 888
Legatul universal este dispozitia prin care testatorul lasa dupa moarte-i, la una sau mai multe persoane,
universalitatea bunurilor sale.
Art. 889
Cind testatorul ar erezi rezervatari, legatarul universal va cere de la acestia punerea in posesiune a bunurilor
cuprinse in testament.
Art. 890
Legatarul universal are drept a pretinde fructele bunurilor cuprinse in testament, din ziua cererii in judecata, sau din
ziua in care eredele a consimtit a-i da legatul.
Art. 891
Cind testatorul nu a lasat erezi rezervatari, legatarul universal va cere de la justitie posesiunea bunurilor cuprinse
in testament.
Art. 892
Testamentul olograf sau mistic, inainte de a fi executat, se va prezenta tribunalului judetean in a carui raza
teritoriala s-a deschis succesiunea.
Presedintele va constata prin proces-verbal deschiderea testamentului si starea in care l-a gasit si va ordona
depunerea lui la grefa tribunalului.
Art. 893
Legatarul universal, care va veni la mostenire in concurs cu un erede rezervatar, este obligat la datoriile si sarcinile
succesiunii personal pina in concurenta partii sale, si ipotecar pentru tot.
Sectiunea V
Despre legatele unei fractiuni de mostenire
Art. 894
Acest legat poate avea de obiect o fractiune a mostenirii, precum jumatate, a treia parte sau toate imobilele sau
toate mobilele, sau o fractiune din imobile sau mobile.
Orice alt legat este singular.
Art. 895
Legatarul unei fractiuni de ereditate va cere posesiunea de la erezii rezervatari, in lipsa acestora de la legatarii
universali, iar in lipsa si acestora din urma, de la ceilalti erezi legitimi.
Art. 896
Legatarul unei fractiuni din ereditate este obligat la sarcinile si datoriile succesiunii testatorului, personal, in
proportie cu partea sa si ipotecar pentru tot.
Art. 897
Legatarul universal, sau acela al unei fractiuni a succesiunii, nu se poate pune in posesiunea legatului, fara a se
face, dupa cererea lui, un inventar al bunurilor ce compun legatul, de judecatoria in ocolul*) careia s-a deschis
succesiunea.
Legatarul, care va primi a intra in posesiunea bunurilor fara inventar, va fi obligat a plati toate debitele succesiunii,
chiar de ar fi mai mari decit averea lasata de testator.
*)
Raza teritoriala.

Art. 898
Legatarul unei fractiuni de mostenire poate pretinde fructele din ziua cererii in judecata, sau din ziua in care i s-a
oferit de buna voie darea legatului.
Sectiunea VI
Despre legatele singulare
Art. 899
Orice legat pur si simplu da legatarului, din ziua mortii testatorului, un drept asupra lucrului legat, drept transmisibil
erezilor si reprezentantilor sai.
Cu toate acestea, legatarul singular nu va putea intra in posesia lucrului legat, nici a pretinde fructele sau
interesele*), decit din ziua in care a facut cererea in judecata sau din ziua in care predarea legatului i s-a
incuviintat de buna voie.
*)
Dobinzile.

Art. 900
Interesele*) si fructele lucrului legat devin ale legatarului din momentul mortii testatorului, si daca dinsul n-a facut
cerere inaintea justitiei:
1. cind testatorul a declarat expres in testament ca voieste a urma astfel;
2. cind s-a legat drept alimente o rendita viagera sau o pensie.
*)
Dobinzile.

Art. 901
Cheltuielile cererii pentru predare sint in sarcina succesiunii, fara ca cu aceasta sa se poata reduce rezerva legala.
In caz cind testatorul ar ordona altfel prin testament, se va urma dupa vointa lui.
Art. 902
Erezii testatorului sau orice alta persoana obligata a plati un legat sint personal datori a-l achita, fiecare in proportie
cu partea ce ia din succesiune.
Sint datori ipotecari pentru tot, pina in concurenta valorii imobilelor ce detin.
Art. 903
Lucrul legat se va preda cu accesoriile necesare, in starea in care se gasea la moartea donatorului*).
*)
Prin termenul „donator“, textul articolului se refera in realitate la testator.

Art. 904
Cind cel ce a dat legat un imobil, a marit in urma acest imobil prin alte achizitii, aceste achizitii, si de ar fi alaturea
cu imobilele, nu pot fi socotite ca parte a legatului, de nu se face o noua dispozitie pentru aceasta.
Infrumusetarile si constructiile noi, facute asupra fondului legat, fac parte dintr-insul.
Asemenea face parte din legat adausul ce testatorul a facut unui loc inchis, intinzind ingradirile sale.
Art. 905
Daca inaintea testamentului sau in urma, lucrul legat a fost ipotecat pentru datoria succesiunii, sau chiar pentru
alta datorie, sau supus dreptului de uzufruct, acela ce este dator a da legatul, nu este tinut a libera lucrul de
aceasta sarcina, afara numai daca testatorul l-a obligat expres la aceasta.
Art. 906
Cind testatorul, stiind, a dat legat lucrul altuia, insarcinatul cu acel legat este dator a da, sau lucrul in natura sau
valoarea lui din epoca mortii testatorului.
Art. 907
Cind testatorul, nestiind, a legat un lucru strain, legatul este nul.
Art. 908
Cind legatul dat este un lucru nedeterminat, insarcinatul cu legatul nu este obligat a da un lucru de calitatea cea
mai buna, nu poate oferi insa nici lucrul cel mai rau.
Art. 909
Legatarul singular nu este obligat a plati datoriile succesiunii.
Sectiunea VII
Despre executorii testamentari
Art. 910
Testatorul poate numi unul sau mai multi executori testamentari.
Art. 911
El poate sa le dea de drept in posesiune, toata sau parte numai din averea sa mobila, pentru un timp care nu va
trece peste un an de la moartea sa.
Art. 912
Eredele poate sa-i scoata din posesiune, oferindu-le sume indestulatoare pentru plata legatelor de lucruri mobile,
sau justificind ca a platit aceste legate.
Art. 913
Acela ce nu se poate obliga nu poate fi nici executor testamentar.
Art. 914
Femeia maritata nu poate fi executoare testamentara, decit cu consimtamintul barbatului.
Daca ea este separata de bunuri, sau prin contractul de maritaj, sau prin sentinta judecatoreasca, va putea deveni
executoare testamentara, cu consimtamintul barbatului sau cu autorizatia justitiei in caz de refuz din parte-i.
Art. 915
Minorele nu poate fi executor testamentar, chiar cu autorizatia tutorelui.
Art. 916
Executorii testamentari vor cere punerea pecetilor*), daca sint si erezi minori, interzisi sau absenti*).
Ei vor starui a se face inventarul bunurilor succesiunii in prezenta eredelui, prezumtiv, sau in lipsa-i, dupa ce i s-au
facut chemarile legiuite*).
Ei vor cere vinderea miscatoarelor in lipsa de suma indestulatoare pentru plata legatelor.
Ei vor ingriji ca testamentele sa se execute si, in caz de contestatiei asupra executiei, ei pot sa intervina ca sa
sustina validitatea lor.
Ei sint datori, dupa trecere de un an de la moartea testatorului, a da socoteala despre gestiunea lor.
*)
Sigilii.

Art. 917
Dreptul executorului testamentar nu trece la erezii sai.
Art. 918
Daca sint mai multi executori testamentari care au primit aceasta sarcina, unul singur va putea lucra in lipsa-le.
Ei vor fi responsabili solidar de a da socoteala de miscatoarele ce li s-au incredintat, afara numai daca testatorul a
despartit functiile lor si daca flecare din ei s-a marginit in ceea ce i s-a incredintat.
Art. 919
Cheltuielile facute de executorul testamentar pentru punerea pecetilor*), pentru inventar, pentru socoteli, si alte
cheltuieli relative la functiunile sale sint in sarcina succesiunii.
*)
Sigilii.

Sectiunea VIII
Despre revocarea testamentelor si despre caducitatea lor
Art. 920
Un testament nu poate fi revocat, in tot sau in parte, decit sau prin un act legalizat de judecatoria competenta, care
act va cuprinde mutarea vointei testatorului, sau prin un testament posterior.
Art. 921
Testamentul posterior care nu revoca anume pe cel anterior, nu desfiinteaza din acesta, decit numai acele dispozitii
care sint necompatibile sau contrarii cu acelea ale testamentului posterior.
Art. 922
Revocarea facuta prin testamentul posterior va avea toata validitatea ei, cu toate ca acest act a ramas fara efect
din cauza necapacitatii eredelui, sau a legatarului, sau din cauza ca acestia nu au voit a primi ereditatea.
Art. 923
Orice instrainare a obiectului legatului, facuta cu orice mod sau conditie, revoca legatul pentru tot ce s-a instrainat,
chiar cind instrainarea va fi nula, sau cind obiectul legat va fi reintrat in starea testatorului.
Art. 924
Orice dispozitie testamentara devine caduca, cind acela in favoarea carui a fost facuta a murit inaintea testatorului.
Art. 925
Orice dispozitie testamentara, facuta sub conditie suspensiva, cade cind eredele sau legatarul a murit inaintea
indeplinirii conditiei.
Art. 926
Dispozitia testamentara, facuta de la un timp inainte nu opreste pe eredele numit sau pe legatar de a avea un drept
dobindit din momentul mortii testatorului.
Art. 927
Legatul va fi caduc, daca lucrul legat a pierit de tot in viata testatorului.
Art. 928
Orice dispozitie testamentara cade, cind eredele numit sau legatarul nu va primi-o sau va fi necapabil a o primi.
Art. 929
Cind din dispozitiile testamentare va rezulta ca cugetul testatorului a fost de a da legatarilor dreptul la totalitatea
obiectului legat, atunci acela din legatari, care vine la legat, ia totalitatea; iar de primesc mai multi legatari, legatul
se imparte intre ei, fara a se scadea partile legatarilor necapabili, sau ale acelora care n-au primit legatul, sau care
au murit inaintea testatorului.
Art. 930
Aceleasi cauze care, dupa art. 830 si dupa cele dintii doua dispozitii ale art. 831, autoriza cererea de revocare a
donatiunilor intre vii, vor fi primite si la cererea revocarii dispozitiilor testamentare.
Art. 931
Daca cererea de revocare este intemeiata pe o injurie grava, facuta memoriei testatorului, actiunea va trebui sa fie
intentata in curs de un an din ziua delictului.
Capitolul VI
Despre donatiuni facute sotilor prin contractul de maritagiu
Art. 932
Donatiunile facute sotilor sau unuia dintr-insii, prin contractul de maritagiu, nu sint supuse la nici o formalitate.
Art. 933
Donatorul poate, in cazul articolului precedent, sa dea donatiune si bunurile sale viitoare.
Donatorul in asemenea caz nu mai poate dispune gratuit de bunurile sale.
Cind donatorul supravietuieste sotilor sau sotului donatar, donatiunea este revocabila.
Art. 934
Prin contractul de maritagiu, se poate face cumulativ donatiunea bunurilor prezente si viitoare, sau a unei parti
numai dintr-aceste bunuri, cu indatorirea insa de a se anexa actului un stat de datoriile si sarcinile existente, la
care este supus donatorul in momentul donatiunii. In acest caz donatarul este liber sa se lepede la moartea
donatorului de bunurile viitoare si sa opreasca numai pe cele prezente.
Art. 935
Daca statul de care se face mentiune in articolul precedent, nu s-a anexat actului ce continea donatiunea bunurilor
prezente si viitoare, donatarul nu poate decit sau a accepta sau a se lepada de donatiune in intregul ei.
Cind accepta, nu poate cere decit bunurile existente la moartea donatorului, si este supus la toate datoriile si
sarcinile succesiunii.
Capitolul VII
Despre dispozitiile dintre soti, facute sau in contractul de maritagiu sau in timpul maritagiului
Art. 936
Sotii pot prin contractul de maritagiu sa-si faca reciproc, sau numai unul altuia, orice donatiune vor voi.
Art. 937
Orice donatiune facuta intre soti in timpul maritagiului este revocabila.
Revocarea se poate cere de femeie, fara nici o autorizatie.
O asemenea donatiune nu este revocabila pentru ca in urma s-au nascut copii.
Art. 938
Sotii nu pot, in timpul maritagiului, sa-si faca, nici prin acte intre vii, nici prin testament, vreo donatiune mutuala si
reciproca printr-unul si acelasi act.
Art. 939
Barbatul sau femeia care, avind copii dintr-alt maritagiu, va trece in al doilea sau subsecvent maritagiu, nu va
putea darui sotului din urma decit o parte egala cu partea legitima a copilului ce a luat mai putin, si fara ca, nici intr-
un caz, donatiunea sa treaca peste cuartul bunurilor.
Art. 940
Sotii nu pot sa-si daruiasca indirect mai mult decit s-a aratat mai sus.
Orice donatiune, deghizata sau facuta unei persoane interpuse, este nula.
Art. 941
Sint reputate persoane interpuse copiii ce sotul donatar are din alt maritaj, asemenea sint reputate si rudele sotului
donatar, la a caror ereditate acesta este chemat in momentul donatiunii.
Titlul III
DESPRE CONTRACTE SAU CONVENTII
Capitolul I
Dispozitii preliminare
Art. 942
Contractul este acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dinsii un raport
juridic.
Art. 943
Contractul este bilateral sau sinalagmatic cind partile se obliga reciproc una catre alta.
Art. 944
Contractul este unilateral, cind una sau mai multe persoane se obliga catre una sau mai multe persoane, fara ca
acestea din urma sa se oblige.
Art. 945
Contractul oneros este acela in care fiecare parte voieste a-si procura un avantaj.
Art. 946
Contractul gratuit sau de binefacere este acela in care una din parti voieste a procura, fara echivalent, un avantaj
celeilalte.
Art. 947
Contractul cu titlu oneros este comutativ, atunci cind obligatia unei parti este echivalentul obligatiei celeilalte.
Contractul este aleatoriu cind echivalentul depinde, pentru una sau toate partile, de un eveniment incert.
Capitolul II
Despre conditiile esentiale pentru validitatea conventiilor
Art. 948
Conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sint:
1. capacitatea de a contracta;
2. consimtamintul valabil al partii ce se obliga;
3. un obiect determinat;
4. o cauza licita.
Sectiunea I
Despre capacitatea partilor contractante
Art. 949
Poate contracta orice persoana ce nu este declarata necapabila de lege .
Art. 950
Necapabili de a contracta sfat:
1. minorii;
2. interzisii;
3. (abrogat prin Legea pentru ridicarea incapacitatii civile a femeii maritate – promulgata cu Decretul nr. 1412, M.
Of. nr. 94 din 20 aprilie 1932);
4. in genere toti acei caror legea le-a prohibit oarecare contracte.
Art. 951
Minorele nu poate ataca angajamentul sau pentru cauza de necapacitate, decit in caz de leziune.
Art. 952
Persoanele capabile de a se obliga nu pot opune minorului si interzisului incapacitatea lor.
Sectiunea II
Despre consimtamint
Art. 953
Consimtamintul nu este valabil, cind este dat prin eroare, smuls prin violenta, sau surprins prin dol.
Art. 954
Eroarea nu produce nulitate decit cind cade asupra substantei obiectului conventiei.
Eroarea nu produce nulitate cind cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afara numai cind consideratia
persoanei este cauza principala, pentru care s-a facut conventia.
Art. 955
Violenta in contra celui ce s-a obligat este cauza de nulitate, chiar cind este exercitata de alta persoana decit
aceea in folosul carei s-a facut conventia.
Art. 956
Este violenta totdeauna cind, spre a face pe o persoana a contracta, i s-a insuflat temerea, rationabila dupa dinsa,
ca va fi expusa persoana sau averea sa unul rau considerabil si prezent.
Se tine cont in aceasta materie de etate, de sex si de conditia persoanelor.
Art. 957
Violenta este cauza de nulitate a conventiei si cind s-a exercitat asupra sotului sau a sotiei, asupra descendentilor
si ascendentilor.
Art. 958
Simpla temere reverentiara, fara violenta, nu poate anula conventia (c. civ. 953, 956, 957, 959, 961, 1167, 1190,
1203).
Art. 959
Conventia nu poate fi atacata pentru cauza de violenta daca, dupa incetarea violentei, conventia s-a aprobat,
expres sau tacit, sau daca a trecut timpul defipt de lege pentru restitutiune*).
*)
Pentru exercitarea dreptului la actiunea in anulare.

Art. 960
Dolul este o cauza de nulitate a conventiei cind mijloacele viclene, intrebuintate de una din parti, sint astfel, incit
este evident ca, fara aceste masinatii, cealalta parte n-ar fi contractat.
Dolul nu se presupune
Art. 961
Conventia facuta prin eroare, violenta sau dol, nu este nula de drept, ci da loc numai actiunii de nulitate.
Sectiunea III
Despre obiectul conventiilor
Art. 962
Obiectul conventiilor este acela la care partile sau numai una din parti se obliga.
Art. 963
Numai lucrurile ce sint in comert*) pot fi obiectul unui contract.
*)
In circuitul civil.

Art. 964
Obligatia trebuie sa aiba de obiect un lucru determinat, cel putin in specia sa.
Cantitatea obiectului poate fi necerta, de este posibila determinarea sa.
Art. 965
Lucrurile viitoare pot fi obiectul obligatiei.
Nu se poate face renuntare la o succesiune ce nu este deschisa, nici se pot face invoiri asupra vinei astfel de
succesiuni, chiar de s-ar da consimtamintul celui a carui succesiune este in chestiune.
Sectiunea IV
Despre cauza conventiilor
Art. 966
Obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa, sau nelicita, nu poate avea nici un efect.
Art. 967
Conventia este valabila, cu toate ca cauza nu este expresa.
Cauza este prezumata pina la dovada contrarie.
Art. 968
Cauza este nelicita cind este prohibita de legi, cind este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice.
Capitolul III
Despre efectul conventiilor
Sectiunea I
Dispozitii generale
Art. 969
Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante.
Ele se pot revoca prin consimtamintul mutual sau din cauze autorizate de lege.
Art. 970
Conventiile trebuie executate cu buna-credinta. Ele obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele, dar la toate
urmarile, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei, dupa natura sa.
Art. 971
In contractele ce au de obiect translatia proprietatii, sau unui alt drept real, proprietatea sau dreptul se transmite
prin efectul consimtamintului partilor, si lucrul ramine in rizico-pericolul dobinditorului, chiar cind nu i s-a facut
traditiunea lucrului.
Art. 972
Daca lucrul ce cineva s-a obligat succesiv a da la doua persoane este mobil, persoana pusa in posesiune este
preferita si ramine proprietara, chiar cind titlul sau este cu data posterioara, numai posesiunea sa fie de buna-
credinta.
Sectiunea II
Despre efectul conventiilor in privinta persoanelor a treia
Art. 973
Conventiile n-au efect decit intre partile contractante.
Art. 974
Creditorii pot exercita toate drepturile si actiunile debitorului lor, afara de acelea care ii sint exclusiv personale.
Art. 975
Ei pot asemenea, in numele lor personal, sa atace actele viclene, facute de debitor in prejudiciul drepturilor lor.
Art. 976
Cu toate acestea, sint datori, pentru drepturile enuntate la titlul succesiunii, acela al contractelor de maritaj si
drepturilor respective ale sotilor, sa se conformeze cu regulile cuprinse intr-insele.
Sectiunea III
Despre interpretarea conventiilor
Art. 977
Interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al
termenilor.
Art. 978
Cind o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ce poate avea un efect, iar nu in
acela ce n-ar putea produce nici unul.
Art. 979
Termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste mai mult cu natura
contractului.
Art. 980
Dispozitiile indoioase se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul.
Art. 981
Clauzele obisnuite intr-un contract se subinteleg, desi nu sint exprese intr-insul.
Art. 982
Toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dindu-se fiecarei intelesul ce rezulta din actul intreg.
Art. 983
Cind este indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui ce se obliga.
Art. 984
Conventia nu cuprinde decit lucrurile asupra carora se pare ca partile si-au propus a contracta, oricit de generali ar
fi termenii cu care s-a incheiat.
Art. 985
Cind intr-un contract s-a pus anume un caz pentru a se explica obligatia, nu se poate sustine ca printr-aceasta s-a
restrins intinderea ce angajamentul ar avea de drept in cazurile neexprese.
Capitolul IV
Despre cvasi-contracte
Art. 986
Cvasi-contractul este un fapt licit si voluntar, din care se naste o obligatie catre o alta persoana sau obligatii
reciproce intre parti.
Art. 987
Acela care, cu vointa, gere*) interesele altuia, fara cunostinta proprietarului, se obliga tacit a continua gestiunea ce
a inceput si a o savirsi, pina ce proprietarul va putea ingriji el insusi.
*)
Administreaza.

Art. 988
Gerantul este obligat, cu toate ca stapinul a murit inaintea savarsirii afacerii, a continua gestiunea pina ce eredele
va putea lua directiunea afacerii.
Art. 989
Gerantul este obligat a da gestiunii ingrijirea unui bun proprietar.
Art. 990
Gerantul nu raspunde decit numai de dol, daca fara interventia lui, afacerea s-ar fi putut compromite.
Art. 991
Stapinul ale carui afaceri au fost bine administrate este dator a indeplini obligatiile contractate in numele sau de
gerant, a-l indemniza de toate acele ce el a contractat personalmente si a-i plati toate cheltuielile utile si necesare
ce a facut.
Art. 992
Cel ce, din eroare sau cu stiinta, primeste aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a
primit.
Art. 993
Acela care, din eroare, crezindu-se debitor, a platit o datorie, are drept de repetitiune in contra creditorului.
Acest drept inceteaza tind creditorul, cu buna-credinta, a desfiintat titlul sau de creanta; dar atunci cel ce a platit
are recurs in contra adevaratului debitor.
Art. 994
Cind cel ce a primit plata a fost de rea-credinta, este dator a restitui atit capitalul, cit si interesele*) sau fructele din
ziua platii.
*)
Dobinzile.

Art. 995
Cind lucrul platit nedebit era un imobil sau un mobil corporal, cel care l-a primit cu rea-credinta este obligat a-l
restitui in natura, daca exista, sau valoarea lucrului daca a pierit sau s-a deteriorat chiar din cazuri fortuite, afara
numai de va proba ca la aceste cazuri ar fi fost expus lucrul fiind si in posesiunea proprietarului.
Cel care a primit lucrul, cu buna-credinta, este obligat a-l restitui, daca exista, dar este liberat prin pierderea lui, si
nu raspunde de deteriorari.
Art. 996
Cind cel ce a primit lucrul cu rea-credinta l-a instrainat, este dator a intoarce valoarea lucrului din ziua, cererii in
restitutiune.
Cind cel care l-a primit era de buna-credinta, nu este obligat a restitui decit numai pretul cu care a vindut lucrul.
Art. 997
Acela carui se face restitutiunea, trebuie sa despagubeasca pe posesorul chiar de rea-credinta de toate cheltuielile
facute pentru conservarea lucrului, sau care au crescut pretul lui.
Capitolul V
Despre delicte si cvasi-delicte
Art. 998
Orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe aceia din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara.
Art. 999
Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta
sau prin imprudenta sa.
Art. 1000
Sintem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care sintem obligati a raspunde
sau de lucrurile ce sint sub paza noastra.
Tatal si mama, dupa moartea barbatului sint responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu
dinsii.
Stapinii si comitentii, de prejudiciul cauzat de servitorii si prepusii lor in functiile ce li s-au incredintat.
Institutorii si artizanii, de prejudiciul cauzat de elevii si ucenicii lor, in tot timpul ce se gasesc sub a lor priveghere.
Tatal si mama, institutorii si artizanii sint aparati de responsabilitatea aratata mai sus, daca probeaza ca n-au putut
impiedica faptul prejudiciabil.
Art. 1001
Proprietarul unui animal, sau acela care se serveste cu dinsul, in cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul
cauzat de animal, sau ca animalul se afla sub paza sa, sau ca a scapat.
Art. 1002
Proprietarul unui edificiu este responsabil pentru prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, cind ruina este urmarea
lipsei de intretinere sau a unui viciu de constructie.
Art. 1003
Cind delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sint tinute solidar pentru
despagubire.
Capitolul VI
Despre deosebitele specii de obligatii
Sectiunea I
Despre obligatiile conditionale
§ 1
Despre conditie in genere si despre deosebitele sale specii
Art. 1004
Obligatia este conditionala cind perfectarea ei depinde de un eveniment viitor si necert.
Art. 1005
Conditia cauzala este aceea ce depinde de hazard si care nu este nici in puterea creditorului, nici intr-aceea a
debitorului.
Art. 1006
Conditia potestativa este aceea care face sa depinda perfectarea conventiei de un eveniment, pe care si una si
alta din partile contractante poate sa-l faca a se intimpla, sau poate sa-l impiedice.
Art. 1007
Conditia mixta este aceea care depinde totodata de vointa uneia din partile contractante si de aceea a unei alte
persoane.
Art. 1008
Conditia imposibila sau contrarie bunelor moravuri, sau prohibita de lege, este nula si desfiinteaza conventia ce
depinde de dinsa.
Art. 1009
Conditia de a nu face un lucru imposibil nu face ca obligatia contractata sub aceasta conditie sa fie nula.
Art. 1010
Obligatia este nula cind s-a contractat sub o conditie potestativa din partea acelui ce se obliga.
Art. 1011
Implinirea conditiei trebuie sa se faca astfel cum au inteles partile sa fie facuta.
Art. 1012
Cind obligatia este contractata sub conditia ca un eveniment oarecare se va intimpla intr-un timp fixat, conditia
este considerata ca neindeplinita, daca timpul a expirat fara ca evenimentul sa se intimple.
Cind timpul nu este fixat, conditia nu este considerata ca cazuta, decit cind este sigur ca evenimentul nu se va mai
intimpla.
Art. 1013
Cind obligatia este contractata sub conditia ca un eveniment n-are sa se intimple, intr-un timp defipt, aceasta
conditie este indeplinita, daca timpul a expirat, fara ca evenimentul sa se fi intimplat; este asemenea indeplinita,
daca inaintea termenului este sigur ca evenimentul nu se va mai intimpla; daca nu este timp determinat, conditia
este indeplinita numai cind va fi sigur ca evenimentul n-are sa se mai intimple.
Art. 1014
Conditia este reputata ca indeplinita, cind debitorul obligat, sub aceasta conditie, a impiedicat indeplinirea ei.
Art. 1015
Conditia indeplinita are efect din ziua in oare angajamentul s-a contractat. Daca creditorul a murit inaintea
indeplinirii conditiei, drepturile sale trec erezilor sai.
Art. 1016
Creditorul poate, inaintea indeplinirii conditiei, sa exercite toate actele conservatoare dreptului sau.
§ 2
Despre conditia suspensiva
Art. 1017
Obligatia, sub conditie suspensiva, este aceea care depinde de un eveniment viitor si necert. Obligatia conditionala
nu se perfecteaza decit dupa indeplinirea evenimentului.
Art. 1018
Cind obligatia este contractata sub o conditie suspensiva, obiectul conventiei ramine in rizico-pericolul debitorului,
tare s-a obligat a-l da, in caz de indeplinire a conditiei.
Daca obiectul a pierit, in intregul sau, fara greseala debitorului, obligatia este stinsa.
Daca obiectul s-a deteriorat, fara greseala debitorului, creditorul este obligat a-l lua in starea in care se gaseste,
fara scadere de pret.
Daca obiectul s-a deteriorat, prin greseala debitorului, creditorul are dreptul sau sa ceara desfiintarea obligatiei,
sau sa ia lucrul in starea in care se gaseste, cu daune interese.
§ 3
Despre conditia rezolutorie
Art. 1019
Conditia rezolutorie este aceea care supune desfiintarea obligatiei la un eveniment viitor si necert.
Ea nu suspenda executarea obligatiei, ci numai obliga pe creditor a restitui aceea ce a primit, in caz de indeplinire
a evenimentului prevazut prin conditie.
Art. 1020
Conditia rezolutorie este subinteleasa totdeauna in contractele sinalagmatice, in caz tind una din parti nu
indeplineste angajamentul sau.
Art. 1021
Intr-acest caz, contractul nu este desfiintat de drept. Partea in privinta careia angajamentul nu s-a executat are
alegerea sau sa sileasca pe cealalta a executa conventia, cind este posibil, sau sa-i ceara desfiintarea, cu daune
interese. Desfiintarea trebuie sa se ceara inaintea justitiei, care, dupa circumstante, poate acorda un termen partii
actionate.
Sectiunea II
Despre obligatia cu termen
Art. 1022
Termenul se deosebeste de conditie, pentru ca el nu suspenda angajamentul, ci numai amina executarea.
Art. 1023
Aceea ce se datoreste cu termen nu se poate cere inaintea termenului, dar ceea ce se plateste inainte nu se mai
poate repeti.
Art. 1024
Termenul este presupus totdeauna ca s-a stipulat in favoarea debitorului, daca nu rezulta din stipulatie sau din
circumstante ca este primit si in favoarea creditorului.
Art. 1025
Debitorul nu mai poate reclama beneficiul termenului, cind este cazut in deconfitura*), sau cind, cu fapta sa, a
micsorat sigurantele ce prin contract daduse creditorului sau.
*)
Insolvabilitatea unui debitor care nu este comerciant.

Sectiunea III
Despre obligatiile alternative
Art. 1026
Debitorul unei obligatii alternative este liberat prin predarea unuia din doua lucruri ce erau cuprinse in obligatie.
Art. 1027
Alegerea o are debitorul, daca nu s-a acordat expres creditorului.
Art. 1028
Debitorul se poate libera predind sau pe unul sau pe altul din lucrurile promise; nu poate insa sili pe creditor a primi
parte dintr-unul si parte dintr-altul.
Art. 1029
Obligatia este simpla, desi contractata cu mod alternativ, daca unul din doua lucruri promise nu poate fi obiectul,
obligatiei.
Art. 1030
Obligatia alternativa devine simpla, daca unul din lucrurile promise piere, sau nu mai poate fi predat din orice alta
cauza, si chiar cind aceasta s-a intimplat din greseala debitorului. Pretul acestui lucru nu poate fi oferit in locu-i.
Daca amindoua lucrurile au pierit, insa unul dintr-insele prin greseala debitorului, el va plati pretul celui care a pierit
in urma.
Art. 1031
Cind, in cazul prevazut de articolul precedent, alegerea este, prin conventie, lasata creditorului si numai unul din
lucruri a pierit, daca lucrul a pierit fara greseala debitorului, creditorul va lua pe cel ramas; daca a pierit prin
greseala debitorului, creditorul poate cere sau lucrul ramas, sau pretul aceluia ce a pierit, daca amindoua lucrurile
au pierit prin greseala debitorului, creditorul, dupa alegerea sa, poate sa ceara pretul unuia din ele; daca insa
numai unul din ele a pierit prin greseala debitorului, creditorul nu poate cere decit pretul acestui lucru.
Art. 1032
Daca amindoua lucrurile au pierit, fara greseala debitorului, obligatia este stinsa.
Art. 1033
Aceleasi principii se aplica, cind obligatia alternativa cuprinde mai mult de doua lucruri.
Sectiunea IV
Despre obligatiile solidare
§ 1
Despre solidaritatea intre creditori
Art. 1034
Obligatia este solidara intre mai multi creditori, cind titlul creantei da anume drept fiecarui din ei a cere plata in tot a
creantei, si cind plata facuta unuia din creditori libereaza pe debitor.
Art. 1035
Poate debitorul plati la oricare din creditorii solidari, pe cit timp nu s-a facut impotriva-i cerere in judecata din partea
unuia din creditori.
Cu toate acestea remisiunea facuta de unul din creditorii solidari, nu libereaza pe debitor decit pentru partea celui
creditor.
Art. 1036
Actul care intrerupe prescriptia in privinta unuia din creditorii solidari, profita la toti creditorii.
Art. 1037
Creditorul solidar, care a primit toata datoria este tinut a imparti cu ceilalti cocreditori, afara numai de va proba ca
obligatia este contractata numai in interesul sau.
Art. 1038
Creditorul solidar reprezinta pe ceilalti cocreditori, in toate actele care pot avea de efect conservarea obligatiei.
§ 2
Despre obligatia solidara intre debitori
Art. 1039
Obligatia este solidara din partea debitorilor, cind toti s-au obligat la acelasi lucru, astfel ca fiecare poate fi
constrins pentru totalitate, si ca plata facuta de unul din debitori libereaza si pe ceilalti catre creditor.
Art. 1040
Debitorii solidari se pot obliga sub diferite modalitati, adica: unii pur, altii sub o conditie si altii cu termen.
Art. 1041
Obligatia solidara nu se prezuma, trebuie sa fie stipulata expres; aceasta regula nu inceteaza decit numai cind
obligatia solidara are loc de drept, in virtutea legii.
Art. 1042
Creditorul unei obligatii solidare se poate adresa la acela care va voi dintre debitori, fara ca debitorul sa poata
opune beneficiul de diviziune.
Art. 1043
Actiunea intentata contra unuia din debitori nu popreste pe creditor de a exercita asemenea actiune si in contra
celorlalti debitori.
Art. 1044
Daca lucrul debit a pierit din culpa unui sau mai multor debitori solidari, ceilalti debitori nu ramin liberati de obligatia
de a plati pretul lucrului, dar nu sint raspunzatori pentru daune.
Debitorii care au intirziat de a plati sint in culpa.
Creditorul nu poate cere daune decit numai in contra debitorilor in culpa.
Art. 1045
Actiunea intentata in contra unuia din debitori intrerupe prescriptia in contra tuturor debitorilor.
Art. 1046
Cererea de dobinda facuta in contra unui din debitorii solidari face a curge dobinda in contra tuturor debitorilor.
Art. 1047
Codebitorul solidar, in contra carui creditorul a intentat actiune, poate opune toate exceptiile care ii sint personale,
precum si acelea care sint comune tuturor debitorilor.
Debitorul actionat nu poate opune acele exceptii care sint curat personale ale vreunui din ceilalti codebitori.
Art. 1048
Cind unul din debitori devine erede unic al creditorului, sau cind creditorul devine unic erede al unui din debitori,
confuziunea nu stinge creanta decit pentru partea debitorului sau a creditorului.
Art. 1049
Creditorul care consimte a se imparti datoria in privinta unuia din codebitori, conserva actiunea solidara in contra
celorlalti debitori, dar cu scazamintul partii debitorului, pe care l-a liberat de solidaritate.
Art. 1050
Creditorul care primeste separat partea unuia din debitori, fara ca in chitanta sa-si rezerve solidaritatea sau
drepturile sale in genere, nu renunta la solidaritate decit in privinta acestui debitor.
Nu se intelege ca creditorul a renuntat la solidaritate in favoarea unui debitor, cind primeste de la el o suma egala
cu partea ce e dator, daca chitanta nu zice ca acea suma este primita pentru partea debitorului.
Asemenea, din simpla cerere in judecata formata in contra unuia din debitori pentru partea sa, daca, acesta n-a
aderat la cerere*) sau daca nu s-a dat o sentinta de condamnatiune, nu se prezuma renuntarea la solidaritatea in
favoarea acelui debitor.
*)
Prin termenii „n-a aderat la cerere“ trebuie sa se inteleaga „nu a recunoscut pretentiile formulate prin cerere“.

Art. 1051
Creditorul, care primeste separat si fara rezerva solidaritatii portiunea unuia din codebitori din venitul renditei sau in
dobinzile unei datorii solidare, nu pierde solidaritatea decit pentru venitul si dobinda trecuta, iar nu si pentru cele
viitoare, nici pentru capital, afara daca plata separata nu s-a urmat in curs de 10 ani consecutivi.
Art. 1052
Obligatia solidara, in privinta creditorului, se imparte de drept intre debitori; fiecare din ei nu este dator unul catre
altul decit numai partea sa.
Art. 1053
Codebitorul solidar care a platit debitul in totalitate nu poate repeti de la ceilalti decit numai de la fiecare partea sa.
Daca unul dintre codebitori este nesolvabil, atunci pierderea cauzata de nesolvabilitatea acestuia se imparte cu
analogie*) intre ceilalti codebitori solvabili si intre acela care a facut plata.
*)
In mod proportional.

Art. 1054
Cind creditorul a renuntat la solidaritate, in favoarea unui sau mai multi din debitori, daca unul sau mai multi din
ceilalti codebitori devin nesolvabili, partea acestora se va imparti cu analogie*) intre toti ceilalti codebitori,
cuprinzindu-se si acei care au fost descarcati de solidaritate..
*)
In mod proportional.

Art. 1055
Daca datoria solidara era facuta numai in interesul unuia din debitorii solidari, acesta in fata cu ceilalti codebitori
raspunde pentru toata datoria, caci in raport cu el, ei nu sint priviti decit ca fidejusori.
Art. 1056
Codebitorul solidar reprezinta pe ceilalti codebitori in toate actele care pot avea de efect stingerea sau imputinarea
obligatiei.
Sectiunea V
Despre obligatiile divizibile si nedivizibile
Art. 1057
Obligatia este nedivizibila cind obiectul ei, fara a fi denaturat, nu se poate face in parti nici materiale nici
intelectuale.
Art. 1058
Obligatia este inca nedivizibila, cind obiectul este divizibil, dar partile contractante l-au privit sub un raport de
nedivizibilitate.
Art. 1059
Solidaritatea contractata nu da unei obligatii caracterul de nedivizibilitate.
§ 1
Despre efectele obligatiei divizibile
Art. 1060
Obligatia primitoare de diviziune trebuie sa se execute intre creditor si debitor ca si cum ar fi nedivizibila.
Divizibilitatea nu se aplica decit in privinta erezilor lor, care nu pot cere creanta, sau care nu sint tinuti de a o plati
decit in proportie cu partile lor ereditare.
Art. 1061
Principiul din articolul precedent nu se aplica in privinta erezilor debitorului:
1. cind debitul are de obiect un corp cert;
2. cind unul din erezi este insarcinat singur, prin titlu, cu executarea obligatiei;
3. cind rezulta sau din natura obligatiei, sau din aceea a lucrului ce ea are de obiect, sau din scopul ce partile isi au
propus prin contract, ca intentia lor a fost ca debitul sa nu se poata achita in parti.
In cel dintii caz, eredele, care poseda lucrul debit, poate fi actionat pentru totalitate, raminindu-i recurs in contra
celorlalti erezi.
In cel de al doilea caz, numai eredele insarcinat cu plata debitului, si in cel de al treilea caz, fiecare erede poate fi
actionat pentru totalitate, raminindu-i recurs in contra coerezilor sai.
§ 2
Despre efectele obligatiei nedivizibile
Art. 1062
Fiecare din cei care au contractat impreuna un debit nedivizibil este obligat pentru totalitate, cu toate ca obligatia
nu este contractata solidar.
Art. 1063
Sint obligati asemenea in tot si erezii aceluia care a contractat obligatia nedivizibila.
Art. 1064
Fiecare din erezii creditorului poate pretinde in totalitate executarea obligatiei nedivizibile.
Un singur erede nu poate face remisiunea totalitatii debitului, nu poate primi pretul in locul lucrului.
Daca unul din erezi a remis singur debitul sau a primit pretul lucrului, coeredele sau nu poate pretinde lucrul
nedivizibil decit cu scaderea partii eredelui, care a facut remisiunea sau care a primit pretul.
Art. 1065
Eredele debitorului, fiind chemat in judecata pentru totalitatea obligatiei, poate cere un termen ca sa puna in cauza
si pe coerezii sai, afara numai daca debitul va fi de natura a nu putea fi achitat decit de eredele tras in judecata,
care atunci poate sa fie osindit singur, raminindu-i recurs in contra coerezilor sai.
Sectiunea VI
Despre obligatiile cu clauza penala
Art. 1066
Clauza penala este aceea prin care o persoana, spre a da asigurare pentru executarea unei obligatia, se leaga a
da un lucru in caz de neexecutare din parte-i.
Art. 1067
Nulitatea obligatiei principale atrage pe aceea a clauzei penale. Nulitatea clauzei penale nu atrage pe aceea a
obligatiei principale.
Art. 1068
Creditorul are facultatea de a cere de la debitorul care n-a executat la timp, sau indeplinirea clauzei penale, sau
aceea a obligatiei principale.
Art. 1069
Clauza penala este o compensatie a daunelor interese, ce creditorul suiera din neexecutarea obligatiei principale.
Nu poate dar creditorul cere deodata si penalitatea si obiectul obligatiei principale, afara daca penalitatea nu s-a
stipulat pentru simpla intindere a executarii.
Art. 1070
Penalitatea poate fi imputinata de judecator, cind obligatia principala a fost executata in parte.
Art. 1071
Cind obligatia principala, contractata cu o clauza penala, este nedivizibila, penalitatea este debita prin contraventia
unuia singur din erezi, si se va putea cere sau in totalitate, in contra aceluia care a comis contraventia, sau de la
flecare erede in proportie cu partea sa ereditara, iar ipotecar pentru tot.
Acela din erezi care a platit are recurs in contra eredelui din faptul carui s-a indeplinit conditia penalitatii.
Art. 1072
Cind obligatia principala contractata cu o clauza penala este divizibila, nu ramine supus la penalitate decit acel
erede al debitorului care a calcat legamintul, si acesta numai pentru partea la care este tinut in obligatia principala,
fara a avea creditorul vreo actiune in contra acelora care au executat obligatia principala.
Aceasta regula primeste exceptie in cazul cind cugetul partilor a fost ca plata obligatiei principale sa nu poata fi
facuta in parti, si unul din coerezi a impiedicat executarea obligatiei pentru totalitate. In acest caz creditorul poate
cere de la acesta penalitatea intreaga, iar de la ceilalti coerezi numai pentru partea lor ereditara, raminind recursul
ce au in contra eredelui care a impiedicat executarea obligatiei.
Capitolul VII
Despre efectele obligatiilor
Art. 1073
Creditorul are dreptul de a dobindi indeplinirea exacta a obligatiei, si in caz contrar are dreptul la dezdaunare.
Art. 1074
Obligatia de a da cuprinde pe aceea de a preda lucrul si de a-l conserva pina la predare.
Lucrul este in rizico-pericolul creditorului, afara numai cind debitorul este in intirziere; in acest caz rizico-pericolul
este al debitorului.
Art. 1075
Orice obligatie de a face sau de a nu face se schimba in dezdaunari, in caz de neexecutare din partea debitorului.
Art. 1076
Creditorul poate cere a se distrui*) ceea ce s-a facut, calcindu-se obligatia de a nu face si poate cere a fi autorizat
a distrui*) el insusi, cu cheltuiala debitorului, afara de dezdaunari.
*)
Distruge.

Art. 1077
Nefiind indeplinita obligatia de a face, creditorul poate asemenea sa fie autorizat a o aduce el la indeplinire, cu
cheltuiala debitorului.
Art. 1078
Daca obligatia consista in a nu face, debitorul, care a calcat-o, este dator a da despagubire pentru simplul fapt al
contraventiei.
Art. 1079
Daca obligatia consista in a da sau in a face, debitorul se va pune in intirziere prin o notificare ce i se va face prin
tribunalul domiciliului sau.
Debitorul este de drept in intirziere:
1. in cazurile anume determinate de lege;
2. cind s-a contractat expres ca debitorul va fi in intirziere la implinirea termenului, fara a fi necesitatea de
notificare;
3. cind obligatia nu putea fi indeplinita decit in un timp determinat, ce debitorul a lasat sa treaca.
Art. 1080
Diligenta ce trebuie sa se puna in indeplinirea unei obligatii este totdeauna aceea a unui bun proprietar.
Aceasta regula se aplica cu mai mare sau mai mica rigoare in cazurile anume determinate de aceasta lege.
Art. 1081
Daunele nu sint debite decit atunci cind debitorul este in intirziere de a indeplini obligatia sa, afara numai de cazul
cind lucrul ce debitorul era obligat de a da sau a face, nu putea fi dat nici facut decit intr-un timp oarecare ce a
trecut.
Art. 1082
Debitorul este osindit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligatiei, sau pentru
intirzierea executarii, cu toate ca nu este rea-credinta din parte-i, afara numai daca nu va justifica ca neexecutarea
provine din o cauza straina, care nu-i poate fi imputata.
Art. 1083
Nu poate fi loc la daune-interese cind, din o forta majora sau din un caz fortuit, debitorul a fost poprit de a da sau a
face aceea la care se obligase, sau a facut aceea ce-i era poprit.
Art. 1084
Daunele-interese ce sint debite creditorului cuprind in genere pierderea ce a suferit si beneficiul de care a fost
lipsit, afara de exceptiile si modificarile mai jos mentionate.
Art. 1085
Debitorul nu raspunde decit de daunele-interese care au fost prevazute sau care au putut fi prevazute la facerea
contractului, cind neindeplinirea obligatiei nu provine din dolul sau.
Art. 1086
Chiar in cazul cind neexecutarea obligatiei rezulta din dolul debitorului, daunele-interese nu trebuie sa cuprinda
decit aceea ce este o consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei.
Art. 1087
Cind conventia cuprinde ca partea care nu va executa va plati o suma oarecare drept daune-interese, nu se poate
acorda celeilalte parti o suma nici mai mare nici mai mica.
Art. 1088
La obligatiile care au de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decit
dobinda legala, afara de regulile speciale in materie de comert, de fidejusiune si societate.
Aceste daune-interese se cuvin fara ca creditorul sa fie tinut a justifica despre vreo paguba; nu sint debite decit din
ziua cererii in judecata, afara de cazurile in care, dupa lege, dobinda curge de drept.
Art. 1089
Dobinda pe timpul trecut poate produce dobinda, sau prin cerere in judecata sau prin conventie speciala, numai
ca, sau in cerere sau in conventie, sa fie chestiune de dobinda debita cel putin pentru un an intreg.
Clauza prin care, de mai inainte si in momentul formarii unei conventii alta decit o conventie comerciala, se va
stipula dobinda la dobinzile datorite pentru un an sau pentru mai putin, ori mai mult de un an, sau la alte venituri
viitoare, se va declara nula.
modificat de
Ordonanta nr. 9/2000 – privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti din 21 ianuarie 2000, M. Of. 26/2000;
Ordonanta nr. 9/2000 – privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti din 21 ianuarie 2000, M. Of. 26/2000;
Art. 1090
Cu toate acestea, veniturile pe timpul trecut, precum: arenzi, chirii, venituri de rendite perpetue sau pe viata,
produc dobinda din ziua cererii sau a conventiei.
Aceeasi regula se aplica la restitutiuni de fructe si la dobinzile platite de o a treia persoana creditorului, in contul
debitorului.
Capitolul VIII
Despre stingerea obligatiilor
Art. 1091
Obligatiile se sting prin plata, prin novatiune, prin remitere voluntara, prin compensatie, prin confuziune, prin
pierderea lucrului, prin anulare sau resciziune, prin efectul conditiei rezolutorii si prin prescriptie.
Sectiunea I
Despre plata
§ 1
Despre plata in genere
Art. 1092
Orice plata presupune o datorie; ceea ce s-a platit fara sa fie debit este supus repetitiunii.
Repetitiunea nu este admisa in privinta obligatiilor naturale, care au fost achitate de buna voie.
Art. 1093
Obligatia poate fi achitata de orice persoana interesata, precum de un coobligat sau de un fidejusor.
Obligatia poate fi achitata chiar de o persoana neinteresata; aceasta persoana trebuie insa sa lucreze in numele si
pentru achitarea debitorului, sau de lucreaza in numele ei propriu, sa nu se subroge, in drepturile creditorului.
Art. 1094
Obligatia de a face nu se poate achita de alta persoana in contra vointei creditorului, cind acesta are interes ca
debitorul chiar s-o indeplineasca.
Art. 1095
Plata, ca sa fie valabila, trebuie facuta de proprietarul capabil de a instraina lucrul dat in plata.
Cu toate acestea, plata unei sume in bani, sau altor lucruri ce se consuma prin intrebuintare, nu poate fi repetita
contra creditorului care le-a consumat de buna-credinta, desi plata s-a facut de o persoana ce nu era proprietar
sau care nu era capabila de a instraina.
Art. 1096
Plata trebuie sa se faca creditorului sau imputernicitului sau, sau aceluia ce este autorizat de justitie sau de lege a
primi pentru dinsul.
Plata data aceluia ce n-are imputernicire de a primi pentru creditor, este valabila, daca acest din urma o ratifica sau
profita de dinsa.
Art. 1097
Plata facuta cu buna-credinta acelui ce are creanta in posesiunea sa, este valabila chiar daca in urma posesorul ar
fi evins.
Art. 1098
Daca creditorul este necapabil de a primi, plata ce i se face nu este valabila, afara numai daca debitorul probeaza
ca lucrul platit a profitat creditorului.
Art. 1099
Plata facuta de debitor creditorului sau in urma unui sechestru sau opozitii*) nu este valabila in privinta creditorilor
sechestranti si oponenti; acestia pot, in virtutea dreptului lor, sa-l sileasca a plati din nou; debitorul insa, in acest
caz, are recurs in contra creditorului.
*)
Prin termenii „sechestru sau opozitii“, textul art. 1099 se refera la poprirea in miinile celor de-al treilea.

Art. 1100
Creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decit acela ce i se datoreste, chiar cind valoarea lucrului oferit ar fi egala
sau mei mare.
Art. 1101
Debitorul nu poate sili pe creditor a primi parte din datorie, fie datoria divizibila chiar.
Cu toate acestea, judecatorii pot, in considerarea pozitiei debitorului, sa acorde mici termene pentru plata si sa
opreasca executarea urmaririlor, lasind lucrurile in starea in care se gasesc.
Judecatorii insa nu vor uza de aceasta facultate decit cu mare rezerva.
Art. 1102
Debitorul unui corp cert si determinat este liberat prin tradarea*) lucrului in starea in care se gasea la predare, daca
deteriorarile ulterioare nu sint ocazionate prin faptul sau greseala sa nici prin aceea a persoanelor pentru care este
responsabil, sau daca inaintea acestor deteriorari n-a fost in intirziere.
*)
Predarea.

Art. 1103
Daca datoria este un lucru determinat numai prin specia sa, debitorul, ca sa se libereze, nu este dator a-l da de
cea mai buna specie, nici insa de cea mai rea.
Art. 1104
Plata trebuie a se face in locul aratat in conventie.
Daca locul nu este aratat, plata, in privinta lucrurilor certe si determinate, se va face in locul in care se gasea
obiectul obligatiei in timpul contractarii.
In orice alt caz, plata se face la domiciliul debitorului.
Art. 1105
Cheltuielile pentru efectuarea platii sint in sarcina debitorului.
§ 2
Despre plata prin subrogatie
Art. 1106
Subrogatia in drepturile creditorului, facuta in folosul unei a treia persoane ce ii plateste, este sau conventionala
sau legala.
Art. 1107
Aceasta subrogare este conventionala:
1. cind creditorul, primind plata sa de la o alta persoana, da acestei persoane drepturile, actiunile, privilegiile sau
ipotecile sale, in contra debitorului; aceasta subrogatie trebuie sa fie expresa si facuta tot intr-un timp cu plata;
2. cind debitorul se imprumuta cu o suma spre a-si plati datoria si subroga pe imprumutator in drepturile
creditorului. Ca sa fie valabila aceasta subrogatie, trebuie sa se faca actul de imprumut si chitanta inaintea
tribunalului, sa se declare in actul de imprumut ca suma s-a luat pentru a face plata, si in chitanta sa fie declarat ca
plata s-a facut cu banii dati pentru aceasta de noul creditor. Aceasta subrogatie se opereaza fara concursul vointei
creditorului.
Art. 1108
Subrogatia se face de drept:
1. in folosul aceluia care, fiind el insusi creditor, plateste altui creditor, ce are preferinta;
2. in folosul aceluia care, dobindind un imobil, plateste creditorilor caror acest imobil era ipotecat;
3. in folosul aceluia care, fiind obligat cu altii sau pentru altii la plata datoriei, are interes de a o desface;
4. in folosul eredelui beneficiar, care a platit din starea sa datoriile succesiunii.
Art. 1109
Subrogatia stabilita prin articolele precedente se opereaza atit in contra fidejusorului, cit si in contra debitorului. Ea
nu poate desfiinta dreptul creditorului, cind plata i s-a facut numai pentru parte din datorie; in acest caz el poate
exercita, pentru ce are a mai lua, aceleasi drepturi ce exercita si subrogatul, pentru partea platita, celui cui a facut o
plata partiala.
§ 3
Despre imputatia platii
Art. 1110
Debitorul, avind mai multe datorii, al caror obiect este de aceeasi speta, are dreptul a declara, cind plateste, care
este datoria ce voieste a desface.
Art. 1111
Debitorul unei datorii, pentru care se plateste dobinda, sau o rendita, nu poate, fara consimtamintul creditorului, sa
impute plata ce face pe capital cu preferinta asupra renditei sau a dobinzii. Plata partiala, facuta pe capital si
dobinda, se imputa mai intii asupra dobinzii.
Art. 1112
Cind debitorul unor deosebite datorii a primit o chitanta prin care creditorul imputa aceea ce a luat special asupra
uneia din aceste datorii, debitorul nu mai poate cere ca imputatia sa se faca asupra unei alte datorii, afara numai
daca creditorul l-a amagit, sau l-a surprins.
Art. 1113
Cind in chitanta nu se zice nimic despre imputatie, plata trebuie sa se impute asupra aceleia din datorii ajunse la
termen, pe care debitorul, in acel timp, avea mai mare interes a o desface. In caz de o datorie ajunsa la termen si
alta neajunsa, desi aceasta din urma ar fi mai oneroasa, imputatia se face asupra celei ajunse la termen.
Daca datoriile sint de egala natura, imputatia se face asupra celei mai vechi; daca datoriile sint in toate egale,
imputatia se face proportional asupra tuturora.
§ 4
Despre ofertele de plata si despre consemnatiuni
Art. 1114
Cind creditorul unei sume de bani refuza de a primi plata, debitorul poate sa-i faca oferte reale, si, refuzind
creditorul de a primi, sa consemneze suma.
Ofertele reale, urmate de consemnatiune, libereaza pe debitor; ele, in privinta-i tin loc de plata, de sint valabil
facute, si suma consemnata, cu acest mod, este in rizico-pericolul creditorului.
Art. 1115
Pentru ca ofertele sa fie valabile trebuie:
1. sa fie facute creditorului, ce are capacitatea de a primi, sau acelui ce are dreptul de a primi pentru dinsul;
2. sa fie facute de o persoana capabila de a plati;
3. sa fie facute pentru toata suma exigibila, pentru rendite si dobinzi datorite, pentru cheltuieli lichidate si pentru o
suma oarecare in privinta cheltuielilor nelichidate, suma asupra careia se poate reveni, dupa lichidarea acestor
cheltuieli;
4. termenul sa fie implinit, daca a fost stipulat in favoarea creditorului;
5. conditia sub care datoria s-a contractat sa se fi indeplinit;
6. ofertele sa fie facute in locul ce s-a hotarit pentru plata, si daca locul pentru plata nu s-a determinat prin o
conventie speciala, sa fie facute sau creditorului in persoana, sau la domiciliul sau, sau la domiciliul ales pentru
executarea conventiei;
7. ofertele sa fie facute prin un ofiter public*) ce era competent, pentru astfel de acte.
*)
Executor judecatoresc.

Art. 1116
Nu este necesar pentru validitatea consemnatiunii ca ea sa fi fost autorizata de judecator; e destul:
1. sa fi fost precedata de o somatie significata*) creditorului, in care sa se arate ziua, ora si locul unde suma oferita
are sa fie depusa;
2. ca debitorul sa depuna suma oferita in casa de depozite si consemnatiuni*), cu dobinda ei pina in ziua
depunerii.
*)
Comunicata.

Art. 1117
Cheltuielile ofertelor reale si ale consemnatiunii sint in sarcina creditorului, de sint facute valabil.
Art. 1118
Pe cit timp consemnatiunea nu s-a primit de creditor, debitorul poate sa ia inapoi suma depusa, si intr-acest caz
codebitorii sau fidejusorii sai nu sint liberati.
Art. 1119
Cind debitorul a dobindit o hotarire ce are puterea lucrului judecat*), prin care ofertele sau consemnatiunea s-au
declarat bune si valabile, el nu mai poate, chiar cu consimtamintul creditorului, sa-si retraga suma depusa in
prejudiciul codebitorilor sau fidejusorilor sai.
*)
Hotarire definitiva, astfel cum e determinata prin art. 377 C. proc. civ.

Art. 1120
Creditorul, care a consimtit ca debitorul sa-si retraga consemnatiunea, dupa ce aceasta s-a declarat valabila printr-
o hotarire ce dobindise puterea lucrului judecat*), pierde dreptul de privilegii sau ipoteci ce avea pentru plata
creantei sale.
*)
Hotarire definitiva, astfel cum e determinata prin art. 377 C. proc. civ.

Art. 1121
Daca lucrul debit este un corp cert care trebuie a se trada*) in locul unde se gaseste, debitorul este obligat a soma
pe creditor sa-l ia, printr-un act ce i se va notifica sau in persoana sau la domiciliul sau sau la domiciliul ales pentru
executarea conventiei. Dupa aceasta somatie, daca creditorul nu-si ia lucrul si debitorul are trebuinta de locul unde
este pus, acesta din urma poate lua permisiunea justitiei ca sa-l depuna in alta parte.
*)
A se preda.

§ 5
Despre cesiunea bunurilor
Art. 1122
Cesiunea bunurilor este abandonarea starii sale intregi, facuta de debitorul ce nu poate plati creditorului sau
creditorilor sai.
Art. 1123
Cesiunea bunurilor e voluntara sau judiciara.
Art. 1124
Cesiunea bunurilor voluntara este aceea ce se accepta de creditori de buna voie si care n-are alt efect decit acela
ce rezulta chiar din stipulatiile conventiei incheiate intre ei si debitor.
Art. 1125
Cesiunea bunurilor este un beneficiu pe care legea il acorda debitorului nefericit si de buna-credinta, carui, ca sa-si
poata redobindi libertatea, i se permite sa dea creditorilor sai inaintea justitiei toate bunurile sale, si chiar in caz de
stipulatie contrarie.
Art. 1126
Abrogat.
modificat de
Ordonanta de urgenta nr. 138/2000 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila din 14
septembrie 2000, M. Of. 479/2000;
Art. 1127
Abrogat.
modificat de
Ordonanta de urgenta nr. 138/2000 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila din 14
septembrie 2000, M. Of. 479/2000;
Sectiunea II
Despre novatiune
Art. 1128
Novatiunea se opereaza in trei feluri:
1. cind debitorul contracteaza in privinta creditorului silit o datorie noua ce se substituie celei vechi care este stinsa;
2. tind un nou debitor este substituit celui vechi, care este descarcat de creditor;
3. cind, prin efectul unui nou angajament, un nou creditor este substituit celui vechi, catre care debitorul este
descarcat.
Art. 1129
Novatiunea nu se opereaza decit intre persoane capabile de a contracta.
Art. 1130
Novatiunea nu se prezuma. Vointa de a o face trebuie sa rezulte evident din act.
Art. 1131
Novatiunea, prin substituirea unui nou debitor, poate sa se opereze fara concursul primului debitor.
Art. 1132
Delegatia, prin care un debitor da creditorului un alt debitor ce se obliga catre dinsul, nu opereaza novatiunea,
daca creditorul n-a declarat expres, ca descarca pe debitorul ce a facut delegatia.
Art. 1133
Creditorul ce a descarcat pe debitorul de care s-a facut delegatia n-are recurs in contra acestui debitor, daca
debitorul delegat devine nesolvabil, afara de cazul cind prin act se rezerva expres acest drept, sau tind delegatul
este declarat falit sau cazut in deconfitura*), in momentul delegatiei.
*)
Starea de insolvabilitate a unui debitor care nu este comerciant.

Art. 1134
Privilegiile si ipotecile creantei celei vechi nu le are si creanta ce-i este substituita, afara de cazul tind creditorul le-a
rezervat expres.
Art. 1135
Cind novatiunea se opereaza prin substituirea unui nou debitor, privilegiile si ipotecile primitive ale creantei nu pot
trece asupra bunurilor noului debitor.
Art. 1136
Cind novatiunea se opereaza intre creditor si unul din debitorii solidari, privilegiile si ipotecile vechii creante nu se
pot rezerva decit asupra bunurilor acelui care contracta noua datorie.
Art. 1137
Codebitorii sint liberati prin novatiunea facuta intre creditori si unul din debitorii solidari.
Novatiunea facuta in privinta debitorului principal libereaza cautiunile.
Sectiunea III
Despre remiterea datoriei*)
Art. 1138
Remiterea voluntara a titlului original facuta de creditor debitorului da proba liberatiunii.
Remiterea voluntara a copiei legalizate a titlului lasa a se presupune remiterea datoriei sau plata, pina la proba
contrarie.
Art. 1139
Remiterea lucrului dat ca siguranta nu este de ajuns ca sa faca a se presupune remiterea datoriei.
Art. 1140
Remiterea titlului original sau a copiei legalizate a titlului facuta unuia din debitori, are acelasi efect in folosul
codebitorilor.
Art. 1141
Remiterea sau descarcarea expresa facuta in folosul unuia din codebitorii solidari, libereaza pe toti ceilalti, afara
numai daca creditorul si-a rezervat anume drepturile sale in contra acestor din urma.
In cazul din urma, creditorul nu poate cere plata datoriei decit scazind partea celui carui a facut remitere.
Art. 1142
Remiterea sau descarcarea expresa facuta debitorului principal libereaza cautiunile.
Aceea acordata cautiunii nu libereaza pe debitorul principal.
Aceea acordata unei din cautiuni nu libereaza in totul pe celelalte.
Aceea acordata unei cautiuni data in urma prin act separat, nu libereaza in nimic pe celelalte.
Aceea ce creditorul a primit de la o cautiune pentru a o descarca din chezasia sa trebuie sa se impute asupra
datoriei si sa descarce pe debitorul principal si pe celelalte cautiuni.
Sectiunea IV
Despre compensatie
Art. 1143
Cind doua persoane sint datoare una alteia, se opereaza intre dinsele o compensatie care stinge amindoua
datoriile in felul si cazurile exprese mai jos.
Art. 1144
Compensatia se opereaza de drept, in puterea legii, si chiar cind debitorii n-ar sti nimic despre aceasta; cele doua
datorii se sting reciproc in momentul cind ele se gasesc existind deodata si pina la concurenta entitatilor lor
respective.
Art. 1145
Compensatia n-are loc decit intre doua datorii care deopotriva au de obiect o suma de bani, o cantitate oarecare
de lucruri fungibile de aceeasi specie si care sint deopotriva lichide si exigibile.
Prestatiile in fructe, al caror pret este regulat prin mercuriale, se compenseaza cu sumele lichide si exigibile.
Art. 1146
Termenul de gratie nu impiedica compensatia.
Art. 1147
Compensatia se opereaza oricare ar fi cauzele unei sau celeilalte datorii, afara de cazurile:
1. unei cereri pentru restitutiunea unui lucru ce pe nedrept s-a luat de la proprietar;
2. unei cereri pentru restitutiunea unui depozit neregulat;
3. unei datorii declarate nesesizabile.
Art. 1148
Compensatia se opereaza in privinta cautiunii, pentru ceea ce creditorul datoreste debitorului principal.
Compensatia n-are loc, in privinta debitorului principal pentru ceea ce creditorul datoreste cautiunii.
Art. 1149
Debitorul, care a acceptat pur si simplu ca un creditor sa faca cesiunea drepturilor sale unei alte persoane, nu mai
poate invoca in contra cesionarului compensatia care ar fi avut loc in privinta cedentului, inaintea acceptarii.
Cind cesiunea s-a notificat debitorului, dar nu s-a acceptat de dinsul, nu se impiedica decit compensatia
posterioara acestei notificari.
Art. 1150
Cind cele doua datorii nu sint platnice intr-acelasi loc, nu se poate opera compensatia decit platind cheltuielile
remiterii*).
*)
Cheltuielile pricinuite de efectuarea platii in alt loc.

Art. 1151
Cind sint mai multe datorii compensabile, datorite de aceeasi persoana, se urmeaza, pentru compensatie, regulile
stabilite pentru imputatie de art. 1113.
Art. 1152
Compensatia n-are loc in prejudiciul drepturilor dobindite de alte persoane. Astfel cel ce, fiind debitor, a devenit
creditor in urma sechestrului*) ce i s-a facut de o alta persoana, nu poate invoca compensatia in prejudiciul
sechestrantului.
*)
Popririi.

Art. 1153
Acel ce a platit o datorie stinsa, de drept, prin compensatie, nu mai poate, repetind plata creantei pentru care n-a
invocat compensatia, sa pretinda, in prejudiciul altor persoane, privilegiile sau ipotecile acestei creante, afara
numai daca este o cauza evidenta, ce l-a facut sa nu cunoasca creanta care trebuia sa compenseze datoria sa.
Sectiunea V
Despre confuziune
Art. 1154
Cind calitati necompatibile se intilnesc pe capul aceleiasi persoane se face o confuziune, care stinge amindoua
drepturile, activ si pasiv.
Art. 1155
Confuziunea, ce se opereaza prin concursul calitatilor de creditor si debitor principal, libereaza cautiunile.
Aceea ce se opereaza prin concursul calitatilor de creditor sau debitor si cautiune, nu aduce stingere obligatiei
principale; aceea ce se opereaza prin concursul calitatilor de creditor si debitor nu profita codebitorilor sai solidari,
decit pentru portiunea datorata de dinsul.
Sectiunea VI
Despre pierderea lucrului datorat si despre diferitele cazuri in care indeplinirea obligatiei este imposibila
Art. 1156
Cind obiectul obligatiei este un corp cert si determinat, de piere, de se scoale din comert, sau se pierde astfel incit
absolut sa nu se stie de existenta lui, obligatia este stinsa, daca lucrul a pierit sau s-a pierdut, fara greseala
debitorului, si inainte de a fi pus in intindere.
Chiar cind debitorul este pus in intindere, daca nu a luat asupra-si cazurile fortuite, obligatia se stinge, in caz cind
lucrul ar fi pierit si la creditor, daca i s-ar fi dat.
Debitorul este tinut de a proba cazurile fortuite ce alega. Ori in ce chip ar pieri sau s-ar pierde lucrul furat, pierderea
sa nu libereaza pe cel ce l-a sustras de a face restitutiunea pretului.
Obligatia se stinge totdeauna cind printr-un eveniment oarecare, ce nu se poate imputa debitorului, se face
imposibila indeplinirea acestei obligatii.
Sectiunea VII
Despre actiunea de anulare sau resciziune
Art. 1157
Minorul poate exercita actiunea in resciziune pentru simpla leziune in contra oricarei conventii.
Art. 1158
Cind leziunea rezulta dintr-un eveniment cazual si neasteptat, minorul n-are actiunea in resciziune.
Art. 1159
Minorul ce face o simpla declaratie ca este major are actiunea in resciziune.
Art. 1160
Minorul comerciant, bancher sau artizan, n-are actiunea in resciziune contra angajamentelor ce a luat pentru
comertul sau arta sa.
Art. 1161
Minorul n-are actiunea in resciziune contra conventiilor facute in contractul de casatorie, daca acesta s-a facut cu
consimtamintul si asistenta acelora al caror consimtamint este cerut pentru validitatea casatoriei sale.
Art. 1162
Minorul n-are actiunea in resciziune contra obligatiilor ce rezulta din delictele sau cvasi-delictele sale.
Art. 1163
Minorul nu mai poate exercita actiune in resciziune in contra angajamentului facut in minoritate, daca l-a ratificat
dupa ce a devenit major, si aceasta si in cazul cind angajamentul este nul in forma sa, si in acela cind produce
numai leziune.
Art. 1164
Cind minorii, interzisii sau femeile maritate sint admisi, in aceasta calitate, a exercita actiune de resciziune in
contra angajamentelor lor, ei nu intorc aceea ce au primit, in urmarea acestor angajamente, in timpul minoritatii,
interdictiei sau maritajului, decit daca se probeaza ca au profitat de aceea ce li s-a dat.
Art. 1165
Majorul nu poate, pentru leziune, sa exercite actiunea in resciziune.
Art. 1166
Cind formalitatile cerute, in privinta minorilor sau interzisilor, atit pentru instrainarea imobilelor, cit si pentru
impartirea unei succesiuni, s-au indeplinit, ei sint, relativ la aceste acte, considerati ca cum le-ar fi facut in
majoritate sau inaintea interdictiei.
Art. 1167
In lipsa unui act de confirmare sau de ratificare, este destul ca obligatia sa se execute voluntar, dupa epoca in care
obligatia putea fi valabil confirmata sau ratificata.
Confirmarea, ratificarea, sau executarea voluntara, in forma si in epoca determinata de lege, tine loc de renuntare
in privinta mijloacelor si exceptiilor ce puteau fi opuse acestui act, fara a se vatama insa drepturile persoanelor a
treia.
Confirmarea sau ratificarea, sau executarea voluntara a unei donatiuni, facuta de catre erezi sau reprezentantii
donatorului*), dupa moartea sa, tine loc de renuntare, atit in privinta viciilor de forma, cit si in privinta oricarei alte
exceptii.
*)
Cei care reprezinta drepturile donatorului.

Art. 1168
Donatorul nu poate repara, prin nici un act confirmativ, viciurile unei donatiuni intre vii; nula in privinta formei, ea
trebuie sa se refaca cu formele legiuite.
Capitolul IX
Despre probatiunea obligatiilor si a platii
Art. 1169
Cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca.
Art. 1170
Dovada se poate face prin inscrisuri, prin martori, prin prezumtii, prin marturisirea unei din parti si prin juramint.
Sectiunea I
Despre inscrisuri
§ 1
Despre titlul autentic
Art. 1171
Actul autentic este acela care s-a facut cu solemnitatile cerute de lege, de un functionar public, care are drept de a
functiona in locul unde actul s-a facut.
Art. 1172
Actul care nu poate fi autentic din cauza necompetintei sau a necapacitatii functionarului, sau din lipsa de forme,
este valabil ca scriptura sub semnatura privata, daca s-a iscalit de partile contractante.
Art. 1173
Actul autentic are deplina credinta in privirea oricarei persoane despre dispozitiile si conventiile ce constata.
Executarea actului autentic, care este investit cu formula executorie, va fi suspendata prin punerea in acuzatie,
cind se intenteaza o actiune criminala*) in contra pretinsului autor al actului. Iar cind in cursul unei instante civile
actul se ataca de fals, tribunalele*) pot, dupa imprejurari, a suspenda provizoriu executarea actului.
*)
Punerea in miscare a actiunii penale.

Art. 1174
Actul cel autentic sau cel sub semnatura privata are tot efectul intre parti despre drepturile si obligatiile ce constata,
precum si despre aceea ce este mentionat in act, peste obiectul principal al conventiei, cind mentionarea are un
raport oarecare cu acest obiect.
Dar mentionarile care au de obiect un fapt cu totul strain de acela al conventiei, nu pot servi decit numai la un
inceput de dovada.
Art. 1175
Actul secret, care modifica un act public, nu poate avea putere decit intre partile contractante si succesorii lor
universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect in contra altor persoane.
§ 2
Despre actele sub semnaturi privata
Art. 1176
Actul sub semnatura privata, recunoscut de acela carui se opune, sau privit, dupa lege, ca recunoscut, are acelasi
efect ca actul autentic, intre acei care l-au subscris si intre cei care reprezinta drepturile lor.
Art. 1177
Acela carui se opune un act sub semnatura privata este dator a-l recunoaste sau a tagadui curat scriptura sau
subsemnatura sa.
Mostenitorii sai sau cei care reprezinta drepturile aceluia al caruia se pretinde ca ar fi actul pot declara ca nu
cunosc scriptura sau subsemnatura autorului lor.
Art. 1178
Cind cineva nu recunoaste scriptura si subsemnatura sa, sau tind succesorii sai declara ca nu le cunosc, atunci
justitia ordona verificarea actului.
Art. 1179
Actele sub semnatura privata, care cuprind conventii sinalagmatice, nu sint valabile daca nu s-au facut in atitea
exemplare originale cite sint parti cu interes contrar. Este de ajuns un singur exemplar original pentru toate
persoanele care au acelasi Interes.
Fiecare exemplar trebuie sa faca mentiune de numarul originalelor ce s-au facut.
Cu toate acestea, lipsa de mentiune ca originalele s-au facut in numar indoit, intreit si celelalte, nu poate fi opusa
de acela care a executat din parte-i conventia constatata prin act.
Art. 1180
Actul sub semnatura privata, prin care o parte se obliga catre alta a-i plati o suma de bani sau o citime oarecare,
trebuie sa fie scris in intregul lui de acela care l-a subscris, sau cel putin acesta, inainte de a subsemna, sa adauge
la finele actului cuvintele bun si aprobat, aratind totdeauna in litere suma sau citimea lucrurilor si apoi sa
iscaleasca.
Nu sint supusi la aceasta regula comerciantii, industrialii*), plugarii, vierii, slugile si oamenii care muncesc cu ziua.
*)
Meseriasii.

Art. 1181
Cind suma aratata in act este deosebita de aceea ce este aratata in bun, obligatia se prezuma ca este pentru
suma cea mai mica, chiar cind actul precum si bunul sint scrise in intreg de mina aceluia care s-a obligat, afara
numai de nu se va proba in care parte este greseala.
Art. 1182
Data scripturii private nu face credinta in contra persoanelor a treia interesate, decit din ziua in care s-a infatisat la
o dregatorie publica*), din ziua in care s-a inscris intr-un registru public*), din ziua mortii a aceluia sau unui din acei
care l-au subscris, sau din ziua in care va fi fost trecut fie si in prescurtare in acte facute de ofiteri publici*), precum
procese-verbale pentru punerea pecetii sau pentru facerea de inventare.
*)
Institutie de stat.

Art. 1183
Registrele comerciantilor nu fac credinta despre vinzarile ce cuprind in contra persoanelor necomerciante. Dar
judecatorul poate da juramint la una sau la alta din parti.
Art. 1184
Registrele comerciantilor se cred in contra lor, dar cel care voieste a profita de ele nu poate desparti cuprinderea
lor, lasind aceea ce poate a-i fi contrar.
Art. 1185
Registrele, cartile sau hirtiile domestice nu fac credinta in favoarea acelui care le-a scris, dar au putere in contra
lui:
1. cind cuprind curat primirea unei plati;
2. cind cuprind mentiunea expresa ca nota sau scrierea din ele s-a facut ca sa tina loc de titlu in favoarea
creditorului.
Art. 1186
Orice adnotatie facuta de creditor in josul, pe marginea, sau pe dosul unui titlu de creanta, este crezuta, cu toate
ca nu este subsemnata nici datata de el, cind tinde a proba liberatiunea debitorului.
Aceeasi putere doveditoare are si scriptura facuta de creditor pe dosul, marginea sau in josul duplicatului unui act
sau chitanta, dar numai cind duplicatul va fi in miinile debitorului.
§ 3
Despre raboaje
Art. 1187
Raboajele, cind crestaturile dupa amindoua bucatile sint egale si corelative, sint un mijloc de probare intre
persoanele care au obicei de a se servi cu un asemenea mijloc de probatiune.
§ 4
Despre copiile titlurilor autentice
Art. 1188
Cind originalul exista, copia legalizata nu poate face credinta decit despre ceea ce cuprinde in original, infatisarea
carui se poate cere totdeauna.
Cind originalul nu exista, copiile legalizate de ofiterii publici*) competenti se cred, dupa distinctiile urmatoare:
1. copiile scoase din ordinea magistratului*), partile fiind fata sau chemate, cu formele legale, precum si copiile
scoase fara interventia magistratului*), dar de fata cu partile care au asistat de buna voia lor, au aceiasi credinta ca
si titlurile originale;
2. copiile care se vor fi dat de ofiterii publici*) competenti, fara interventia magistratului*) sau consimtamintul
partilor, fac asemenea credinta dupa 30 de ani, socotiti din ziua in care s-au dat aceste copii. Cind asemenea copil
vor fi date de mai putin de 30 de ani, nu fac decit un inceput de dovada;
3. copiile legalizate de un ofiter public*) necompetent, nu pot face decit un simplu inceput de dovada;
4. copiile copiilor nu au nici o putere probatoare.
*)
Functionar de stat.

§ 5
Despre acte recognitive
Art. 1189
Actul de recunoasterea unei datorii constatate prin un titlu precedent nu face proba despre datorie si nu dispensa
pe creditor de a prezenta titlul original decit in urmatoarele cazuri:
1. cind actul de recunoastere cuprinde cauza si obiectul datoriei, precum si data titlului primordial, sau
2. cind actul recognitiv, avind o data de 30 ani, este ajutat de posesiune si de unul sau mai multe acte de
recunoastere conforme cu dinsul.
Actul recognitiv, in cele doua cazuri mentionate, nu poate avea nici un efect despre ceea ce cuprinde mai mult
decit titlul primordial, sau despre ceea ce nu este in asemanare cu acest titlu.
§ 6
Despre actele confirmative
Art. 1190
Actul de confirmarea sau ratificarea unei obligatii, in contra carei legea admite actiunea in nulitate, nu este valabil,
decit atunci tind cuprinde obiectul, cauza si natura obligatiei, si tind face mentiune de motivul actiunii in nulitate,
precum si despre intentia de a repara viciul pe care se intemeia acea actiune.
Sectiunea II
Despre martori
§ 1
Despre cazul cind dovada prin martori nu este primita
Art. 1191
Dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar,
nu se poate face decit sau prin act autentic, sau prin act sub semnatura privata.
Nu se va primi niciodata o dovada prin martori, in contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se
pretinde ca s-ar fi zis inaintea, la timpul sau in urma confectionarii actului, chiar cu privire la o suma sau valoare ce
nu depaseste 250 lei.
Partile insa pot conveni ca si in cazurile aratate mai sus sa se poata face dovada cu martori, daca aceasta priveste
drepturi de care ele pot sa dispuna.
Art. 1192
Articolul precedent nu se aplica in cazul cind cererea depaseste 250 lei numai prin unirea capitalului cu dobinzile.
Art. 1193
Cel care a format cerere in judecata, pentru o suma mai mare de 250 lei, chiar de va voi a-si restringe cererea la
250 lei, nu va fi primit a infatisa dovada prin martori.
Art. 1194
Dovada prin martori nu se poate admite nici in cazul cind cererea in judecata este pentru o suma mai mica de 250
lei, dar care este un rest din o creanta mai mare, neconstatata prin inscris.
Art. 1195
Cind in aceeasi instanta o parte face mai multe cereri, pentru care nu are inscrisuri, daca toate aceste cereri,
unindu-se, trec peste suma de 250 lei, dovada prin martori nu poate fi admisa, chiar cind creditorul ar pretinde ca
aceste creante provin din diferite cauze si ca s-au nascut in diferite epoci, afara numai daca creditorul a dobindit
aceste drepturi de la alte persoane.
Art. 1196
Toate cererile, sub orice titlu, care nu sint justificate prin inscris, se vor face prin aceeasi petitie. Orice alte pretentii
posterioare neprobate prin inscris si care se puteau face la darea petitiei nu vor mai fi primite.
Art. 1197
Regulile mai sus prescrise nu se aplica in cazul cind exista un inceput de dovada scrisa.
Se numeste inceput de dovada orice scriptura a aceluia in contra caruia s-a format petitia, sau a celui ce el
reprezinta si care scriptura face a fi de crezut faptul pretins.
Art. 1198
Acele reguli nu se aplica insa totdeauna cind creditorului nu i-a fost cu putinta a-si procura o dovada scrisa despre
obligatia ce pretinde, sau a conserva dovada luata, precum:
1. la obligatiile care se nasc din cvasicontracte si din delicte sau cvasidelicte;
2. la depozitul necesar, in caz de incendiu, ruina, tumult sau naufragiu, si la depozitele ce fac calatorii in ospataria
unde trag; despre toate acestea judecatorul va avea in vedere calitatea persoanelor si circumstantele faptului;
3. la obligatiile contractate la caz de accidente neprevazute, cind nu era cu putinta partilor de a face inscrisuri;
4. cind creditorul a pierdut titlul ce-i servea de dovada scrisa, din o cauza de forta majora neprevazuta.
Sectiunea III
Despre prezumtii
Art. 1199
Prezumtiile sint consecintele ce legea sau magistratul*) trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut.
*)
Judecatorul.

§ 1
Despre prezumtiile stabilite de lege
Art. 1200
Sint prezumtii legale acelea care sint determinate special prin lege, precum:
1. actele ce legea le declara nule pentru ca le priveste facute in frauda dispozitiilor sale;
2. in cazurile cind legea declara ca dobindirea dreptului de proprietate sau liberatiunea unui debitor rezulta din
oarecare imprejurari determinate;
3. (abrogat);
4. puterea ce legea acorda autoritatii lucrului judecat.
Art. 1201
Este lucru judecat atunci cind a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si
este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate.
Art. 1202
Prezumtia legala dispensa de orice dovada pe acela in favoarea caruia este facuta.
Nici o dovada nu este primita impotriva prezumtiei legale, cind legea, in puterea unei asemenea prezumtii,
anuleaza un act oarecare, sau nu da drept de a se reclama in judecata, afara numai de cazurile cind legea a
permis dovada contrarie si afara de aceea ce se va zice in privinta juramintului si marturisirii ce ar face o porte in
judecata.
§ 2
Despre prezumtiile care nu sint stabilite de lege
Art. 1203
Prezumtiile care nu sint stabilite de lege sint lasate la luminile si intelepciunea magistratului*); magistratul*) nu
trebuie sa se pronunte decit intemeindu-se pe prezumtii, care sa aiba o greutate si puterea de a naste
probabilitatea; prezumtiile nu sint permise magistratului*) decit numai in cazurile cind este permisa si dovada prin
martori, afara numai daca un act nu este atacat ca s-a facut prin frauda, dol sau violenta.
*)
Judecator.

Sectiunea IV
Despre marturisirea unei parti
Art. 1204
Se poate opune unei parti marturisirea ce a facut sau inaintea inceperii judecatii, sau in cursul judecatii.
Art. 1205
Marturisirea extrajudiciara verbala nu poate servi de dovada cind obiectul contestatiei nu poate fi dovedit prin
martori.
Art. 1206
Marturisirea judiciara se poate face inaintea judecatorului de insasi partea prigonitoare, sau de un imputernicit
special al ei spre a face marturisire.
Ea nu poate fi luata decit in intregime impotriva celui care a marturisit si nu poate fi revocata de acesta, afara
numai de va proba ca a facut-o din eroare de fapt.
Sectiunea V
Despre juramint
Art. 1207–1222
(Abrogate prin Decretul nr. 205 din 12. VIII. 1950 pentru modificarea art. 1206 si 1906 din Codul civil, pentru
abrogarea art. 1200 pct. 3 si art. 1207–1222 din acelasi cod, precum si pentru abrogarea art. 53 din Codul
comercial).
Titlul IV
DESPRE CONTRACTUL DE CASATORIE SI DESPRE DREPTURILE RESPECTIVE ALE SOTILOR
Capitolul I
Art. 1223–1232
(Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31. I. 1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a
Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice; in ceea ce priveste articolul 1224 a se vedea si art.
16, 21 si 105 ale Constitutiei R.P.R. din 13. IV. 1948).
Capitolul II
Despre regimul dotal
Art. 1233–1293
(Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31. I. 1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a
Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice; in ce priveste sectiunile I–III inclusiv si art. 1284 a se
vedea si art. 16, 21 si 105 ale Constitutiei R.P.R. din 13. IV. 1948).
Titlul V
DESPRE VINDERI
Capitolul I
Despre natura si forma vinzarii
Art. 1294
Vinderea este o conventie prin care doua parti se obliga intre sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru
si aceasta a plati celei dintii pretul lui.
Art. 1295
Vinderea este perfecta intre parti si proprietatea este de drept stramutata la cumparator, in privinta vinzatorului,
indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si asupra pretului, desi lucrul inca nu se va fi predat si pretul inca nu se
va fi numarat.
In materie de vindere de imobile, drepturile care rezulta prin vinderea perfecta intre parti, nu pot a se opune, mai
inainte de transcriptiunea actului, unei a treia persoane care ar avea si ar fi conservat, dupa lege, oarecare drepturi
asupra imobilului vindut.
Art. 1296
Vinderea se poate face sau pur sau sub conditie.
Ea poate avea de obiect doua sau mai multe lucruri alternative.
In toate cazurile efectele sale sint regulate dupa principiile generale ale conventiilor.
Art. 1297
In caz de vindere facuta prin dare de arvuna, conventia accesorie a arvunei nu va putea avea nici un efect:
1. daca conventia principala a vinderii este nula;
2. daca vinderea se executa;
3. daca vinderea se reziliaza prin comun consimtamint;
4. daca executarea vinderii a devenit imposibila fara culpa nici unda din parti.
Arvuna in aceste cazuri se va inapoia sau se va prinde in prestatiunile reciproce, dupa imprejurari.
Art. 1298
Daca vinderea nu s-a executat prin culpa unei din partile contractante, aceasta va pierde arvuna data sau o va
intoarce indoita, avind-o primita, daca partea care nu este in culpa nu ar alege mai bine sa ceara executarea
vinderii.
Art. 1299
Daca s-au vindut marfe cu gramada, vinderea este perfecta, desi marfele n-au fost inca cintarite, numarate sau
masurate.
Art. 1300
Daca insa marfele nu s-au vindut cu gramada, ci dupa greutate, dupa numar sau dupa masura, lucrurile vindute
ramin in rizicul-pericol al vinzatorului, pina ce vor fi cintarite, numarate sau masurate; dar aceasta nu impiedica pe
cumparator de-a cere si a dobindi la caz de neexecutare, sau predarea lucrurilor vindute sau daune-interese, daca
se cuvine.
Art. 1301
In privinta vinului, a oliului si a altor asemenea lucruri care, dupa obicei, se gusta mai inainte de a se cumpara,
vinderea nu exista pina ce cumparatorul nu le-a gustat si n-a declarat ca-i convin.
Art. 1302
Vinderea facuta pe incercate este totdeauna presupusa conditionala pina la incercare.
Art. 1303
Pretul vinzarii trebuie sa fie serios si determinat de parti.
Art. 1304
Cu toate acestea, determinarea pretului poate fi lasata la arbitratul*) unei a treia persoane.
*)
La hotarirea.

Art. 1305
Spezele vinzarii sint in sarcina cumparatorului, in lipsa de stipulatie contrarie.
Capitolul II
Cine poate cumpara sau vinde
Art. 1306
Pot cumpara si vinde toti carora nu le este oprit prin lege.
Art. 1307
Vinzarea nu se poate face intre soti decit pentru cauza de lichidare, si anume:
1. cind, in caz de separatie de patrimonii, unul dintre soti da celuilalt, drept plata unei datorii, o avere a sa;
2. cind barbatul cedeaza femeii, chiar neseparata, din averea sa, pentru o cauza legitima, precum pentru un imobil
ce era dator sa-i cumpere cu bani dotali, sau pentru o suma ce-i datora;
3. tind femeia cedeaza barbatului sau, din avutul sau propriu, drept plata unei sume promisa barbatului ca dota.
In toate cazurile mostenitorii rezervatari ai partilor contractante au drept de a ataca asemenea operatii, daca ele
ascund beneficii indirecte.
Art. 1308
Sub pedeapsa de nulitate, nu se pot face adjudecatari nici direct, nici prin persoane interpuse:
1. tutorii, ai averii celor de sub a lor tutela;
2. mandatarii, ai averii ce stat insarcinati sa vinza;
3. administratorii, ai averii comunelor sau stabilimentelor incredintate ingrijirii lor;
4. oficiantii publici*), ai averilor statului ale caror vinzari se fac printr-insii.
*)
Functionar de stat.

Art. 1309
Judecatorii si supleantii*), membrii ministerului public*) si avocatii nu se pot face cesionari de drepturi litigioase,
care sint de competinta tribunalului judetean in a carui raza teritoriala iti exercita functiunile lor, sub pedeapsa de
nulitate, speze si daune-interese.
*)
Grad judecatoresc desfiintat prin Decretul nr. 132 din 2 aprilie 1949 pentru organizarea judecatoreasca.

Capitolul III
Despre lucrurile care se pot vinde
Art. 1310
Toate lucrurile care sint in comert*), pot sa fie vindute, afara numai daca vreo lege a oprit aceasta.
*)
In circuitul civil.

Art. 1311
Daca in momentul vinzarii, lucrul vindut era pierit in tot, vinderea este nula. Daca era pierit numai in parte,
cumparatorul are alegerea intre a se lasa de contract, sau a pretinde reducerea pretului.
Capitolul IV
Despre obligatiile vinzatorului
Sectiunea I
Dispozitii generale
Art. 1312
Vinzatorul este dator sa explice curat indatoririle ce intelege a lua asupra-si.
Orice clauza obscura sau indoioasa se interpreteaza in contra vinzatorului.
Art. 1313
Vinzatorul are doua obligatii principale, a preda lucrul si a raspunde de dinsul.
Sectiunea II
Despre predarea lucrului
Art. 1314
Predarea este stramutarea lucrului vindut in puterea si posesiunea cumparatorului.
Art. 1315
Obligatia de a preda imobilele se indeplineste din partea vinzatorului prin remiterea cheilor, daca e vorba de o
cladire, sau prin remiterea titlului de proprietate.
Art. 1316
Predarea lucrurilor mobile se face: sau prin traditiunea reala, sau prin remiterea cheilor cladirii, in care se afla puse,
sau prin simplul consimtamint al partilor, daca stramutarea nu se poate face in momentul vinzarii, sau daca
cumparatorul le avea in puterea sa, la facerea vinzarii, cu vreun alt titlu.
Art. 1317
Spezele predarii sint in sarcina vinzatorului, si ale ridicarii in sarcina cumparatorului, daca nu este stipulatiune
contrarie.
Art. 1318
Traditiunea lucrurilor necorporale se face, sau prin remiterea titlurilor, sau prin uzul ce face cumparatorul de dinsele
cu consimtamintul vinzatorului.
Art. 1319
Predarea trebuie sa se faca la locul, unde se afla lucrul vindut in timpul vinzarii, daca partile nu s-au invoit altfel.
Art. 1320
Daca vinzatorul nu face predarea in timpul determinat de ambele parti, cumparatorul va avea facultatea de a alege
intre a cere rezolutiunea vinzarii sau punerea sa in posesie, daca intirzierea nu provine decit din faptul
vinzatorului.
Art. 1321
In toate cazurile, vinzatorul trebuie sa fie condamnat*) la daune-interese, daca urmeaza vreo vatamare pentru
cumparator din nepredarea lucrului la timp.
*)
Obligat.

Art. 1322
Vinzatorul nu este dator sa predea lucrul, daca cumparatorul nu plateste pretul si nu are dat de vinzator un termen
pentru plata.
Art. 1323
El nu va fi dator sa faca predarea, chiar de ar fi si dat un termen pentru plata, daca de la vinzare incoace,
cumparatorul a cazut in faliment sau in nesolvabilitate, incit vinzatorul se afla in pericol de a pierde pretul, afara
numai daca cumparatorul va da cautiune ca va plati la termen.
Art. 1324
Lucrul trebuie sa fie predat in starea in care se afla in momentul vinzarii. Din acea zi toate fructele sint ale
cumparatorului.
Art. 1325
Obligatia de a preda lucrul cuprinde accesoriile sale si tot ce a fost destinat la uzul sau perpetuu.
Art. 1326
Vinzatorul este dator sa predea cuprinsul lucrului vindut in masura determinata prin contract, insa cu modificarile
mai jos aratate.
Art. 1327
Daca vinzarea unui imobil s-a facut cu aratare de cuprinsul sau, si pe atit masura, vinzatorul este dator sa predea
cumparatorului, daca acesta cere, cuprinsul aratat in contract. Neputind, sau cumparatorul necerind, vinzatorul
este dator sa sufere o scadere proportionala la pret.
Art. 1328
Daca, din contra, in cazul articolului precedent, s-ar gasi ca cuprinsul lucrului e mai mare decit cel aratat in
contract, cumparatorul poate sau a complini pretul dupa numarul masurilor aflate, sau, daca excedentele
cuprinsului aflat se ridica la o a douazecea parte a cuprinsului declarat in contract, a strica vinzarea.
Art. 1329
In toate cazurile de vinzare, facuta altfel decit pe atit masura, fie vinzarea de un corp cert si limitat, fie de mai multe
fonduri distincte si separate, fie conceputa cu expresia masurii inaintea desemnarii obiectului sau din contra, nici
vinzatorul n-are drept la adaos de pret, pentru excedent, nici cumparatorul, la scadere pentru lipsa, decit in cazul
cind excedentul sau lipsa pretuieste o a douazecea parte din pretul total al vinzarii.
Art. 1330
Dispozitiile celor trei articole precedente nu se vor aplica decit in lipsa de stipulatie contrarie intre parti.
Art. 1331
Cind, dupa art. 1328 si 1329, este caz de a se adaugi pretul pentru excedent de masuri, cumparatorul are
facultatea de a alege, intre a strica vinzarea si a implini pretul. Suplimentul pretului se raspunde cu dobinda, daca
cumparatorul a pastrat imobilele.
Art. 1332
In toate cazurile, cind cumparatorul are drept de a strica vinzarea, vinzatorul este dator sa-i restituie, deosebit de
pret, daca l-a primit, spezele contractului.
Art. 1333
Daca s-au vindut doua fonduri printr-un singur contract, drept un singur pret, cu aratare de masura fiecaruia, si
cuprinsul unuia este mai mic decit cel declarat, iar al celuilalt mai mare, se va face compensatie intre pretul
excedentului si pretul lipsei, si actiunea vinzatorului pentru adaugire sau a cumparatorului pentru scadere de pret
va fi supusa regulilor mai sus stabilite.
Art. 1334
Actiunea vinzatorului pentru complinirea pretului si a cumparatorului, pentru scaderea pretului sau pentru stricarea
contractului, se prescriu printr-un an din ziua contractului.
Art. 1335
Pericolul total sau partial al lucrului vindut, mai inainte de predare, se judeca dupa regulile generale ale obligatiilor
conventionale.
Sectiunea III
Despre raspunderea vinzatorului
Art. 1336
Vinzatorul raspunde catre cumparator:
1. de linistita posesiune a lucrului, si
2. de viciile aceluiasi lucru.
§ 1
Raspunderea de evictiune
Art. 1337
Vinzatorul este de drept obligat, dupa natura contractului de vinzare, a raspunde catre cumparator de evictiunea
totala sau partiala a lucrului vindut, sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect si care n-ar fi declarate
la facerea contractului.
Art. 1338
Partile pot prin conventie sa adauge, sa micsoreze sau sa stearga obligatia de a raspunde de evictiune.
Art. 1339
In nici un mod vinzatorul nu se poate sustrage de la raspunderea pentru evictiunea care ar rezulta dintr-un fapt
personal al sau; orice conventie contrarie este nula.
Art. 1340
Stipulatia prin care vinzatorul se descarca de raspunderea pentru evictiune, nu-l scuteste de a restitui pretul, in caz
de evictiune, afara numai daca cumparatorul a cunoscut, la facerea vinzarii, pericolul evictiunii, sau daca a
cumparat pe raspunderea sa proprie.
Art. 1341
Cind vinzatorul este raspunzator de evictiune, cumparatorul, daci este evins, are dreptul a cere de la vinzator:
1. restituirea pretului;
2. fructele, daca este dator a le intoarce proprietarului care l-a evins;
3. spezele instantei*) deschise de dinsul in contra vinzatorului si ale celei deschise de evingator in contra sa;
4. daune-interese si spezele contractului de vindere.
*)
Cheltuieli de judecata.

Art. 1342
Daca, la epoca evictiunii, lucrul vindut se afla de o valoare inferioara sau a suferit deteriorari ori prin neglijenta
cumparatorului, ori prin evenimentele independente de cumparator, vinzatorul nu se poate apara de a restitui pretul
intreg.
Art. 1343
Dar daca cumparatorul a tras foloase din stricaciunile ce a facut lucrului, vinzatorul are dreptul a opri din pret o
suma egala cu acele foloase.
Art. 1344
Daca lucrul vindut se afla, la epoca evictiunii, de o valoare mai mare, din orice cauza, vinzatorul este dator sa
plateasca cumparatorului, pe linga pretul vinzarii, excedentele valorii in timpul evictiunii.
Art. 1345
Vinzatorul este dator sa intoarca cumparatorului, el insusi sau prin evingator, toate spezele necesare, utile si de
intretinere ale aceluia.
Art. 1346
Daca vinzatorul a vindut cu rea-credinta fondul altuia, el va fi dator sa intoarca cumparatorului toate spezele ce va
fi facut, chiar si cele de simpla placere.
Art. 1347
Daca cumparatorul este evins numai de o parte a lucrului si aceasta are, in privinta totului, o asa insemnatate incit
cumparatorul n-ar fi cumparat lucrul fara acea parte, el poate strica vinzarea.
Art. 1348
Daca, in caz de evictiunea unei parti a fondului vindut, nu se strica vinzarea, cumparatorul are dreptul a cere
valoarea, in momentul evictiunii, a partii de care a fost evins, iar nu o parte proportionala din pret, ori de au crescut
sau de au scazut imobilele in valoare de la vindere incoace.
Art. 1349
Daca imobilul vindut se afla insarcinat de servituti neaparente, nedeclarate de vinzator si de o asa importanta, incit
se poate presupune ca cumparatorul n-ar fi cumparat de le-ar fi cunoscut, el poate cere, sau stricarea contractului
sau indemnitate.
Art. 1350
Chestiunile de daune-interese ce ar rezulta din neexecutarea vinderii si care nu sint prevazute aici se vor decide
dupa regulile generale ale conventiilor
Art. 1351
Daca cumparatorul s-a judecat pina la ultima instanta cu evingatorul sau, fara sa cheme in cauza pe vinzator, si a
fost condamnat, vinzatorul nu mai raspunde de evictiune, de va proba ca erau mijloace sa se cistige judecata.
§ 2
Raspunderea de viciile lucrului vindut
Art. 1352
Vinzatorul este supus la raspundere pentru viciile ascunse ale lucrului vindut, daca, din cauza acelora, lucrul nu
este bun de intrebuintat, dupa destinarea sa, sau intrebuintarea sa e atit de micsorata, incit se poate presupune ca
cumparatorul nu l-ar fi cumparat, sau n-ar fi dat pe dinsul ceea ce a dat, de i-ar fi cunoscut viciile.
Art. 1353
Vinzatorul nu este raspunzator de viciile aparente si despre care cumparatorul a putut singur sa se convinga.
Art. 1354
El este raspunzator de viciile ascunse, chiar si cind nu le-a cunoscut, afara numai daca, in cazul acesta, nu se va fi
invoit cu cumparatorul ca sa nu raspunda de vicii.
Art. 1355
In cazurile art. 1352 si 1354, cumparatorul poate sau a intoarce lucrul si a-si reprimi pretul, sau a opri lucrul si a
cere inapoierea unei parti din pret arbitrata prin experti.
Art. 1356
Daca vinzatorul cunostea viciile lucrului, el este dator, pe linga restitutiunea pretului, de toate daunele-interese
catre cumparator.
Art. 1357
Daca vinzatorul nu cunostea viciile lucrului, el nu poate fi apucat decit pentru restitutiunea pretului si pentru
spezele facute de cumparator cu ocazia vinzarii.
Art. 1358
Daca lucrul a pierit din cauza viciilor sale, vinzatorul e dator a intoarce cumparatorului pretul si a-l dezdauna,
conform celor doua articole precedente.
Dar pierderea lucrului prin caz fortuit va fi pe seama cumparatorului.
Art. 1359
Actiunea pentru vicii redibitorii*) trebuie sa fie intentata de cumparator in scurt termen, dupa natura viciului, obiceiul
din partea locului si distanta.
*)
Vicii care determina anularea vinzarii sau inapoierea unei parti din pret.

Art. 1360
Aceasta actiune nu exista in vinzarile publice.
Capitolul V
Despre obligatiile cumparatorului
Art. 1361
Principala obligatie a cumparatorului este de a plati pretul la ziua si la locul determinat prin contract.
Art. 1362
Daca nu s-a determinat nimic in privinta aceasta prin contract, cumparatorul este dator a plati la locul si la timpul in
care se face predarea lucrului.
Art. 1363
Cumparatorul datoreste dobinda pretului vinzarii pina la platirea capitalului, in cele trei urmatoare cazuri:
daca aceasta s-a cuprins anume in contract;
daca lucrul vindut si predat produce fructe sau alte venituri;
daca cumparatorul a fost interpelat*) a plati.
In acest dupa urma caz dobinda nu curge decit din momentul interpelarii.
*)
Pus in intirziere.

Art. 1364
Daca cumparatorul este tulburat, sau are cuvint de a se teme ca ar fi tulburat prin vreo actiune, sau ipotecara sau
de revendicare, el poate suspenda plata pretului pina ce vinzatorul va face sa inceteze tulburarea sau va da
cautiune, afara numai daca se va fi stipulat ca plata sa se faca chiar de ar urma tulburarea.
Art. 1365
Daca cumparatorul nu plateste pretul, vinzatorul poate cere rezolutiunea vinzarii.
Art. 1366
Rezolutiunea vinzarii de imobile se pronunta indata, daca vinzatorul este in pericol de a pierde lucrul si pretul.
Daca asemenea pericol nu exista, judecatorul poate da cumparatorului un termen mai mult sau mai putin lung,
dupa imprejurari, fara sa poata da in nici un caz al doilea termen.
Trecind acel termen, fara ca cumparatorul sa plateasca, se va pronunta rezolutiunea vinzarii.
Art. 1367
Cind la o vinzare de imobile s-a stipulat ca, in lipsa de plata pretului in termenul defipt, vinzarea va fi de drept
rezolvata, cumparatorul poate plati dupa expirarea termenului, pe cit timp nu este pus de vinzator in intirziere
printr-o interpelare in forma*); dar dupa asemenea interpelare, judecatorul*) nu-i poate da termen.
*)
Intr-unul din modurile admise de lege.

Art. 1368
Actiunea vinzatorului pentru rezolutiunea vinzarii este reala. Ca toate acestea, vinzatorul nu se va putea
prevalida*) de dreptul sau, in contra autoritatii publice, nici in contra adjudecatarilor in vinzari silite, decit
conformindu-se, pentru acest din urma caz, regulilor prescrise in procedura.
*)
Prevala.

Art. 1369
Actiunea rezolutorie creata prin art. 1365 este supusa la acelasi mod de conservare ca si privilegiul vinzatorului. Ea
nu poate fi exercitata, dupa stingerea acestui privilegiu, cu vatamarea unei a treia persoane, care a cistigat de la
cumparator drepturi asupra imobilului vindut, si care s-a conformat legilor ca sa pastreze acele drepturi.
Art. 1370
La vinzari de denariate*) si de lucruri mobile, vinzarea se va rezolvi de drept si fara interpelare*) in folosul
vinzatorului, dupa expirarea termenului pentru ridicarea lor.
*)
Producte.

Capitolul VI
Despre rezolutiunea vinzarii prin rascumparare
Art. 1371–1387
(Abrogate prin art. 4 al Legii contra cametei din 2. IV. 1931)*).
*)
Art. 1371–1387 au fost din inadvertenta abrogate si prin art. 13 al Legii din 5 mai 1938 pentru stabilirea dobinzilor
si inlaturarea cametei.

Capitolul VII
Despre licitatie
Art. 1388
Daca un lucru comun al mai multor nu se poate imparti usor si fara pierdere;
sau daca intr-o imparteala de buna voie, s-ar afla lucruri pe care nici unul din impartitori n-ar putea, sau n-ar voi a
lua; vinzarea unor asemenea lucruri se va face cu licitatie si pretul se va imparti intre coproprietari
Art. 1389
Fiecare din proprietari poate cere a se chema la licitatie straini*); vor trebui de neaparat sa se cheme, daca unul
din coproprietari este minor.
*)
Alte persoane decit coproprietari.

Art. 1390
Modul si formalitatile pentru licitatie sint aratate la titlul „Despre succesiuni“ si in codicele de procedura.
Capitolul VIII
Despre stramutarea creantelor si altor lucruri necorporale
Art. 1391
La stramutarea unei creante, a unui drept sau a unei actiuni, predarea intre cedente si cesionar se face prin
remiterea titlului.
Art. 1392
Cel ce vinde o creanta, sau orice alt lucru necorporal, este dator sa raspunda de existenta sa valabila in folosul
sau, in momentul vinzarii, desi vinzarea n-ar cuprinde aceasta indatorire de raspundere.
Art. 1393
Cesionarul nu poate opune dreptul sau la o a treia persoana decit dupa ce a notificat debitorului cesiunea.
Acelasi efect va avea acceptarea cesiunii facuta de debitor intr-un act autentic.
Art. 1394
Cu toate acestea, orice act sau hotarire care constata o cesiune sau o chitanta de chirie sau arenda*) pe doi ani
viitori, va trebui sa fie transcris pe registrele oficiului ipotecar.
*)
A se vedea nota de la art. 467.

Art. 1395
Daca mai inainte de notificarea cesiunii facuta decedent sau de cesionar debitorului, acesta platise cedentului,
liberarea sa va fi valabila.
Art. 1396
Vinderea sau cesiunea unei creante cuprinde accesoriile creantei, precum cautiunea, privilegiul si ipoteca.
Art. 1397
Vinzatorul sau cedentul unei creante nu raspunde de solvabilitatea debitorului, decit daca s-a indatorat anume la
aceasta si numai pina la suma pretului de dinsul primit.
Art. 1398
Cind a primit asupra-si raspunderea pentru solvabilitatea debitorului, aceasta indatorire, se intelege contractata
numai in ceea ce priveste solvabilitatea actuala a debitorului, nu si cea viitoare, afara de cazul cind se stipuleaza
anume contrariul.
Art. 1399
Cel ce vinde o mostenire, fara a specifica cu de-amanuntul obiectele intr-insa cuprinse, nu raspunde decit de
calitatea sa de mostenitor.
Art. 1400
Daca s-a folosit de fructele vreunui fond, sau a primit plata vreunei creante; ereditare, sau a vindut lucruri de ale
succesiunii, este dator sa intoarca toate acestea cumparatorului, daca nu si le-a rezervat anume la vinzare.
Art. 1401
Cumparatorul este dator si el sa intoarca vinzatorului sumele platite de acesta pentru datoriile si sarcinile
succesiunii, si sa-i tina seama de sumele de care era el insusi creditor al succesiunii, daca nu e stipulatie contrarie.
Art. 1402
Cel in contra carui exista un drept litigios vindut se va putea libera de cesionar numarindu-i pretul real al cesiunii,
spezele contractului si dobinda din ziua cind cesionarul a platit pretul cesiunii.
Art. 1403
Lucrul se socoteste litigios cind exista proces sau contestatie asupra fondului dreptului.
Art. 1404
Dispozitiile art. 1402 inceteaza:
1. cind cesiunea s-a facut la un comostenitor sau coproprietar al dreptului cedat;
2. cind s-a facut la un creditor, spre plata creantei sale;
3. cind s-a facut catre posesorul fondului asupra caruia exista dreptul litigios.
Titlul VI
DESPRE SCHIMB
Art. 1405
Schimbul este un contract prin care partile isi dau respectiv un lucru pentru altul.
Art. 1406
Schimbul se face prin singurul consimtamint, intocmai ca si vinzarea.
Art. 1407
Daca unul din copermutanti*) a primit lucrul lui dat in schimb, si in urma probeaza ca celalalt contractant nu este
proprietar al acelui lucru, nu poate fi constrins a preda pe cel ce dinsul a promis, ci numai a intoarce pe cel primit.
*)
Parte in contractul de schimb.

Art. 1408
Copermutantul*) evins de lucrul primit in schimb poate cere daune-interese sau intoarcerea lucrului sau.
*)
Parte in contractul de schimb.

Art. 1409
Toate celelalte reguli prescrise pentru vinzare, se aplica si la contractul de schimb.
Titlul VII
DESPRE CONTRACTUL DE LOCATIUNE
Capitolul I
Dispozitii generale
Art. 1410
Obiectul contractului de locatiune este un lucru sau o lucrare.
Art. 1411
Locatiunea lucrurilor este un contract prin care una din partile contractante se indatoreste a asigura celeilalte
folosinta unui lucru pentru un timp determinat, drept un pret determinat.
Art. 1412
Locatiunea lucrarilor este un contract prin care una din parti se indatoreste drept un pret determinat, a face ceva
pentru cealalta parte.
Art. 1413
Locatunile sint de mai multe feluri si au regulile lor proprii.
Se cheama inchiriere, locatiunea edificiilor si aceea a miscatoarelor;
Arendarea, locatiunea fondurilor rurale;
Prestatia lucrarilor, locatiunea muncii si a serviciului;
Antrepriza, luarea savirsirii unei lucrari drept un pret determinat, cind materialul se da de acela pentru care se
executa o lucrare.
Art. 1414
Se considera ca o locatiune orice concesiune temporara a unul imobil drept o prestatie anuala, ori sub ce titlu ar fi
facuta.
O asemenea concesiune nu trece catre cesionar nici o proprietate, chiar cind s-ar fi stipulat contrariul, ceea ce va fi
fara nici un efect.
Art. 1415
Locatiunile ereditare astazi in fiinta cunoscute sub numele de emfiteuze, ori embatic (besman) se pastreaza. Ele se
vor regula dupa legile sub care s-au nascut.
Pe viitor ele nu se mai pot infiinta.
Capitolul II
Reguli comune la locatiunea edificiilor si a fondurilor rurale*)
Art. 1416
Daca contractul facut verbal n-a primit nici o punere in lucrare, si una din parti il neaga, nu se poate primi proba
prin martori, oricit de mie fie pretul si chiar cind s-ar zice ca s-a fost dat arvuna.
Numai celui ce neaga contractul se poate deferi juramint.
Art. 1417
Urmind contestatii asupra pretului contractului verbal, a carui punere in lucrare a inceput, si nefiind nici o chitanta,
proprietarul jurind va fi crezut, daca locatarul nu prefera a cere o estimatie prin experti. In cazul din urma, spezele
expertizei cad in sarcina lui, daca estimatia intrece pretul ce-l reclama.
Art. 1418
Locatarul are dreptul de a subinchiria ori a subarenda si de a ceda contractul sau catre altul, daca o asemenea
facultate nu i-a fost interzisa.
Ea poate fi interzisa in tot ori in parte; aceasta interzicere nu se prezuma, ci trebuie sa rezulte din o stipulatie
speciala.
Art. 1419
Dispozitiile articolelor relative la contractele de arendare a averilor dotale ale femeilor maritate, se vor aplica si la
contractele de arenda ale averilor minorilor.
Art. 1420
Locatorul este dator, prin insasi natura contractului, fara sa fie trebuinta de nici o stipulatie speciala:
1. de a trada*) locatarului lucrul inchiriat sau arendat;
2. de a-l mentine in stare de a putea servi la intrebuintarea pentru care a fost inchiriat sau arendat;
3. de a face ca locatarul sa se poata folosi neimpiedicat in tot timpul locatiunii.
*)
Sa predea.

Art. 1421
Locatorul trebuie sa tradea*) lucrul in asa stare, incit sa poata fi intrebuintat.
In cursul locatiunii, trebuie sa faca toate acele reparatii ce pot fi necesare, afara de micile reparatii (reparatii
locative) care prin uz sint in sarcina locatarului.
*)
Sa predea.

Art. 1422
Locatarul trebuie sa fie garantat pentru toate sticaciunile si viciile lucrului inchiriat ori arendat, ce-i impiedica
intrebuintarea, chiar desi nu au fost cunoscute locatorului la timpul locatiunii.
Daca din aceste vicii si defecte deriva pentru locatar o dauna oarecare, locatorul este dator a-l dezdauna.
Art. 1423
Daca in timpul locatiunii, lucrul inchiriat ori arendat se strica in totalitate prin caz fortuit, contractul este de drept
desfacut. Daca insa se distrueste*) in parte, locatarul poate, dupa imprejurari, sa ceara o scadere din pret, ori
desfiintarea contractului.
In amindoua cazurile nu-i se da nici o dezdaunare.
*)
Distruge.

Art. 1424
Locatorul nu poate in cursul locatiunii sa schimbe forma lucrului inchiriat sau arendat.
Art. 1425
Daca in cursul locatiunii, lucrul inchiriat sau arendat are nevoie de reparatii urgente, ce nu se pot amina pina la
finele contractului, locatarul trebuie sa sufere strimtoarea ce i se casuneaza, orice fel fie ea, si fiind lipsit chiar, pe
timpul facerii lor, de intrebuintarea a o parte din lucrul inchiriat sau arendat.
Daca insa aceste reparatii continua mai mult decit 40 de zile, pretul locatiunii se va scadea in proportia timpului in
care si a partii lucrului inchiriat de a carei intrebuintare a ramas lipsit.
Daca reparatiile sint de asa fel incit locatarul si familia sa se afla in neputinta de a locul, el va putea cere
anularea*) contractului.
*)
Rezilierea.

Art. 1426
Locatorul nu este raspunzator catre locatar de tulburarea casunata lui prin faptul unei a treia persoane, care
persoana nu-si sprijina acest fapt pe un drept asupra lucrului inchiriat sau arendat; locatarul are insa facultatea de
a reclama in contra-le in numele sau personal.
Art. 1427
Daca, din contra, locatarul a fost tulburat in folosinta sa, in urmarea unei actiuni relative la proprietatea lucrului, are
drept la o scadere in proportie cu pretul inchirierii sau arendarii, intrucit insa a instiintat pe locator de aceasta
molestare si impiedicare.
Art. 1428
Daca acei ce au casunat tulburarea cu de la sine putere, pretind a avea vreun drept asupra lucrului, ori daca
locatarul este chemat in judecata pentru a fi condamnat a pierde lucrul in totalitate sau in parte, sau pentru a suferi
exercitiul unei servituti, el trebuie sa instiinteze pe locator spre a fi garantat contra unei asemenea tulburari si, daca
vrea, poate sa fie scutit de orice chemare in judecata, aratind insa pe locatorul in al carui nume poseda.
Art. 1429
Locatarul are doua indatoriri principale:
1. trebuie sa intrebuinteze lucrul inchiriat sau arendat ca un bun proprietar si numai la destinatia determinata prin
contract; iar in lipsa de stipulatie speciala, la destinatia prezumata dupa circumstante;
2. trebuie sa plateasca pretul locatiunii la termenele statornicite.
Art. 1430
Daca locatarul uzeaza de lucrul inchiriat sau arendat in altfel de cum se arata in contract, sau in un mod din care
ar putea sa rezulte o vatamare pentru locator, acesta, dupa imprejurari, poate cere desfiintarea*) contractului.
*)
Rezilierea.

Art. 1431
Locatarul trebuie sa restituie lucrul in starea in care l-a primit, conform inventarului, daca s-a fost facut un
asemenea intre dinsul si locator; nu este raspunzator de pierderea sau deteriorarea provenita din cauza vechimii
sau a unei forte majore.
Art. 1432
In lipsa de inventar se prezuma ca locatarul a primit lucrul inchiriat ori arendat in starea in care locatorul era dator
a-l trada*) si trebuie sa-l restituie in aceeasi conditie, afara numai tind ar putea proba contrariul.
*)
A-l preda.

Art. 1433
Locatarul e dator a apara lucrul inchiriat contra uzurpatiunilor.
Urmind uzurpatiune, este dator a instiinta pe locator in termenul ce s-ar fi pus spre cercetare*). Calcind aceasta
datorie, ramine raspunzator de daune si speze.
*)
Termenul fixat pentru Judecarea actiunii tertului.

Art. 1434
Locatarul este raspunzator de stricaciunile si pierderile intimplate in cursul folosintei sale, intrucit nu probeaza ca
au urmat fara culpa sa.
Asemenea este raspunzator si de stricaciunile si pierderile casunate de persoanele familiei sale sau de sublocatar.
Art. 1435
Este raspunzator de incendiu, daca nu probeaza ca incendiul s-a intimplat prin caz fortuit sau forta majora, sau
prin defect de constructie, sau ca focul a venit de la o casa vecina.
Art. 1436
Locatiunea facuta pentru un timp determinat inceteaza de la sine cu trecerea termenului, fara sa fie trebuinta de o
prealabila instiintare.
Daca contractul a fost fara termen, concediul*) trebuie sa se dea de la o parte la alta, observindu-se termenele
defipte de obiceiul locului.
*)
Denuntarea.

Art. 1437
Dupa expirarea termenului stipulat prin contractul de locatiune, daca locatarul ramine si e lasat in posesie, atunci
se considera locatiunea ca reinnoita, efectele ei insa se reguleaza dupa dispozitiile articolului relativ la locatiunea
fara termen
Art. 1438
Cind s-a notificat concediul*), locatarul chiar daca ar fi continuat a se servi de obiectul inchiriat sau arendat, nu
poate opune relocatiunea tacuta*).
*)
Denuntarea.

Art. 1439
Contractul de locatiune se desfiinteaza cind lucrul a pierit in total sau s-a facut netrebnic spre obisnuita
intrebuintare.
In caz cind una din parti nu implineste indatoririle sale principale, cealalta parte poate cere desfiintarea
contractului.
Art. 1440
Contractul de locatiune nu se desfiinteaza prin moartea locatarului, nici prin aceea a locatorului.
A se vedea nota de la art. 1436.
Art. 1441
Daca locatorul vinde lucrul inchiriat sau arendat, cumparatorul este dator sa respecte locatiunea facuta inainte de
vinzare, intrucit a fost facuta prin un act autentic sau prin un act privat, dar cu data certa, afara numai cind
desfiintarea ei din cauza vinzaril s-ar fi prevazut in insusi contractul de locatiune.
Art. 1442
Daca in contractul de locatiune s-a prevazut desfiintarea lui din cauza vinzarii, atunci locatarul are dreptul a cere
dezdaunarea de la locator, afara numai cind s-ar fi stipulat contrariul.
Art. 1443
Cumparatorul ce voieste sa faca intrebuintare de facultatea rezervata prin contractul de locatiune de a da
concediu*), trebuie sa vesteasca mai intii pe locatar. Chiriasul va fi vestit mai inainte cu timpul cerut de obiceiul
locului; arendasul cel putin cu un an.
*)
Denuntare.

Art. 1444
Arendasul ori locatarii nu pot fi dati afara mai inainte de a fi dezdaunati de catre locator, iar cind acesta nu o face,
de catre cumparator.
Art. 1445
Cumparatorul cu pact de rascumparare nu poate sa dea afara pe locatar mai inainte de a fi devenit proprietar
nerevocabil prin trecerea termenului rascumpararii.
Capitolul III
Despre regulile particulare in inchiriere
Art. 1446
Contractul de inchiriere se poate desfiinta cind locatarul nu mobileaza indeajuns casa, afara numai daca da
garantie suficienta pentru plata chiriei.
Art. 1447
Reparatiile mici numite locative, ce ramin in sarcina locatarului, daca nu s-a stipulat din contra, sint acele pe care
obiceiul locului le considera de astfel si intre altele sint urmatoarele:
reparatia vetrei sobelor, a gurii lor, a capacelor s.c.l. a stricarii tencuielii din partea de jos a peretilor camerelor si a
altor locuri de locuinta pina la inaltimea de un metru;
la parchet si dusumele, intrucit numai unele bucati sint stricate;
a geamurilor, intrucit sfarimarea lor nu ar fi urmat din cauza unei intimplari extraordinare ori fortei majore, de care
nu poate fi responsabil locatarul;
a usilor, ferestrelor, broastelor, verigilor si altfel de incuietori.
Art. 1448
Nici una din reparatiile reputate locative nu cad in sarcina locatarului tind stricaciunile au fost cauzate prin vechime
sau forta majora.
Art. 1449
Curatirea puturilor si a plimbatorilor este in sarcina locatorului.
Art. 1450
Inchirierea mobilelor destinate pentru mobilarea unei case intregi, a unui apartament ori magazin se considera
facuta pentru durata ordinara a inchirierii caselor, apartamentelor, magazinelor, dupa obiceiul locului.
Art. 1451
Inchirierea unui apartament mobilat se va considera facuta pe un an, cind s-a stipulat atita chirie pe an; pe o luna,
cind s-a stipulat atita chirie pe luna; pe o zi, cind s-a stipulat atita chirie pe zi.
Daca nu exista nici o imprejurare din care sa, se probeze ca inchirierea s-a facut pe un an, pe o luna sau pe o zi,
se va considera facuta conform obiceiului locului.
Art. 1452
Daca locatarul, si dupa expirarea termenului locatiunii, continua a ramine in casa sau apartamentul inchiriat, fura
nici o impiedicare din partea locatorului, el se considera ca voieste a le ocupa sub aceleasi conditii si pentru un
timp determinat de obiceiul locului, si nu poate nici sa iasa, nici sa fie concediat inainte de a se fi facut vestirea, in
termenul obisnuit in localitate.
Art. 1453
Daca contractul de inchiriere se desfiinteaza pentru culpa chiriasului, acesta e dator de a plati chiria pe tot timpul
necesar pentru o noua inchiriere, si daunele ce ar fi provenit din reaua intrebuintare a lucrului inchiriat.
Capitolul IV
Despre regulile particulare la arendare*)
Sectiunea I
Arendare pe bani
Art. 1454
Daca, prin contractul de arendare, se arata o intindere mai mica sau mai mare decit are fondul in realitate, arenda
nu se va scadea si nu se va spori decit in cazurile si dupa regulile cuprinse la titlul vinderii, articolul 1327.
Art. 1455
Daca arendasul nu inzestreaza mosia cu vitele si instrumentele necesare pentru exploatatiune; daca nu o cultiva
de fel, daca nu o cultiva ca un bun proprietar, daca face din mosia arendata o intrebuintare diferita de aceea ce a
fost destinata, sau in genere daca nu indeplineste clauzele arendarii, asa incit din aceasta sa derive o dauna
pentru locator, acesta poate, dupa imprejurari, sa ceara desfiintarea contractului.
In toate cazurile sus-zise, arendasul este raspunzator de daunele provenite din neindeplinirea contractului.
Art. 1456
Fiece arendas este dator sa-si stringa recolta numai in locurile obisnuite spre acest finit, intrucit nu a urmat o
stipulatie diferita.
Art. 1457
Daca arendarea s-a facut pe mai multi ani si daca in cursul ei s-a pierdut prin caz fortuit toata recolta unul an, sau
cel putin jumatate din ea, arendasul poate sa ceara un scazamint din arenda, afara numai cind s-a compensat prin
precedentele recolte.
Acest scazamint nu se va putea determina decit la finele contractului de arendare; atunci insa se va face
compensatia prin recoltele tuturor anilor de arendare.
Pina atunci insa judecatorul poate, dupa arbitrul sau, sa faca un scazamint provizoriu, in proportia daunei suferite.
Art. 1458
Daca arendarea nu s-a facut decit pe un an si toata recolta sau col putin jumatate din ea s-a pierdut, arendasul va
capata un scazamint proportional cu arenda.
Art. 1459
Nu se va face scazamint, cind pierderea fructelor se va fi intimplat dupa culegerea lor.
Art. 1460
Arendasul poate, prin o clauza expresa, sa ia asupra-si cazurile fortuite.
Art. 1461
Sub stipulatia articolului precedent nu se cuprind decit cazurile fortuite ordinare, cum: grindina, bruma, s.c.l.
Nu se cuprind sub dinsa cazurile fortuite extraordinare, cum: devastarile din razboi, inundatie neobisnuita in tara,
afara numai cind s-ar fi lepadat de dreptul de scazamint din motivul cazurilor fortuite, prevazute si neprevazute.
Art. 1462
Arendarea fara termen a unei mosii se considera facuta pentru tot timpul necesar ca arendasul sa culeaga toate
fructele ei.
Art. 1463
Contractul de arendare fara termen inceteaza de la sine cu expirarea timpului pentru care se considera facut, dupa
dispozitia articolului precedent.
Art. 1464
Daca dupa expirarea arendarii facute cu termen, arendasul continua si se lasa in posesiune, atunci se formeaza o
noua arendare, cu efectul aratat la art. 1462.
Art. 1465
Arendasul ce iese trebuie sa dea celui ce vine dupa dinsul incaperile cuviincioase si alte inlesniri pentru muncile
anului urmator, si viceversa, arendasul ce vine trebuie sa lase celui ce iese incaperile cuviincioase si alte inlesniri
pentru consumarea furajelor si pentru stringerea recoltelor ce ar fi mai ramas a se face.
Sectiunea II
Arendare pe fructe
Art. 1466
Dispozitiile in genere pentru locutiunea lucrurilor si in particular pentru arendarea pe bani se aplica si la arendarea
pe fructe, cu modificarile urmatoare.
Art. 1467
Daca arendindu-se mosia s-a stipulat ca arenda sa se plateasca in o parte din fructe, orice subarendare este
oprita, daca nu s-a permis anume.
Art. 1468
Urmind subarendare nepermisa, proprietarul are drept de a-si lua indarat folosinta mosiei sale si de a fi satisfacut
de daune interese ce ar proveni de la neindeplinirea contractului.
Art. 1469
Pierderea recoltei, prin cazuri fortuite, in tot ori in parte, cade in sarcina ambelor parti, fara a da drept nici uneia din
ele a trage la raspundere pe cealalta.
Nu va privi insa pe proprietar pierderea recoltei dupa stringerea ei, daca arendasul s-a fost pus in intirziere nu
tradarea*) partii cuvenite acelui.
*)
Predarea.

Capitolul V
Despre locatiunea lucrarilor
Art. 1470
Exista trei feluri de locatiuni a lucrarilor:
1. aceea prin care persoanele se obliga a pune lucrarile lor in serviciul altora;
2. aceea a carausilor si a capitanilor de corabii, care se insarcineaza cu transportul persoanelor sau a lucrurilor;
3. aceea a intreprinzatorilor de lucrari.
Art. 1471
Nimeni nu poate pune in serviciul altui lucrarile sale decit pentru o intreprindere determinata sau pe un timp
marginit.
Art. 1472
Patronul se crede pe cuvintul sau:
pentru citimea salariului;
pentru plata salariului anului expirat si pentru aconturile date pe anul curgator.
Art. 1473
Dispozitiile din capul despre depozit ai sechestru relative la stapinii de hoteluri se vor aplica si la carausii si
capitanii de corabii, intrucit priveste paza si conservarea lucrurilor incredintate lor.
Art. 1474
Carausii si capitanii de corabii sint raspunzatori nu numai pentru lucrurile ce au incarcat in bastimentul sau carul
lor, dar si pentru acelea ce li s-au remis in port sau in magazinele de depozit, spre a fi incarcate in bastimentul sau
carul lor.
Art. 1475
Ei sint raspunzatori de pierderea si stricaciunea lucrurilor incredintate lor, cind ei nu probeaza ca s-au pierdut ori s-
au stricat din cauza de forta majora sau cazuri fortuite.
Art. 1476
Intreprinzatorii de transporturi publice pe uscat si pe apa trebuie sa tina un registru de bani, de efectele, si
pachetele cu care se insarcineaza.
Art. 1477
Intreprinzatorii de transporturi si de trasuri publice, precum si patronii bastimentelor mai sint supusi si la
regulamentele particulare*), care au putere de lege intre dinsii si ceilalti cetateni.
*)
Dispozitii normative speciale.

Art. 1478
Cind se comite cuiva*) facerea unui lucru, se poate stipula ca el sa puna numai lucrul sau, sau meseria sa, sau sa
procure si materia.
*)
Contracteaza cu cineva.

Art. 1479
Cind lucratorul da materia, daca lucrul piere, fie in orice chip, inainte insa de a se fi tradat, dauna ramine in sarcina
sa, afara numai daca comitentele a intirziat*) de a-l primi.
*)
A fost pus in intirziere.

Art. 1480
Cind meseriasul pune numai lucrul sau, sau industria sa, daca lucrul piere, dauna nu cade in sarcina lui decit
numai daca va fi urmat din culpa sa.
Art. 1481
In cazul articolului precedent, daca lucrul piere, desi fara culpa lucratorului, inainte insa de a fi fost tradat si fara ca
comitentul sa fi intirziat de a-l verifica, meseriasul nu are nici un drept de a pretinde salariul sau, afara numai cind
lucrul a pierit din cauza unui viciu al materiei.
Art. 1482
Cind e vorba de un lucru ce se masoara, sau care are mai multe bucati, verificarea se poate face in parti si se
prezuma facuta pentru toate partile platite, daca comitentul plateste lucratorului in proportia lucrului facut.
Art. 1483
Daca, in curs de zece ani, numarati din ziua in care s-a ispravit cladirea unui edificiu sau facerea unui alt lucru
insemnator, unul ori altul se darima in tot ori in parte, sau ameninta invederat darimarea, din cauza unui viciu de
constructie sau a pamintului, intreprinzatorul si arhitectul ramin raspunzatori de daune.
Art. 1484
Intreprinzatorul sau arhitectul care s-a insarcinat a da gata un edificiu, dupa un plan statornicit si dezbatut cu
comitentul, nu poate cere nici o sporire de plata, nici sub pretext de scumpire a muncii manuale ori a materialelor,
nici sub pretext ca s-a facut la planul zis schimbari si adaugiri, daca aceste, adaugiri si schimbari n-au fost in scris
aprobate si pretul lor defipt cu comitentul.
Art. 1485
Contractul de locatiune a lucrarilor se desfiinteaza cu moartea meseriasului, arhitectului sau intreprinzatorului.
Art. 1486
Comitentul insa este dator sa plateasca erezilor lor, in proportia pretului defipt prin conventie, valoarea lucrarilor
facute si aceea a materialelor pregatite, intrucit insa acele lucrari si materiale pot fi folositoare pentru dinsul.
Art. 1487
Intreprinzatorul raspunde de lucrarile persoanelor ce a intrebuintat.
Art. 1488
Zidarii, lemnarii si ceilalti lucratori intrebuintati la cladirea unui edificiu sau la facerea unei alte lucrari date in apalt*),
pot reclama plata lor de la comitent, pe atit pe cit acesta ar datori intreprinzatorului in momentul reclamatiei.
*)
In Intreprindere.

Art. 1489
Zidarii, lemnarii si cu ceilalti lucratori care contracteaza direct cu un pret hotarit, stat priviti ca intreprinzatori pentru
partea de lucru ce iau asupra-le.
Art. 1490
Dispozitiile articolelor precedente din acest capitol se aplica si la dinsii.
Titlul VIII
DESPRE CONTRACTUL DE SOCIETATE
Capitolul 1
Dispozitii generale
Art. 1491
Societatea este un contract prin care doua sau mai multe persoane se invoiesc sa puna ceva in comun, cu scop
de a imparti foloasele ce ar putea deriva.
Art. 1492
Orice societate trebuie sa alba de obiect un ce licit si sa fie contractata spre folosul comun al partilor.
Fiecare membru al unei societati trebuie sa puna in comun sau bani, sau alte lucruri, sau industria sa.
Capitolul II
Despre diversele feluri de societati
Art. 1493
Societatile stat universale sau particulare.
Sectiunea I
Despre societatile universale*)
Art. 1494
Societatile universale pot fi de doua feluri: societatea tuturor bunurilor a membrilor ei; si societatea universala a
cistigurilor.
Art. 1495
Societatea tuturor bunurilor prezente este aceea prin care membrii ei pun la mijloc toate averile mobile si imobile
ce poseda, si toate cistigurile ce ar putea rezulta din ele.
In contractul societatii, ei pot cuprinde orice altfel de cistiguri, bunurile insa ce vor putea dobindi prin succesiune
sau donatiune nu vor intra.
Art. 1496
Societatea universala a castigurilor este aceea prin care membrii el pun la mijloc cistigurile din industria lor, ce cu
orice titlu ar dobindi in cursul societatii.
Averea mobila, ce poseda, fiecare din asociati in momentul contractului, intra in societate; imobilele lor insa
personale nu intra decit pentru folosinta numai.
Art. 1497
Facindu-se un simplu contract de societate universala, fara nici o alta declaratie, atunci se intelege ca s-a format
numai o societate universala de cistiguri.
Art. 1498
Contractul de societate universala se poate face numai intre persoanele capabile de a da sau a primi una de la alta
si care au facultatea de a se avantaja reciproc in prejudiciul altor persoane.
Sectiunea II
Despre societatea particulara
Art. 1499
Societatea particulara este aceea ce are de obiect oarecare lucruri determinate sau uzul lor, ori fructele lor.
Art. 1500
Asemenea, societate particulara este si aceea formata prin un contract, prin care mai multe persoane se
alcatuiesc, sau pentru o intreprindere determinata, sau pentru exercitiul unei meserii sau al unor profesiuni.
Capitolul III
Despre obligatiile asociatilor intre ei inalti si in privinta altora
Sectiunea I
Despre indatoririi asociatilor intre ei insisi
Art. 1501
Societatea incepe in momentul facerii contractului, daca nu se stipuleaza un alt timp.
Art. 1502
Daca nu s-a stipulat nimic in privinta duratei societatii, atunci ea se prezuma contractata pentru toata viata
asociatilor, cu singura marginire cuprinsa in articolul 1527.
Daca insa ea are de obiect o afacere ce nu dureaza decit un, timp determinat, atunci se prezuma contractata
pentru tot timpul cit va tine acea afacere.
Art. 1503
Fiecare asociat, in privinta societatii, se considera ca un debitor de tot ceea ce a promis de a pune in comun.
Daca s-a promis un obiect determinat de care societatea s-a evins, asociatul ce l-a pus in comun, e raspunzator
catre societate in felul precum vinzatorul este catre cumparator.
Art. 1504
Asociatul care era dator a pune in comun o guma de bani, si care n-a facut-o, de drept si fara nici o cerere ramine
debitor de dobinda acestei sume, din ziua in care trebuia sa o plateasca, fara a fi scutit si de plata de daune-
interese, daca s-ar cuveni.
Asemenea se va urma si in privinta acelor sume ce ar fi luat din casa societatii, a caror dobinda va incepe a se
socoti din ziua luarii lor pentru un folos al sau particular.
Art. 1505
Asociatii care s-au indatorat a pune in comun industria lor vor trebui sa dea seama de toate cistigurile facute prin
acel fel de industrie, ce este obiectul societatii.
Art. 1506
Cind un asociat este pe seama sa creditor de o suma exigibila al unei persoane, debitor asemenea si catre
societate cu o suma exigibila, atunci aceea ce primeste de la un asa debitor va trebui sa se socoteasca atit in
creditul societatii, cit si in al sau propriu, in proportia ambelor credite, chiar cind prin chitanta data s-ar specifica ca
primirea s-a facut numai pe seama creditului sau particular.
Daca insa prin chitanta data s-ar specifica ca primirea s-a tacut numai in contul creditului societatii, atunci se va
urma dupa aceasta declaratie.
Art. 1507
Cind unul din asociati si-a primit partea sa intreaga din creditul comun si debitorul a devenit apoi nesolvabil, acest
asociat va trebui sa puna in comun ceea ce a primit, chiar cind ar fi dat o chitanta anume pentru partea sa.
Art. 1508
Fiecare asociat ramine raspunzator catre societate de daunele casunate prin culpa sa. Aceste daune nu pot sa se
compenseze cu foloasele aduse societatii prin industria sa in alte afaceri.
Art. 1509
Lucrurile, a caror folosinta numai a fost pusa in comun, daca stat corpuri certe si determinate ce nu se consuma
prin intrebuintare, ramin in pericolul asociatului proprietar.
Daca aceste lucruri se consuma, sau conservindu-le se deterioreaza, daca au fost destinate spre vinzare, sau s-au
pus in comun in urma unei estimatii inscrise in un inventar, atunci ele ramin in pericolul societatii.
Daca lucrul a fost pretuit, asociatul nu poate pretinde alt decit pretul lui.
Art. 1510
Un asociat are actiune contra societatii nu numai pentru restituirea capitalelor*) cheltuite in contul ei, dar inca
pentru obligatiile contractate de buna credinta pentru afacerile sociale, si pentru pericolele nedespartite de
administratia lor.
*)
Sumelor.

Art. 1511
Cind prin contractul de societate nu se determina partea de cistig sau pierdere a fiecarui asociat, atunci acea parte
va fi proportionala cu suma pusa in comun de fiecare.
In privinta acelui ce n-a pus in comun decit industria sa partea de cistig sau pierdere se va regula ca partea acelui
ce ar fi pus in comun valoarea cea mai mica.
Art. 1512
Daca asociatii, pentru determinarea partilor, s-au invoit a se raporta la judecata unuia din el sau a unui al treilea,
atunci nu se va admite nici o reclamatie contra unei asemenea determinari, afara numai cind va fi invederat
contrara echitatii.
In aceasta privinta nu se va admite nici o reclamatie, dupa trecerea de nouazeci zile pline numarate din ziua in
care asociatul ce se pretinde daunat a aflat despre o asemenea determinare, ort cind din partea sa a inceput a o
executa.
Art. 1513
Este nul contractul prin care un asociat isi stipuleaza totalitatea cistigurilor.
Asemenea, nula este conventia prin care s-a stipulat ca unul sau mai multi asociati sa fie scutiti de a participa la
pierdere.
Art. 1514
Asociatul insarcinat cu administratia in puterea unei clauze speciale a contractului de societate poate sa faca, si
fara invoirea celorlalti asociati, toate actele ce depind de la administratia sa, intrucit le face fara dol.
Aceasta facultate nu i se poate revoca in cursul societatii fara o cauza legitima; daca insa i s-a acordat aceasta
prin un act posterior contractului de societate, atunci se poate revoca ca un simplu mandat.
Art. 1515
Cind mai multi asociati sint insarcinati cu administratia, fara ca sa fie determinate functiile lor, ori fara ca sa fie
stipulat ca unul nu poate sa faca nici un act fara celalalt, atunci fiecare din ei poate face indeosebi toate actele
dependente de aceasta administratie.
Art. 1516
Daca s-a stipulat ca unul din administratori sa nu poata face nimic fara celalalt, atunci unul singur nu va putea, fara
o noua conventie, face nimic in absenta celuilalt, chiar cind acesta ar fi in neposibilitate de a lua parte la
administratie.
Art. 1517
In lipsa de stipulatii speciale in privinta modului de administratie, se vor observa urmatoarele reguli:
1. Se prezuma ca asociatii si-au dat reciproc facultatea de a administra unul pentru altul. Fapta unuia obliga si pe
ceilalti asociati, fara ca ei sa fi fost intrebati; acestia insa sau unul din ei pot intotdeauna a se opune la o asa
operatie inainte de a fi fost facuta.
2. Fiecare asociat poate sa se serveasca de lucrurile societatii, intrucit le intrebuinteaza la destinatia lor statornicita
prin uz, intrucit nu face dauna societatii, si intrucit nu impiedica si pe ceilalti asociati in exercitiul dreptului lor.
3. Fiecare asociat are dreptul de a obliga pe coasociati si contribuie la cheltuielile necesare pentru pastrarea
lucrurilor societatii.
4. Unul din asociati nu poate face nici o inovatie asupra imobilelor societatii, chiar cind o ar crede avantajoasa ei,
daca ceilalti asociati nu se invelesc la aceasta.
Art. 1518
Asociatul ce nu este si administrator nu poate nici vinde, nici obliga lucrurile, chiar mobile ale societatii.
Art. 1519
Fiecare asociat poate, fara invoirea asociatilor, sa-si asocieze o a treia persoana in privinta partii ce are in
societate; nu poate insa, fara invoirea aceasta, a-l asocia si la societate, chiar cind ar avea administratia ei.
Sectiunea II
Despre obligatiile asociatilor catre a treia persoana
Art. 1520
In orice societati, afara de cele comerciale, asociatii nu sint solidar raspunzatori pentru debitele sociale si nici poate
unul sa oblige pe ceilalti, daca acestia nu i-ar fi dat imputernicire.
Art. 1521
Cind mai multi asociati s-au indatorat catre un creditor, fiecare ramine raspunzator catre acesta cu o suma si parte
egala, oricare ar fi capitalul, afara numai cind anume s-a stipulat ca flecare ramine raspunzator in proportia
capitalului pus in societate.
Art. 1522
Stipulatia anume rostita ca s-a contractat o obligatie pe seama societatii indatoreste numai pe asociatul contractant
si nu pe ceilalti, afara numai cind acestia l-ar fi imputernicit la aceasta sau cind ar fi rezultat un profit pentru
societate.
Capitolul IV
Despre diversele moduri dupa care inceteaza societatea
Art. 1523
Societatea inceteaza:
1. prin trecerea timpului pentru care a fost contractata;
2. prin desfiintarea obiectului sau desavirsirea afacerii;
3. prin moartea unuia din asociati;
4. prin interdictia sau nesolvabilitatea unuia din ei;
5. prin vointa expresa*) de unul sau mai multi asociati de a nu voi a continua societatea.
*)
Exprimata.

Art. 1524
Prorogarea unei societati contractate pentru un timp determinat nu poate fi probata decit prin aceleasi mezii*), prin
care poate fi probat insusi contractul societatii.
*)
Mijloace.

Art. 1525
Cind unul din asociati a promis de a pune in comun proprietatea unui lucru, daca acesta a pierit inainte de a fi fost
in fapta conferit, societatea inceteaza in privinta tuturor asociatilor.
Asemenea inceteaza societatea in orice caz prin pierderea lucrului, cind numai folosinta a fost pusa in comun.
Nu se desface insa societatea prin pierderea lucrului a carui proprietate s-a fost pus deja in comun.
Art. 1526
Daca s-a stipulat ca, in caz de moarte a unuia din asociati, societatea trebuie sa continue cu eredele sau, sau ca
trebuie sa continue numai intre asociatii ramasi in viata, se va urma intocmai. In cazul al doilea, eredele defunctului
nu are drept decit la impartirea societatii dupa starea in care a fost in momentul mortii asociatului, participind si la
toate drepturile ulterioare, insa numai intrucit sint o consecinta necesara a operatiilor facute inaintea mortii
asociatului caruia succede.
Art. 1527
Desfacerea societatii prin vointa unei parti urmeaza numai atunci cind durata ei este nemarginita; ea se efectueaza
prin renuntare notificata tuturor partilor, intrucit se face cu buna-credinta si la timp.
Art. 1528
Renuntarea nu este de buna-credinta cind asociatul o face in scop de a-si insusi singur profitul ce asociatii spera
a-l dobindi in comun.
Este facuta fara timp, cind lucrurile nu se mai afla in toata intregimea lor, si interesul societatii cere aminarea
desfacerii.
Art. 1529
Desfacerea societatii facute pentru un timp determinat nu se poate cere de unul din asociati inainte de expirarea
termenului pus, afara numai cind exista juste motive, cum: in cazul cind unul din asociati nu-si indeplineste
indatoririle sale, sau cind o infirmitate de toate zilele; il impiedica de la ingrijirea afacerilor sociale, sau in alte
cazuri analoge.
Aprecierea unor asa motive e lasata la prudenta judecatorilor.
Art. 1530
La impartirea averii societatii intre asociati se aplica regulile relative la impartirea ereditatii, la forma acestei
impartiri si la obligatiile ce rezulta intre erezi.
Art. 1531
Dispozitiile titlului prezent se aplica la societatile comerciale, intrucit nu sint contrarii legilor si uzurilor comerciale.
Titlul IX
DESPRE MANDAT
Capitolul I
Despre natura mandatului
Art. 1532
Mandatul este un contract in puterea caruia o persoana se obliga, fara plata, de a face ceva pe seama unei alte
persoane de la care a primit insarcinarea.
Art. 1533
Mandatul poate fi expres sau tacit.
Si primirea mandatului poate sa fie tacita si sa rezulte din executarea lui din partea mandatarului.
Art. 1534
Mandatul este fara plata cind nu s-a stipulat contrariul.
Art. 1535
Mandatul este special pentru o afacere, sau pentru oarecare anume afaceri, ori este general pentru toate afacerile
mandantului.
Art. 1536
Mandatul conceput in termeni generali cuprinde numai actele de administratie.
Cind e vorba de instrainare, ipotecare, sau de facerea unor acte ce trec peste administratia ordinara, mandatul
trebuie sa fie special.
Art. 1537
Mandatarul nu poate face nimic afara din limitele mandatului sau; facultatea de a face o tranzactie cuprinde pe
aceea de a face un compromis.
Art. 1538
(Modificat prin decretul nr. 185 din 30. IV. 1949). Femeile pot fi alese mandatari; mandantul insa nu are o actiune in
contra femeii maritate care a primit mandatul fara autorizatia barbatului, decit dupa regulile stabilite la titlul despre
contractul de casatorie si drepturile respective ale sotilor.
Capitolul II
Despre indatoririle mandatarului
Art. 1539
Mandatarul este indatorat a executa mandatul atit timp cit este insarcinat si este raspunzator de daune-interese ce
ar putea deriva din cauza neindeplinirii lui.
Este asemenea indatorat a termina afacerea inceputa la moartea mandantului, daca din intirziere ar putea urma
pericol.
Art. 1540
Mandatarul este raspunzator nu numai de dol, dar inca si de culpa comisa in executarea mandatului.
Pentru culpa, cind mandatul este fara plata, raspunderea se aplica cu mai putina rigurozitate decit in caz contrariu.
Art. 1541
Mandatarul este dator, oricind i se va cere, a da seama mandantului de lucrarile sale si de a-i remite tot aceea ce
ar fi primit in puterea mandatului, chiar cind ceea ce ar fi primit nu s-ar fi cuvenit mandantului.
Art. 1542
Mandatarul este raspunzator pentru acela pe care a substituit in gestiunea sa:
1. cind nu i s-a conces facultatea de a-si substitui pe cineva;
2. cind i s-a conces o atare facultate fara aratarea persoanei, si cea aleasa de dinsul era cunoscuta de
necapabila*) si nesolvabila.
In toate cazurile, mandantul poate sa intenteze direct actiunea contra persoanei ce mandatarul si-a substituit.
*)
Nedestoinica.

Art. 1543
Cind prin un act s-au constituit mai multi mandatari sau procuratori, nu exista solidaritate intre dinsii, afara numai
cind anume s-a stipulat.
Art. 1544
Mandatarul e dator a plati dobinzi pentru sumele intrebuintate in folosul sau, din ziua intrebuintarii lor; iar dobinzile
sumelor ramase, din ziua cind i s-au cerut acele sume.
Art. 1545
Mandatarul care a dat partii cu care a contractat in asemenea calitate, o indestula notita*) de puterile primite, nu e
tinut a garanta aceea ce s-a facut afara din marginile mandatului, afara numai cind s-a obligat pe sine insusi, in
numele sau.
*)
Lamurire.

Capitolul III
Despre obligatiile mandantului
Art. 1546
Mandantul este indatorat a indeplini obligatiile contractate de catre mandatar in limitele puterilor date.
Nu este indatorat pentru tot ceea ce mandatarul ar fi facut afara din limitele puterilor sale, afara numai cind a
ratificat expres sau tacit.
Art. 1547
Mandantul trebuie sa dezdauneze pe mandatar de anticipatiile si spezele facute pentru indeplinirea mandatului si
sa-i plateasca onorariul, daca i s-a promis.
Art. 1548
Cind nu se poate imputa mandatarului nici o culpa, mandantul nu poate sa se scuteasca de asemenea dezdaunare
si plata, chiar cind afacerea n-a reusit, nici sa reduca suma cheltuielilor sau a anticipatiilor pe cuvint ca ar fi putut fi
mai mica.
Art. 1549
Mandantul trebuie asemenea sa dezdauneze pe mandatar de pierderile suferite cu ocazia indeplinirii insarcinarilor
sale, daca nu i se poate imputa nici o culpa.
Art. 1550
Mandantul trebuie sa plateasca mandatarului dobinda sumelor anticipate socotita din ziua platilor probate.
Art. 1551
Cind mai multe persoane, pentru o afacere comuna, au numit un mandatar, fiecare din ele este raspunzatoare
solidar pentru toate efectele mandatului.
Capitolul IV
Despre diferitele moduri dupa care mandatul inceteaza
Art. 1552
Mandatul se stinge:
1. prin revocarea mandatarului;
2. prin renuntarea mandatarului la mandat;
3. prin moartea, interdictia, nesolvabilitatea si falimentul ori a mandantului ori a mandatarului.
Art. 1553
Mandantul poate, cind voieste, revoca mandatul si constringe, la caz, pe mandatar de a-i remite inscrisul de
imputernicire.
Art. 1554
Revocarea mandatului, notificata numai mandatarului, nu se poate opune unei alte persoane care, in nestiinta de
aceasta, a contractat cu dinsul de buna-credinta; in acest caz mandantul are recurs contra mandatarului sau.
Art. 1555
Numirea unui nou mandatar pentru aceeasi afacere cuprinde in sine revocarea mandatului dat celui dintii, din ziua
in care i s-a notificat.
Art. 1556
Mandatarul poate renunta la mandat, notificind mandantului renuntarea sa.
In asa caz mandatarul ramine catre mandant raspunzator de daune, daca renuntarea sa le casuneaza, afara
numai cind el se afla in neputinta de a-si continua mandatul fara o dauna insemnata.
Art. 1557
E valid aceea ce face mandatarul in numele mandantului, atit timp cit nu cunoaste moartea lui, sau existenta uneia
din cauzele ce desfiinteaza mandatul.
Art. 1558
In cazurile aratate in articolul precedent, stat valide contractarile mandatarului cu al treilea persoane care sint de
buna-credinta.
Art. 1559
In caz de moarte a mandatarului, erezii lui trebuie sa instiinteze pe mandant, si pina atunci sa ingrijeasca de ceea
ce imprejurarile reclama pentru interesele acestuia.
Titlul X
DESPRE COMODAT
Capitolul I
Despre natura comodatului
Art. 1560
Comodatul este un contract prin care cineva imprumuta altuia un lucru spre a se servi de dinsul, cu indatorire de a-
l inapoia.
Art. 1561
Comodatul este esential gratuit.
Art. 1562
Imprumutatorul ramine proprietarul lucrului, dat imprumut.
Art. 1563
Obligatiile ce se formeaza in puterea comodatului trec la erezii comodantului si ai comodatarului.
Daca insa imprumutarea s-a facut in privinta numai a comodatarului si numai persoanei lui, erezii lui nu pot sa
continue a se folosi de lucrul imprumutat.
Capitolul II
Despre obligatiile comodatarului
Art. 1564
Comodatarul este dator sa ingrijeasca, ca un bun proprietar, de conservarea lucrului imprumutat, si nu poate sa se
serveasca decit la trebuinta determinata prin natura lui, sau prin conventie, sub pedeapsa de a plati daune-
interese, de se cuvine.
Art. 1565
Daca comodatarul se serveste de lucru la o alta trebuinta, ori pentru un timp mai indelungat decit se cuvine, atunci
ramine raspunzator de pierderea casunata, chiar prin caz fortuit.
Art. 1566
Daca lucrul imprumutat piere prin un caz fortuit de la care comodatarul l-ar fi putut sustrage, subrogindu-i un lucru
al sau, daca el, neputind scapa unul din doua lucruri, a preferit pe al sau, atunci este raspunzator de pierderea
celuilalt.
Art. 1567
Daca lucrul s-a pretuit cind s-a imprumutat, atunci pentru pierderea lui, casunata chiar prin caz fortuit, ramine
raspunzator comodatarul, intrucit nu s-a stipulat contrariul.
Art. 1568
Daca lucrul se deterioreaza cu ocazia intrebuintarii pentru care s-a dat cu imprumutare, si fara culpa din partea
comodatarului, acesta nu e raspunzator.
Art. 1569
Comodatarul, facind speze necesare la uzul lucrului imprumutat, nu poate sa le repete*).
*)
Nu poate cere inapoierea lor.

Art. 1570
Comodatarul nu poate sa retina lucrul sub cuvint de compensatie pentru creanta ce are asupra comodantului.
Art. 1571
Daca mai multe persoane au luat impreuna cu imprumut tot acelasi lucru, ele sint solidar obligate catre comodant.
Capitolul III
Despre obligatiile comodantului
Art. 1572
Comodantul nu poate sa ia indarat lucrul imprumutat, inainte de trecerea termenului convenit sau, in lipsa de
conventie, inainte de a fi servit la trebuinta, pentru care s-a dat cu imprumut.
Art. 1573
Daca insa in curgerea termenului sau mai inainte de a se fi indestulat trebuinta comodatarului, comodantul insusi
ar cadea in o trebuinta mare si, neprevazuta de acel lucru, judecatorul*) poate, dupa imprejurari, sa oblige pe
comodatar la restitutiune.
*)
Instanta judecatoreasca.

Art. 1574
Daca in curgerea termenului, imprumutatul a fost silit, pentru pastrarea lucrului, sa faca oarecare speze
extraordinare, necesare si asa de urgente incit sa nu fi putut preveni pe comodant, acesta va fi dator a i le inapoia.
Art. 1575
Daca lucrul imprumutat are asa defect incit sa poata dauna pe acel ce se serveste de dinsul, comodantul ramine
raspunzator de daune, daca cunoscind acele defecte nu a prevestit pe comodatar.
Titlul XI
DESPRE IMPRUMUT
Capitolul I
Despre natura imprumutului
Art. 1576
Imprumutul este un contract prin care una din parti da celeilalte oarecare citime de lucruri, cu indatorire pentru
dinsa de-a restitui tot atitea lucruri, de aceeasi specie si calitate.
Art. 1577
In puterea imprumutului, imprumutatul devine proprietarul lucrului primit care, pierind, fie in orice mod, piere in
contul sau.
Art. 1578
Obligatia ce rezulta din un imprumut in bani este totdeauna pentru aceeasi suma numerica aratati in contract.
Intimplindu-se o sporire sau o scadere a pretului monedelor, inainte de a sosi epoca platii, debitorul trebuie sa
restituie suma numerica imprumutata si nu este obligat a restitui aceasta suma decit in speciile aflatoare in curs in
momentul platii.
Art. 1579
Regula cuprinsa in articolul precedent nu se va aplica la imprumuturi de vergi metalice sau producte.
In acest caz, debitorul nu trebuie sa restituie decit aceeasi calitate si cantitate, oricare ar fi suirea sau scaderea
pretului lor.
Asemenea cind s-a facut imprumutul in monede de aur ori argint si s-a stipulat o restitutiune in aceeasi specie si
calitate sau se va altera valoarea intrinseca a monedelor, sau nu se vor putea gasi, sau vor fi scoase din curs, se
va restitui echivalentul pretului intrinsec ce acele monede avusesera in timpul in care au fost imprumutate.
Capitolul II
Despre obligatia imprumutatorului
Art. 1580
Imprumutatorul este supus la raspunderea prevazuta la art. 1575 pentru comodat.
Art. 1581
Imprumutatorul nu poate, mai inainte de termen, sa ceara lucrul imprumutat.
Art. 1582
Nefiind defipt termenul restitutiunii, judecatorul*) poate sa dea imprumutatului un termen, potrivit cu imprejurarile.
*)
Instanta judecatoreasca.

Art. 1583
Daca insa s-a stipulat numai ca imprumutatul sa plateasca tind va putea sau cind va avea mezii*), judecatorul va
prescrie un termen de plata, dupa imprejurari.
*)
Mijloace.

Capitolul III
Despre obligatia imprumutatului
Art. 1584
Imprumutatul este dator sa restituie lucrurile imprumutate in aceeasi cantitate si calitate, si la timpul stipulat.
Art. 1585
Cind este in neposibilitate de a indeplini datoria prescrisa prin articolul precedent, va plati valoarea lor, calculata
dupa timpul si locul in care urma a se face restitutiunea.
Daca nu s-a determinat nici timpul, nici locul platii imprumutului, plata urmeaza a se face de catre imprumutat dupa
valoarea curenta din timpul in care si in locul unde s-a contractat.
Art. 1586
Daca imprumutatul nu intoarce la timpul stipulat lucrurile imprumutate sau valoarea lor, trebuie sa plateasca si
dobinzi, de la ziua cererii prin judecata a imprumutului.
Capitolul IV
Despre imprumutul cu dobinda
Art. 1587
Se poate stipula dobindi pentru un imprumut de bani, de denariate*) (zaharele) sau de alte lucruri mobile.
*)
Producte.

Art. 1588
Imprumutatul care a apucat de a plati dobinzi ce nu s-au stipulat, sau mai mari decit s-au stipulat, nu mai poate a
le repeta*), nici a le imputa asupra capitalului.
*)
Nu mai poate cere inapoierea lor.

Art. 1589
Se defige o dobinda de cinci la suta pe an pentru afacerile civile si de sase la suta pe an pentru cele comerciale, in
toate cazurile unde s-a hotarit de parti cuantumul ei.
Dobinzile legale incepute, cerute, precum si cele consacrate prin hotariri definitive, se vor calcula conform legii
vechi, pina in momentul promulgarii legii de fata.
Art. 1590
Adeverinta data pentru capital, fara rezerva a dobinzilor, este o prezumtie de plata lor si scuteste de dinsa.
Titlul XII
DESPRE DEPOZIT SI DESPRE SECHESTRU
Capitolul I
Despre depozit in genere
Art. 1591
Depozitul in genere este un act prin care se primeste lucrul altuia spre a-l pastra si a-l restitui in natura.
Art. 1592
Depozitul este de doua feluri: depozit propriu-zis si sechestru.
Capitolul II
Despre depozitul propriu-zis
Sectiunea I
Despre natura depozitului
Art. 1593
Depozitul este un contract esential gratuit, care nu poate avea de obiect decit lucruri mobile.
El nu este perfect decit cind s-a facut traditiunea lucrului.
Traditiunea se inlocuieste prin singurul consimtamint, daca lucrul ce este a se lasa in depozit se afla deja in mina
depozitarului sub orice alt titlu.
Art. 1594
Depozitul este voluntar sau necesar.
Sectiunea II
Despre depozitul voluntar
Art. 1595
Depozitul voluntar se formeaza prin consimtamintul celui ce da si celui ce primeste lucrul in depozit.
Art. 1596
Depozitul voluntar se face intotdeauna numai de catre proprietarul lucrului depozit, sau prin consimtamintul sau
expres ori tacit.
Art. 1597
Depozitul voluntar nu se poate face decit prin inscris.
Art. 1598
Daca depozitul s-a facut de catre o persoana capabila catre una necapabila, aceea ce a facut depozitul are numai
actiunea de revendicare a lucrului depozit, pe cit timp se afla in mina depozitarului, sau actiune de restitutiune, pe
cit acesta s-a folosit.
Sectiunea III
Despre indatoririle depozitarului
Art. 1599
Depozitarul trebuie sa ingrijeasca de paza lucrului depozit, intocmai precum ingrijeste de paza lucrului sau.
Art. 1600
Dispozitia articolului precedent trebuie sa se aplice cu mai mare rigoare:
1. cind depozitarul s-ar fi oferit a primi un depozit;
2. cind s-ar fi stipulat vreo plata pentru paza depozitului;
3. cind depozitul s-a facut numai in folosul depozitarului;
4. cind s-ar fi alcatuit*) expres ca depozitarul si fie raspunzator de orice culpa.
*)
Convenit.

Art. 1601
Depozitarul nu raspunde niciodata de stricaciunile provenite din forta majora, afara de cazul cind a fost pus in
intirziere pentru restitutiunea lucrului depozit.
Art. 1602
El nu poate sa se serveasca de lucrul depus fara permisiunea expresa sau tacita a deponentului.
Art. 1603
Nu poate de fel sa caute a vedea lucrurile ce i s-au depozitat, daca i s-au incredintat in o lada inchisa sau sub o
coperta sigilata.
Art. 1604
Depozitarul trebuie sa inapoieze tot acel lucru ce a primit.
Un depozit de bani, cind depozitarul, conform art. 1602, facuse intrebuintare de dinsul, trebuie sa se restituie in
acele monede in care s-a facut, atit in cazul de sporire, cit si in acela de scadere a valorii lor.
Art. 1605
Depozitarul nu este dator de a restitui lucrul depozitat decit in starea in care se afla la timpul inapoierii.
Stricaciunile survenite fara faptul sau, ramin in sarcina deponentului.
Art. 1606
Depozitarul caruia s-a luat prin forta majora lucrul depozitat si care a primit in locu-i o suma de bani, sau orice alt
lucru, trebuie sa restituie aceea ce a primit.
Art. 1607
Eredele depozitarului care a vindut in buna-credinta lucrul ce n-a stiut ca este depozitat, este dator numai sa
restituie pretul primit, sau sa cedeze actiunea sa contra cumparatorului, daca pretul nu ar fi fost platit.
Art. 1608
Depozitarul trebuie sa restituie fructele produse de lucrul depozitat si culese de dinsul.
El nu e dator de a plati nici o dobinda pentru banii ce i s-au depozitat, afara numai din ziua de cind a fost pus in
intirziere de a-i restitui.
Art. 1609
Depozitarul nu trebuie sa restituie lucrul depozitat decit acelui ce i l-a incredintat, sau acelui in al carui nume s-a
facut depozitul, sau persoanei aratate spre a-l primi.
Art. 1610
Depozitarul nu poate pretinde ca deponentul sa probeze ca lucrul depozitat este proprietatea sa.
Cu toate acestea, daca descopera ca lucrul este de furat si cine este adevaratul proprietar, trebuie sa vesteasca
acestuia depozitul ce i s-a facut, interpelindu-l*) a-l reclama in un termen determinat si indestulator, fara prejudiciul
dispozitiilor codicelui penal.
Daca acela care a fost vestit de aceasta, neglijeaza reclamarea depozitului, depozitarul este bine liberat prin
tradarea depozitului in mina acelui de la care s-a primit.
*)
Punindu-i in vedere.

Art. 1611
In caz de moarte a deponentului, lucrul depus nu se poate restitui decit eredelui.
Daca stat mai multi erezi, lucrul depozitat trebuie sa se restituie, fiecarui din ei o parte pe cit i se cuvine.
Daca lucrul nu se poate imparti, erezii trebuie sa se uneasca intre dinsii asupra modului primirii lui.
Art. 1612
Daca deponentul prin schimbarea statului*) sau a pierdut administratia bunurilor sale, dupa facerea depozitului,
acesta nu se poate restitui decit persoanei insarcinate cu administratia averii deponentului.
*)
Capacitate.

Art. 1613
Daca depozitul a fost facut de catre un tutore sau administrator in asemenea insusire, si administratia sa a fost
incetata in momentul restitutiunii, aceasta nu se poate face decit catre persoana ce a fost reprezentata sau catre
noul ei reprezentator.
Art. 1614
Daca prin contractul de depozit s-a stipulat locul unde trebuie sa se faca restitutiunea, depozitarul trebuie sa
transporte acolo lucrul depozitat; spezele insa ce s-ar face sint in greutatea deponentului.
Art. 1615
Restitutiunea trebuie sa se faca, daca prin contract nu se arata locul, acolo unde se afla lucrul depozitat.
Art. 1616
Depozitul trebuie sa se restituie deponentului indata, ce s-a reclamat, chiar cind s-ar fi stipulat prin contract un
anume termen pentru restitutiunea lui; se excepta insa cazul cind in formele legale s-a notificat depozitarului un act
de sechestru*) sau de opozitie la restitutiunea sau la stramutarea lucrului depozitat.
*)
Poprire.

Art. 1617
Se stinge orice indatorire a depozitarului, daca se descopera si se probeaza ca el este insusi proprietarul lucrului
depozitat.
Sectiunea IV
Despre indatoririle deponentului
Art. 1618
Deponentul este indatorit in a intoarce depozitarului toate spezele facute pentru pastrarea lucrului depozitat, si a-l
dezdauna de toate pierderile casunate lui din cauza depozitului.
Art. 1619
Depozitarul poate sa opreasca depozitul pina la plata integrala cuvenita lui din cauza depozitului.
Sectiunea V
Despre depozitul necesar
Art. 1620
Depozitul necesar este acela ce se face sub sila unei intimplari, cum: un foc, o ruina, o pradare, un naufragiu sau
alt eveniment neprevazut de forta majora.
Art. 1621
Proba prin martori este admisa pentru depozitul necesar si chiar in cazul cind valoarea depozitului ar trece peste
250 lei.
Art. 1622
Depozitul necesar este supus la toate regulile depozitului voluntar, si fara prejudiciul dispozitiilor art. 1198.
Art. 1623
Ospatatorii ori hangiii raspund, ca depozitari, pentru toate lucrurile aduse in localul lor de un calator; depozitul unor
asa lucruri trebuie sa se considere ca un depozit necesar.
Art. 1624
Ei raspund de furtul sau stricaciunea lucrurilor calatorului, in caz cind furtul sau stricaciunea s-a comis de servitori,
ori de cei insarcinati cu directia ospatariilor, ori de strainii*) ce le frecventeaza.
*)
Persoane ce nu fac parte din personalul intreprinderii.

Art. 1625
Ei nu sint raspunzatori de furturile comise cu mina inarmata sau in altfel, cu forta majora.
Capitolul III
Despre sechestru
Sectiunea I
Despre diversele feluri de sechestre
Art. 1626
Sechestrul este conventional sau judiciar.
Sectiunea II
Despre sechestrul conventional
Art. 1627
Sechestrul conventional este depozitul unui lucru in litigiu, facut de una sau mai multe persoane, unui al treilea,
care ia asupra-si indatorirea de a-l restitui, dupa terminarea procesului, celui carui va declara judecatorul*) ca se
cuvine.
*)
Instanta judecatoreasca.

Art. 1628
Sechestrul poate sa nu fie gratuit.
Art. 1629
Cind este gratuit, se aplica asupra-i regulile depozitului propriu-zis, cu deosebirile ce se vor arata mai jos.
Art. 1630
Obiectul sechestrului poate fi bunuri mobile sau imobile.
Art. 1631
Depozitarul, insarcinat cu un sechestru, nu poate fi liberat de dinsul inainte de terminarea procesului, decit atunci
cind toate partile interesate vor consimti, sau cind va urma o cauza ce se va judeca de legitima.
Sectiunea III
Despre sechestrul judiciar
Art. 1632
Afara de cazurile statornicite de codicele de procedura civila, judecatorul*) poate ordona sechestrul:
1. a unui imobil sau a unui lucru mobil pentru a carui proprietate ori posesiune se judeca doua sau mai multe
persoane;
2. a lucrurilor oferite de un debitor spre liberarea sa.
*)
Instanta judecatoreasca.

Art. 1633
Depozitul judiciar da nastere la obligatii reciproce intre sechestranti si depozitari.
Depozitarul trebuie sa ingrijeasca de pastrarea lucrului sechestrat ca un bun proprietar.
Trebuie sa-l dea de fata pentru vinzare spre indestularea sechestrantului, ori spre a-l restitui, partii de la care s-a
sechestrat in caz de revocare a sechestrului.
Sechestrantul este dator sa plateasca depozitarului salariul statornicit de lege, sau in lipsa, pe cit il va hotari
judecatorul.
Art. 1634
Sechestrul judiciar se da sau persoanei asupra carei s-au invoit ambele parti interesate, sau unei persoane numite
din oficiu de autoritatea judiciara*).
Si intr-un caz si intr-altul, acel ce a luat in pastrare lucrul este supus tuturor indatoririlor ce nasc din sechestrul
conventional.
*)
Instanta judecatoreasca.

Titlul XIII
DESPRE CONTRACTELE ALEATORII
Capitolul I
Despre contractele aleatorii in genere
Art. 1635
Contractul aleatoriu este conventia reciproca ale carei efecte, in privinta beneficiilor si a pierderilor pentru toate
partile, sau pentru una sau mai multe din ele, depinde de un eveniment necert.
Astfel sint:
1. contractul de asigurare;
2. imprumutul nautic;
3. jocul si prinsoarea;
4. si contractul de rendita pe viata.
Cele doua dintii se reguleaza dupa legile comertului maritim.
Capitolul II
Despre joc si prinsoare
Art. 1636
Legea nu da nici o actiune spre plata unui debit din joc sau din prinsoare.
Art. 1637
Sint exceptate jocurile ce contribuie la exercitiul corporal, cum armele, cursele cu piciorul, calare sau cu carul si
alte asemenea.
Cu toate acestea, judecatorul*) poate sa respinga cererea cind suma pusa in joc sau la prinsoare ar fi excesiva.
*)
Instanta judecatoreasca.

Art. 1638
Pierzatorul nu poate in nici un caz repeta ceea ce a platit de buna voie, afara numai in cazul cind cistigatorul a
intrebuintat dol, inselaciune sau amagire.
Capitolul III
Despre contractul de rendita pe viata
Sectiunea I
Despre natura contractului de rendita pe viata
Art. 1639
Rendita pe viata se poate infiinta cu titlu oneros.
Art. 1640
Ea se poate constitui si cu titlu gratuit, prin donatiune intre vii sau prin testament.
Trebuie insa atunci sa fie revestita de formele cerute de legi pentru asemenea acte.
Art. 1641
Rendita pe viata infiintata prin donatiune sau testament este supusa la reductiune, daca intrece portiunea
disponibila; este nula daca se face in favoarea unei persoane necapabile de a primi.
Art. 1642
Rendita pe viata se poate infiinta in favoarea persoanei ce a platit pretul, sau a altei a treia ce n-are nici un drept la
rendita.
In cazul din urma, desi intruneste insusirile unei liberalitati, totusi nu este supusa fermelor stabilite pentru
donatiune; insa este in totul supusa dispozitiilor articolului precedent.
Art. 1643
Ea se poate infiinta in favoarea unei sau mai multor persoane.
Art. 1644
Este fara lucrare orice contract de rendita pe viata, infiintat in favoarea unei persoane care era deja moarta in
momentul facerii contractului.
Art. 1645
Contractul de rendita pe viata, in favoarea unei persoane afectate de o boala de care a murit in interval de 20 zile
de la data contractului, este nul.
Sectiunea II
Despre efectele contractului de rendita pe viata intre partile contractante
Art. 1646
Acela in a carui favoare s-a infiintat, cu titlu oneros, o rendita pe viata, poate sa ceara sfarimarea contractului,
daca infiintatorul ei nu da asigurarile stipulate pentru executare.
Art. 1647
Singura neplata a termenelor*) expirate a renditei nu da drept celui in a carui favoare este infiintata sa ceara
intoarcerea capitalului, sau reintrarea in posesiunea fondului instrainat. El are numai dreptul de a face sa fie
sechestreze si sa se vinda averea debitorului sau si a cere ca, neconsimtind debitorul, sa se reguleze, din produsul
vinderii, o suma suficienta spre plata termenelor.
*)
Sumele scadente datorate in temeiul contractului de rendita.

Art. 1648
Infiintatorul renditei nu poate sa se libereze de plata ei, oferind inapoierea capitalului si renuntind la repetitiunea
anuitatilor platite, oricit de lunga fie viata acelor in a caror favoare s-a infiintat rendita, si oricit de oneroasa fie
prestatia renditei.
Art. 1649
Rendita pe viata se dobindeste de proprietarul*) ei in proportia zilelor ce a trait.
Daca insa s-a stipulat ca termenii*) ei sa se plateasca anticipat, atunci se considera de cistigat fiecare termen din
ziua in care a venit plata lui.
*)
Creditorul renditei.

Art. 1650
Numai in cazul in care rendita pe viata s-a infiintat cu titlu gratuit, se poate si stipula ca dinsa sa nu fie supusa
sechestrarii*).
*)
Sa nu poata fi urmarita.

Art. 1651
Proprietarul renditei pe viata nu poate sa ceara termenele*) expirate decit justificind existenta sa, ori existenta
persoanei in favoarea careia s-a infiintat.
*)
Sumele scadente datorate in temeiul contractului de rendita.

Titlul XIV
DESPRE FIDEJUSIUNE (CAUTIUNE)
Capitolul I
Despre natura si intinderea fidejusiunii
Art. 1652
Cel ce garanteaza o obligatie se leaga catre creditor de a indeplini insusi obligatia pe care debitorul nu o
indeplineste.
Art. 1653
Fidejusiunea nu poate exista decit pentru o obligatie valida.
Cu toate acestea, se poate face cineva fidejusorele unei obligatii ce poate fi anulata in virtutea unei exceptii
personale debitorului, cum de pilda in cazul de minoritate.
Art. 1654
Fidejusiunea nu poate intrece datoria debitorului, nici poate fi facuta sub conditii mai oneroase.
Poate fi insa numai pentru o parte a datoriei si sub conditii mai putin grele.
Cautiunea ce intrece datoria sau care este contractata sub conditii mai oneroase e valida numai pina in masura
obligatiei principale.
Art. 1655
Oricine poate sa se faca fidejusore, fara ordinea si chiar fara stiinta acelui pentru care se obliga.
Asemenea se poate face nu numai pentru debitorul principal, dar si pentru fidejusorul acestuia.
Art. 1656
Fidejusiunea trebuie sa fie expresa si nu se poate intinde peste marginile in care s-a contractat.
Art. 1657
Fidejusiunea nedeterminata a unei obligatii principale, se intinde la toate accesoriile unei datorii, si inca si la
spezele primei reclamatii*), si la toate cele posterioare notificarii facute fidejusorului.
*)
Cheltuielile corespunzatoare Introducerii cererii de chemare in judecata.

Art. 1658
Indatoririle fidejusorului trec la erezi, afara de constringerea corporala, chiar daca indatorirea era asigurata prin
constringere corporala.
Art. 1659
Debitorul obligat a da siguranta trebuie sa prezinte o persoana capabila de a contracta, oare sa posede avere
indestula spre a garanta o obligatie, si care sa aiba domiciliul in teritoriul jurisdictional al tribunalului judetean, la
care trebuie sa se dea.
Art. 1660
Solvabilitatea unui garant se masoara numai dupa nemiscatoarele ce pot fi ipotecate, afara de cazul cind datoria
este mica sau afacerea este comerciala. Spre acest finit nu se pot lua in consideratie nemiscatoarele in litigiu, nici
acelea situate la o asa departare, incit sa devina foarte dificile lucrarile executive asupra-le.
Art. 1661
Daca fidejusorul, capatat de creditor de bunavoie sau judecatoreste, a devenit apoi nesolvabil, trebuie sa se dea
un altul.
Aceasta regula nu se aplica in singurul caz in care fidejusorul s-a dat numai in puterea unei conventii, prin care
creditorul a cerut de fidejusor o anume persoana.
Capitolul II
Despre efectele fidejusiunii
Sectiunea I
Despre efectele fidejusiunii intre creditor si cautionator (fidejusor)
Art. 1662
Fidejusorul nu este tinut a plati creditorului, decit cind nu se poate indestula de la debitorul principal asupra averii
caruia trebuie mai intii sa se faca discutie*), afara numai cind insusi a renuntat la acest beneficiu, sau s-a obligat
solidar cu datornicul. In cazul din urma, efectul obligatiei sale se reguleaza dupa principiile statornicite in privinta
datoriilor solidare.
*)
Urmarire.

Art. 1663
Creditorul nu este indatorat sa discute*) averea debitorului principal, daca garantul nu o cere de la cele dintii
lucrari*) indreptate contra sa.
*)
Sa urmareasca.

Art. 1664
Fidejusorul care cere discutia*) trebuie sa indice creditorului averea debitorului principal si sa anticipeze spezele
cuviincioase pentru punerea in lucrare a executarii.
Nu se va tine in seama aratarea bunurilor debitorului principal situate afara din teritoriul jurisdictional al tribunalului
judetean in care trebuie sa se efectueze plata, sau a bunurilor in litigiu, ori a bunurilor deja ipotecate pentru
siguranta datoriei, care nu mai sint in posesiunea debitorului.
*)
Urmarire.

Art. 1665
De cite ori cautionatorul va arata bunuri in cuprinderea articolului precedent si va anticipa si spezele cuviincioase
pentru discutie*), creditorul ramine catre garant raspunzator pina la valoarea bunurilor aratate, in caz de
nesolvabilitate a debitorului principal survenita prin aminarea urmaririi
*)
Urmarire.

Art. 1666
Cind mai multe persoane au garantat unul si acelasi creditor pentru una si aceeasi datorie, flecare din ele ramine
obligata pentru datoria intreaga.
Art. 1667
Cu toate acestea, fiecare din persoanele aratate in articolul precedent, intrucit n-a renuntat la beneficiul diviziunii,
poate cere ca creditorul sa divida mai intii actiunea sa si sa o reduca la proportia fiecaruia.
Daca unii din garanti erau nesolvabili in timpul in care unul din el obtinuse diviziunea, acesta ramine obligat in
proportia unei asemenea nesolvabilitati; daca insa nesolvabilitatea a supravenit dupa diviziune, atunci nu mai
poate fi raspunzator pentru aceasta.
Art. 1668
Daca creditorul insusi si de buna voie a impartit actiunea sa, nu mai poate sa se lepede de aceasta diviziune, desi,
mai inainte de timpul in care a primit-o, unii din cautionatori au fost nesolvabili.
Sectiunea II
Despre efectele fidejusiunii intre debitor si cautionator (fidejusor)
Art. 1669
Cautionatorul ce a platit are regres contra debitorului principal, atit cind a garantat cu stiinta debitorului, cit si pe
nestiinta lui.
Regresul se intinde atit asupra capitalului, cit si asupra dobinzilor si a spezelor; cu toate acestea, garantul nu are
regres decit pentru spezele facute de dinsul dupa ce a notificat debitorului principal reclamatia pornita asupra-i.
Fidejusorul are regres si pentru dobinda sumei ce a platit, chiar cind datoria nu produce dobinda, si inca si pentru
daune-interese, daca se cuvine.
Cu toate acestea, dobinzile ce ar fi fost datorite creditorului nu vor merge in favoarea garantului decit din ziua in
care s-a notificat plata.
Art. 1670
Cautionatorul ce a platit datoria intra in dreptul ce avea creditorul contra datornicului.
Art. 1671
Cind sint mai multi debitori principali solidari pentru una si aceeasi datorie, fidejusorul ce a garantat pentru ei toti
are regres in contra fiecarui din ei pentru repetitiunea sumei totale ce a platit.
Art. 1672
Fidejusorul ce a platit prima data, nu are regres contra debitorului principal ce a platit de-a doua oara; are insa
actiunea de repetitiune contra creditorului.
Cind fidejusorul a platit, fara sa fi fost urmarit si fara sa fi instiintat pe datornicul principal, nu va avea nici un regres
contra acestuia in cazul cind in timpul platii, datornicul ar fi avut meziu*) de a declara stinsa datoria sa; ii ramine
insa dreptul de a cere inapoi de la creditor banii dati.
*)
Mijlocul.

Art. 1673
Fidejusorul, si fara a fi platit, poate sa reclame dezdaunare de la debitor:
1. cind este urmarit in judecati pentru a plati;
2. cind debitorul se afli falit sau in stare de nesolvabilitate;
3. cind debitorul s-a indatorat de a-l libera de garantie intr-un termen determinat si acesta a expirat;
4. cind datoria a devenit exigibila prin sosirea scadentei stipulate;
5. dupa trecerea de 10 ani, cind obligatia principala nu are un termen determinat de scadenta, intrucit insa
obligatia principala nu ar fi fost de asa fel incit sa nu poata a se stinge inaintea unui termen determinat, cum de
exemplu tutela, ori intrucit nu s-a stipulat contrariul.
Sectiunea III
Despre efectele fidejusiunii intre mai multi garanti
Art. 1674
Cind mai multe persoane au garantat pentru unul si acelasi debitor si pentru una si aceeasi datorie, garantul ce a
platit datoria are regres contra celorlalti garanti pentru portiunea ce priveste pe fiecare.
Cu toate acestea, nu are loc regresul decit cind garantul a platit in unul din cazurile aratate in articolul precedent.
Capitolul III
Despre fidejusiunea legala si cea judecatoreasca
Art. 1675
De cite ori o persoana este obligata de lege sau de judecator*) a da o garantie, garantul ce se ofera trebuie sa alba
conditiile prescrise de art. 1659 si 1660. Fidejusiunea judecatoreasca trebuie inca sa poata fi supusa la
constringerea corporala.
*)
Instanta judecatoreasca.

Art. 1676
Cel ce e dator sa dea garantie, e liber sa dea un amanet sau alta asigurare, care sa se gaseasca suficienta pentru
asigurarea creantei.
Art. 1677
Garantul judecatoresc nu poate cere discutia*) averii debitorului principal.
*)
Urmarirea.

Art. 1678
Cel ce s-a facut garant numai pentru fidejusorul judecatoresc nu poate sa ceara discutia*) averii debitorului
principal si a fidejusorului.
*)
Urmarirea.

Capitolul IV
Despre stingerea fidejusiunii
Art. 1679
Obligatia ce naste din fidejusiune se stinge prin acele cauze prin care se sting si celelalte obligatii.
Art. 1680
Confuziunea urmata intre datornicul principal si fidejusorul sau, prin erezirea*) unuia de catre altul, nu stinge
actiunea creditorului contra acelui ce a garantat pentru fidejusor.
*)
Mostenirea.

Art. 1681
Garantul se poate servi in contra creditorului de toate exceptiile datornicului principal inerente datoriei; insa nu-i
poate opune acele ce sint curat personale datornicului.
Art. 1682
Cautionatorul se libereaza de garantia sa, cind nu poate sa intre in drepturile, privilegiile si ipotecile creditorului din
cauza acestuia.
Art. 1683
Daca creditorul primeste de buna voie un imobil sau alt lucru in plata datoriei principale, cautionatorul ramine
liberat, chiar cind creditorul a fost evins din acel lucru.
Art. 1684
Prelungirea termenului acordat de creditor in favoarea datornicului principal nu libereaza pe fidejusor de garantia
sa, care poate in atest caz sa urmareasca pe debitor pentru plata.
Titlul XV
DESPRE AMANET
Art. 1685
Amanetul este un contract prin care datornicul remite creditorului sau un lucru mobil spre siguranta datoriei.
Art. 1686
Amanetul da creditorului dreptul de a fi platit din lucrul amanetului, cu preferinta inaintea altor creditori.
Ca sa rezulte preferinta se cere un act inregistrat in regula, ce sa enunte suma datorita, specia si natura lucrurilor
amanetate sau o descriptie de calitatea, greutatea si masura lor.
Facerea unui act inscris si inregistrat nu este neaparat decit cind datoria trece peste 250 lei.
Art. 1687
Preferinta aratata in articolul precedent nu se poate infiinta in privinta mobilelor necorporale, cum creantele
mobiliare, decit prin un act in regula inregistrat si notificat debitorului creantei date in amanet.
Art. 1688
In toate cazurile insa, acest privilegiu nu subzista asupra amanetului decit cind s-a dat si a ramas in posesiunea
creditorului sau unui al treilea ales de parti.
Art. 1689
Creditorul, la caz de neplata, nu poate sa dispuna de amanet; are dreptul insa sa ceara de la judecator*) ca
amanetul sa-i ramina lui, drept plata, si pina la suma datoriei, cu ale ei dobinzi, de se cuvine, dupa o estimatie
facuta de experti, ori sa se vinza la licitatie.
E nula orice stipulatie prin care creditorul s-ar autoriza sau a-si apropia amanetul sau a dispune de dinsul fara
formalitatile sus-aratate.
*)
Instanta judecatoreasca.

Art. 1690
Pina la expropriatiunea*) debitorului, de este sa se faca, el ramine proprietarul amanetului.
*)
Executare silita, potrivit art. 1824–1836 C. civ.

Art. 1691
Creditorul raspunde dupa regulile stabilite la titlul. Despre contracte si obligatii in genere, de pierderea sau
stricaciunea amanetului provenita din culpa sa.
Asemenea si debitorul trebuie sa intoarca creditorului toate spezele utile si cele necesare facute pentru
conservarea amanetului.
Art. 1692
Daca s-a dat drept amanet o creanta ce produce dobinzi, creditorul trebuie sa tina in seama aceste dobinzi asupra
dobinzilor ce ar fi datorite.
Daca datoria, pentru a carei siguranta s-a dat amanet o creanta, nu produce ea insasi dobinzi, atunci dobinzile
creantei amanetate se tin in seama asupra capitalului datoriei.
Art. 1693
Daca creditorul abuza de amanet, debitorul poate sa ceara ca acel amanet sa se puna sub sechestru.
Art. 1694
Debitorul nu poate pretinde restitutiunea amanetului decit dupa ce a platit in intreg capitalul, dobinzile si spezele
datoriei pentru a carei siguranta s-a fost dat amanetul.
Daca acelasi debitor ar fi facut o alta datorie catre acelasi creditor dupa traditiunea amanetului, si o asemenea
datorie ar fi devenit exigibila inainte de plata primei datorii, creditorul nu va putea fi constrins sa libereze amanetul
mai inainte de a se fi platit ambele creante, chiar cind nu s-ar fi stipulat de a subordona amanetul la plata datoriei a
doua.
Art. 1695
Amanetul este nedivizibil, desi datoria este divizibila, intre erezii debitorului, ori intre aceia ai creditorului.
Eredele debitorului ce si-a platit partea sa de datorie, nu poate cere restitutiunea partii sale de amanet atita timp cit
datoria nu este platita in intregul ei.
Si viceversa, eredele creditorului care si-a primit partea sa de datorie, nu poate sa restituie amanetul cu daunarea
coerezilor sai inca neplatiti.
Art. 1696
Dispozitiile precedente nu se aplica in materie de comert, nici la casele de imprumut pe amanet, in privinta carora
se va urma dupa legile si regulamentele relative la dinsele.
Titlul XVI
DESPRE ANTICHREZA
Art. 1697–1703
(Abrogate prin art. 4 al Legii contra cametei din 2. IV. 1931)*).
*)
Art. 1697–1703 au fost din inadvertenta abrogate si prin art. 13 al Legii din 5. V. 1938 pentru stabilirea dobinzilor si
inlaturarea cametei.

Titlul XVII
DESPRE TRANZACTIE
Art. 1704
Tranzactia este un contract prin care partile termina un proces inceput sau preintimpina un proces ce poate sa
nasca.
Art. 1705
Tranzactia trebuie sa fie constatata prin act scris.
Art. 1706
Tranzactie pot face numai acei ce pot dispune de obiectul cuprins in ea.
Acei insa ce nu pot dispune de obiectul cuprins in tranzactie, nu pot transige decit in formele stabilite de legi
speciale.
Art. 1707
Se poate transige asupra unei actiuni civile ce deriva din o infractiune.
Art. 1708
In tranzactie se poate stipula o penalitate contra celui ce nu se va tinea de dinsa.
Art. 1709
Tranzactiile se marginesc numai la obiectul lor; renuntarea, facuta in toate pretentiile si actiunile, cuprinde numai
ceea ce se reporta la pricinile, asupra carora a urmat tranzactie.
Art. 1710
Tranzactia nu se intinde decit asupra pricinilor de care trateaza, fie intentia partilor manifestata prin expresii
speciale sau generale, ori rezulte ea ca o consecinta necesara din ceea ce s-a expres*).
*)
Exprimat.

Art. 1711
Tranzactiile au intre partile contractante puterea unei sentinte neapelabile*).
*)
Hotarire definitiva, potrivit art. 377 C. proc. civ.

Art. 1712
Este admisibila actiunea de nulitate*) contra unei tranzactii, pentru eroarea asupra persoanei sau obiectului in
proces.
*)
Anulare.

Art. 1713
Asemenea se poate ataca tranzactia facuta spre executarea unui titlu nul, afara numai cind partile ar fi tratat
expres despre nulitate.
Art. 1714
Tranzactia facuta pe documente dovedite in urma de false este nula.
Art. 1715
E asemenea nula tranzactia asupra unui proces finit prin sentinta neapelabila*), despre care partile sau una din ele
n-aveau cunostinta.
Cind sentinta necunoscuta partilor ar fi inca apelabila, tranzactia va fi valida.
*)
Hotarire definitiva, potrivit art. 377 C. proc. civ.

Art. 1716
Cind partile au transigeat in genere asupra tuturor afacerilor ce ar putea sa existe intre dinsele, documentele pe le-
ar fi fost necunoscute lor in timpul tranzactiei si care s-ar fi descoperit in urma nu constituie un titlu de anularea
tranzactiei, afara numai atunci cind ar fi fost ascunse prin fapta uneia din partile contractante.
Insa tranzactia va fi nula, cind ea nu ar cuprinde decit un singur obiect si s-ar dovedi, din documentele in urma
descoperite, ca una din parti nu avea nici un drept asupra acelui obiect.
Art. 1717
Invederata greseala in socoteli, urmata la facerea tranzactiei, nu pagubeste pe nici una din parti, si trebuie sa se
repare.
Titlul XVIII
DESPRE PRIVILEGII SI IPOTECI
Capitolul I
Dispozitii generale
Art. 1718
Oricine este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile si imobile,
prezente si viitoare.
Art. 1719
Bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comuna a creditorilor sai, si pretul lor se imparte intre ei prin
analogie*), afara de cazul cind exista intre creditori cauze legitime de preferinta.
*)
Proportional cu valoarea creantelor respective.

Art. 1720
Cauzele legitime de preferinta sint privilegiile si ipotecile.
Art. 1721
Cind un imobil, recolte, sau alte bunuri mobile vor fi fost asigurate in contra incendiului, sau in contra oricarui alt
caz fortuit, suma ce se va datora de catre asigurator va trebui, daca nu va fi fost cheltuita in reparatia obiectului
asigurat, sa fie afectata la plata creantelor privilegiate si ipotecare, dupa rangul fiecareia din ele.
Asemenea se va urma si cu orice despagubire va fi datorita de catre o a treia persoana, pentru pierderea totala
sau deteriorarea obiectului insarcinat de un privilegiu sau ipoteca.
Capitolul II
Despre privilegii
Art. 1722
Privilegiul este un drept, ce da unui creditor calitatea creantei sale de a fi preferit celorlalti creditori, fie chiar
ipotecari.
Art. 1723
Intre creditorii privilegiati, preferinta se reguleaza dupa diferitele calitati ale privilegiilor.
Art. 1724
Creditorii privilegiati, care au acelasi rang, au deopotriva drept la plata.
Art. 1725
Privilegiile tezaurului public*) si ordinea in care se exercita ele sint regulate prin legi speciale.
Tezaurul public nu poate obtine un privilegiu in contra drepturilor persoanelor al treilea dobindite mai inainte.
*)
Privilegiile creantelor statului.

Art. 1726
Privilegiile pot fi atit asupra mobilelor, cit si asupra imobilelor.
Sectiunea I
Despre privilegiile care se intind asupra mobilelor si imobilelor
Art. 1727
Cheltuielile de judecata stat privilegiate atit asupra mobilelor, cit si asupra imobilelor, in privinta tuturor creditorilor
in interesul carora au fost facute.
Sectiunea II
Despre privilegii asupra mobilelor
Art. 1728
Privilegiile sint sau generale, sau speciale asupra unor mobile.
§ 1
Despre privilegii generale asupra mobilelor
Art. 1729
Creantele privilegiate asupra tuturor mobilelor sint cele mai jos aratate, si se exercita in ordinea urmatoare:
1. cheltuielile de judecata facute in interesul comun al creditorilor;
2. cheltuielile ingroparii in raport cu conditia si starea defunctului;
3. cheltuielile boalei celei de pe urma facute, in curs de un an;
4. salariile oamenilor de serviciu pentru un an trecut si restul datoriei din anul curent;
salariul de 6 luni al calfelor de pravalie si salariul pe o luna al lucratorilor cu ziua;
5. pretul obiectelor de subsistenta date debitorului si familiei sale in curs de sase luni.
Cind valoarea imobilelor n-a fost absorbiti de creantele privilegiate si ipotecare, partea din pretul lor ce mai ramine
se va afecta cu preferinta la plata creantelor aratate prin prezentul articol.
§ 2
Despre privilegii asupra oarecaror mobile
Art. 1730
Creantele privilegiate asupra oarecaror mobile sint:
1. Chiriile si arenzile. Cind contractul este autentic sau are o data certa, proprietarul are privilegiul pentru toata
chiria sau arenda pe anul curent, precum si pe tot timpul ce ramine a curge pina la expirarea contractului.
Cind contractul nu e autentic, sau nu are data certa, proprietarul are privilegiul numai pentru chiria sau arenda pe
anul curent si pe anul viitor.
In cazul dintii, daca prin contractul de arendare sau inchiriere nu va fi fost expres prohibita subarendarea sau
subinchirierea, ceilalti creditori ai debitorului pot reinchiria casa sau rearenda mosia pentru timpul ce mai ramine a
curge dupa contract; dar sint obligati de a plati proprietarului tot ce-i este datorit.
Obiectele asupra caror se exercita privilegiul sint:
Pentru casa, toate mobilele din ea.
Pentru mosie, toata recolta anului curent, precum si tot ce serveste la exploatarea mosiei.
Acelasi privilegiu are loc pentru reparatiile locative si pentru tot ce priveste executia contractului.
Proprietarul poate sechestra mobilele care se afla in casa sa sau pe mosia sa, cind ele au fost duse in alt loc, fara
consimtamintul sau, si proprietarul conserva privilegiul sau pe aceste mobile, intrucit timp le-a revendicat; adica,
cind sint in chestiune mobilele unei mosii, daca a facut cererea sa in termen de 40 de zile, si cind sint in chestiune
mobilele unei case, in termen de 15 zile.
2. Sumele datorite pentru seminte sau pentru cheltuiala recoltei anului curent, asupra pretului acestei recolte, si
sumele datorite pentru instrumente de exploatatiune, pe pretul acestor instrumente; in ambele aceste cazuri, cu
preferinta chiar inaintea proprietarului mosiei pentru privilegiul arendei.
3. Creanta pe amanetul ce este in posesiunea creditorului.
4. Cheltuielile facute pentru conservarea lucrului.
5. Pretul pentru lucruri mobile neplatite, daca se afla inca in posesiunea debitorului, chiar si in cazul cind a
cumparat cu termen de plata.
Daca vinzarea s-a facut fara termen de plata, vinzatorul poate chiar sa revendice obiectele vindute, pe cit timp se
afla in posesiunea cumparatorului, si poate sa impiedice revinderea acelor lucruri, daca insa s-a facut cererea sa
in termen de opt zile dupa tradarea*) lucrurilor, si daca lucrurile se afla inca tot in starea in care se gaseau la
timpul tradarii lor.
Pierderea actiunii de revendicare aduce cu sine si pierderea actiunii rezolutorie a contractului vinzarii, in privinta
celorlalti creditori.
6. Creantele ce are un hangiu, in aceasta calitate, asupra efectelor*) voiajorilor, ce se afla in ospataria sa.
7. Creanta cheltuielilor de transport si a cheltuielilor accesorii asupra lucrului transportat, intrucit timp acela ce l-a
transportat, il are in posesiunea sa, si in cele 24 ore ce vor urma tradarii lucrului la destinatarul sau, daca acesta,
din urma a conservat posesiunea lucrului.
8. Creantele rezultind din abuzuri si prevaricatiuni*) ale functionarilor publici, in exercitiul functiunii lor, asupra
cautionamentului lor, precum si asupra dobinzilor ce ar fi produs acel cautionament.
*)
Predarea.

§ 3
Despre rangul privilegiilor asupra mobilelor, la caz de concurs intre ele
Art. 1731
Cheltuielile de judecata vin inaintea tuturor creantelor in interesul carora au fost facute.
Art. 1732
Cheltuielile facute pentru conservarea lucrului trec inaintea privilegiilor anterioare.
Ele trec, in toate cazurile, chiar inaintea privilegiilor cuprinse la numerele 3, 4 si 5 ale articolului 1729.
Art. 1733
Creditorul amanetar, hangiul si carausul sint preferati vinzatorului unul obiect mobiliar, care le serveste de
siguranta, afara de cazul cind ei, primind lucrul, au stiut ca pretul era inca datorit.
Privilegiul vinzatorului nu se exercita decit dupa acel al proprietarului casei sau mosiei*), afara de cazul cind
vinzatorul, la transportarea lucrurilor in locurile inchiriate, a facut cunoscut proprietarului ca pretul inca nu i s-a
platit.
*)
A se vedea nota de la art. 1730 pct. 2.

Art. 1734
Sumele datorite pentru seminte sau pentru cheltuielile recoltei de peste an se platesc din pretul acestei recolte, si
sumele datorite pentru ustensile, care servesc la exploatarea mosiei*), din pretul acestor ustensile, cu preferinta in
ambele aceste cazuri inaintea privilegiului proprietarului mosiei.
*)
A se vedea nota de la art. 1730 pct. 2.

Art. 1735
Privilegiul cheltuielilor de ingropare trece inaintea tuturor celorlalte privilegii.
Art. 1736
Celelalte privilegii generale sint primate de catre privilegiile speciale.
Sectiunea III
Despre privilegii asupra imobilelor
Art. 1737
Creditorii privilegiati asupra imobilelor sint:
1. Vinzatorul pe imobilul vindut, pentru plata pretului. Daca s-au facut mai multe vinzari succesive, pentru care a
ramas datorit pretul in total sau in parte, intiiul vinzator se prefera celui de-al doilea, cel de-al doilea celui de-al
treilea si asa inainte.
2. Acei ce au dat banii care au servit la achizitia unui imobil. Trebuie insa sa fie constatat intr-un mod autentic, prin
actul de imprumutare, ca suma era destinata a fi intrebuintata la aceasta; asemenea trebuie sa fie constatat prin
chitanta vinzatorului ca plata pretului s-a facut cu banii imprumutati.
3. Coerezii, asupra imobilelor succesiunii, pentru garantia impartelii facute intre ei si a sumelor cu care a ramas
dator unul catre altul.
4. Arhitectii, antreprenorii, pietrarii si alti lucratori intrebuintati pentru a zidi, a reconstrui, sau a repara edificii,
canaluri sau alte opere, cu conditie insa ca prealabilmente sa se fi incheiat un proces-verbal, de catre un expert
numit de judecatoria in a carei raza teritoriala sint situate edificiile, constatator starii si felului lucrarilor ce
proprietarul va declara ca are de gind a face si numai in cazul cind acele lucrari ar fi fost primite cel mult in curs de
sase luni, dupa terminarea lor, de catre expert asemenea numit de judecatorie. Dar privilegiul acesta nu poate
trece niciodata peste valorile constatate prin al doilea proces-verbal, ci se va reduce la adausul de valoare ce va fi
existind la epoca alienarii imobilului, ca rezultat al lucrarilor executate.
5. Acei ce au imprumutat bani pentru a indemniza pe lucratori, se bucura de acelasi privilegiu, insa numai in cazul
cind intrebuintarea acelor bani va fi constatata intr-un mod autentic prin actul de imprumutare, si prin chitanta
lucratorilor, in modul in care s-a vorbit mai sus, despre acei care au imprumutat bani pentru achizitia unui imobil.
Sectiunea IV
Cum se conserva privilegiile
Art. 1738
Intre creditori, privilegiile nu produc nici un efect, in privinta imobilelor, decit atunci cind ele s-au adus la cunostinta
publica, prin inscriptie, si numai de la data acelei inscriptii in registrele notariatelor de stat, destinate pentru
aceasta, dupa modul determinat de lege, afara de singurele exceptii ce urmeaza.
Art. 1739
Sint scutite de formalitatea inscriptiei, creantele aratate la art. 1729.
Art. 1740
Vinzatorul privilegiat conserva privilegiul sau prin transcriptia titlului care a transferat proprietatea cumparatorului, si
care titlu constata ca i se datoreste intregul pret sau parte din el, asemenea si acela care a dat bani pentru
cumpararea unul imobil, conform alineatului 2 de la art. 1737, conserva privilegiul sau prin transcriptia titlului care
constata destinatia imprumutarii si trecerea asupra sa a tuturor drepturilor vinzatorului.
Art. 1741
Coeredele sau copartasul la o imparteala conserva privilegiul sau asupra bunurilor cuprinse in fiecare lot, sau
asupra lucrului pus in licitatie, pentru tot ce are drept a reclama in aceasta calitate, prin inscriptia acestui privilegiu
in termen de 60 zile socotite de la data actului de imparteala sau de la data adjudecarii prin licitatie; in cursul
acestui timp nici o ipoteca nu poate fi constituita in prejudiciul coeredelui sau copartasulul creditor, asupra nici unui
bun care se gaseste cuprins in masa comuna.
Art. 1742
Arhitectii, antreprenorii, pietrarii si alti lucratori intrebuintati pentru a zidi, a reconstrui sau a repara edificii, canaluri
sau alte opere, si acei care au imprumutat, pentru a indemniza pe persoanele de mai sus, cu bani a caror
intrebuintare se constata conform alineatului 5 de la articolul 1737 conserva privilegiul lor prin inscriptia proceselor-
verbale ale expertilor, mentionate la alineatul 4 al articolului 1737.
Art. 1743
Creditorii si legatarii, care cer separatia patrimoniului defunctului, conserva privilegiul lor asupra imobilelor
succesiunii in fata creditorilor erezilor sau reprezentantilor defunctului, prin inscriptia acestui privilegiu, in termen de
sase luni de la data deschiderii succesiunii.
Inaintea expirarii acestui termen, nici o ipoteca stabilita de catre erezii sau reprezentantii defunctului asupra acelor
bunuri spre prejudiciul creditorilor sau legatarilor succesiunii nu poate avea efect.
Art. 1744
Cesionarii acestor diverse creante privilegiate exercita intru toate aceleasi drepturi, care le aveau si acei ce le-au
cedat aceste creante.
Art. 1745
Toate creantele privilegiate supuse la formalitatea inscriptiei, in privinta caror nu s-ar fi indeplinit conditiile prescrise
pentru conservarea privilegiului, nu inceteaza cu toate acestea de a fi creante ipotecare; insa ipoteca, in privinta
tuturor, persoanelor al treilea, nu dateaza decit de la epoca inscriptiilor care vor trebui facute, dupa cum, mai jos se
va arata.
Capitolul III
Despre ipoteci
Art. 1746
Ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligatii.
Ipoteca este din natura ei nedivizibila si subzista in intregimea ei asupra tuturor imobilelor afectate, asupra fiecarui
si asupra fiecarei portiuni din acele imobile.
Dreptul de ipoteca se conserva asupra imobilelor in orice mina va trece.
Art. 1747
Dreptul de ipoteca nu se poate constitui decit in cazurile si cu formele prescrise de lege.
Art. 1748
Ipoteca este sau legala sau conventionala.
Art. 1749
Ipoteca legala este aceea care ia nastere in virtutea unei dispozitii speciale a legii.
Ipoteca conventionala este aceea care ia nastere din conventia partilor, cu formele prescrise de lege.
Art. 1750
Se pot ipoteca:
1. Imobilele care sint in comert*), cu accesoriile lor, ce dupa lege se privesc ca imobile;
2. uzufructul asupra acestor imobile si accesorii.
*)
In circuitul civil.

Art. 1751
Mobilele nu pot fi ipotecate.
Art. 1752
Nu se aduce nici o modificare prin acest codice dispozitiilor legilor maritime, in privinta navelor si bastimentelor de
mare.
Sectiunea I
Despre ipotecile legale
Art. 1753
Drepturile si creantele care se asigura de lege prin o ipoteca sint:
1. ale femeilor maritate asupra bunurilor barbatului;
2. ale minorilor si interzisilor asupra bunurilor tutorelui;
3. ale statului, ale comunelor si stabilimentelor publice asupra bunurilor perceptorilor si administratorilor contabili.
§ 1
Despre sigurantele femeilor maritate
Art. 1754–1761
(Abrogate implicit drept urmare a abrogarii art. 1233–1293 privind regimul dotal, prin art. 49 al Decretului nr.
32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele
juridice – B. Of. nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare).
§ 2
Despre garantiile ce sint obligati a da tutorii in interesele minorilor si interzisilor
Art. 1762–1767
(Abrogate prin art. 20 al Decretului nr. 32 din 31. I. 1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a
Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).
§ 3
Despre garantiile ce sint obligati a da statului, comunelor si stabilimentelor publice, perceptorii si
administratorii contabili
Art. 1768
Ipoteca legala a statului, a comunelor si a stabilimentelor publice asupra bunurilor perceptorilor si administratorilor
publici, nu se poate stabili decit asupra bunurilor prezente, iar nu si a celor viitoare.
Sectiunea II
Despre ipotecile conventionale*)
Art. 1769
Cine are capacitatea de a instraina un imobil, poate a-l si ipoteca.
Art. 1770
Acei care au asupra unui imobil un drept suspens prin o conditie, sau rezolubil in oarecare cazuri, sau supus la o
actiune de resciziune, nu pot consimti decit o ipoteca supusa acelorasi conditii sau acelorasi resciziuni.
Art. 1771
Bunurile minorilor si ale interzisilor nu pot fi ipotecate decit pentru cauzele si cu formele prescrise de legi.
Art. 1772
Ipoteca conventionala nu va putea fi constituita decit prin act autentic.
Art. 1773
Ipotecile consimtite in tara straina nu pot avea efect in Romania decit dupa ce actele prin care s-a consimtit
ipoteca, se vor fi vizat de notarul de stat al notariatului de stat al situatiunii bunurilor si se va fi luat inscriptie.
Acest notar va verifica daca actele de constituirea ipotecii unesc toate conditiile cerute de legile locului unde s-au
facut spre a fi autentice.
Art. 1774
Ipoteca conventionala nu este valabila daca, prin actul de constituire al ipotecii, nu se specifica anume natura si
situatia fiecarui imobil al debitorului, asupra carui se consimte ipoteca creantei.
Art. 1775
Bunurile viitoare ale debitorului nu pot fi obiectul unei ipoteci.
Art. 1776
Ipoteca conventionala nu poate fi valabila decit atunci cind suma, pentru care ipoteca este constituita, va fi
determinata prin act.
Daca creanta este conditionala se va mentiona conditia in inscriptie.
Art. 1777
Ipoteca se intinde asupra tuturor amelioratiilor survenite in urma constituirii imobilului ipotecat.
Sectiunea III
Despre rangul ipotecilor intre ele
Art. 1778
Intre creditori, ipoteca, fie legala, fie conventionala, nu are rang decit din ziua inscriptiei sale in registre.
Art. 1779
Ipotecile inscrise in registre in aceeasi zi au acelasi rang.
Capitolul IV
Despre modul inscriptiei privilegiilor si ipotecilor*)
Art. 1780
Inscriptiile se fac la notariatul de stat in a carui raza teritoriala sint situate bunurile ipotecate.
Drepturile de privilegii si ipoteci care nu s-ar fi inscris inaintea mortii debitorului, nu vor mai putea fi inscrise decit in
termen de trei luni de la deschiderea succesiunii.
Inscriptiile nu vor produce nici un efect cind vor fi fost luate in intervalul de timp in cursul carui actele facute
inaintea deschiderii falimentelor sint declarate de lege nule.
Art. 1781
Spre a opera inscriptia, creditorul si debitorul, in persoana sau prin mandatari cu procuri autentice, vor prezenta
notarului de stat, actul autentic al conventiei prin care se constituie ipoteca. Totodata, creditorul va face si alegere
de domiciliu la vreun loc din raza teritoriala a notariatului de stat.
Art. 1782
Notarul de stat, gasind actul investit cu toate formele cerute de lege pentru inscriptie, va ordona inscriptia sa, dupa
care se va certifica, pe actul original, data si numarul de ordine sub care s-a scris in registru.
Art. 1783
In toate cazurile de inscriptie a unei ipoteci legale sau a unui privilegiu, este destul ca creditorul sau mandatarul
sau singur sa se prezinte inaintea notarului de stat si sa ceara inscriptia ipotecii sau a privilegiului sau, in virtutea
titlului din care decurge acea ipoteca sau acel privilegiu.
Art. 1784
Inscriptiile asupra bunurilor unei persoane moarte pot fi cerute numai de creditori.
Art. 1785
Creditorul privilegiat sau ipotecar, inscris pentru un capital sau pentru o rendita care produce interese, are drept ca
interesele datorite pe trei ani sa aiba acelasi rang ca si capitalul, fara prejudiciul inscriptiilor ce poate lua pentru
interese dupa trei ani, si care vor avea rang din ziua inscriptiei lor.
Art. 1786
Inscriptiile conserva dreptul de privilegiu si de ipoteca in curs de 15 ani din ziua in care s-au facut inscriptiile.
Efectul lor inceteaza daca inscriptiile nu au fost reinnoite inaintea expirarii acestui termen.
Cu toate acestea, inscriptiile luate in favoarea minorilor, interzisilor, a femeilor maritate, a statului, comunelor si
celorlalte stabilimente publice stat dispensate de a fi reinnoite pina dupa un an de la incetarea tutelei, disolutiunea
casatoriei sau incetarea din functiune a functionarului.
Art. 1787
Inscriptia reinnoita trebuie sa indice inscriptia primitiva ce se reinnoieste. In lipsa de o asemenea indicatie, creanta
ipotecara va avea rang de la inscriptia din urma.
Capitolul V
Despre stergerea si reductiunea inscriptiilor
Art. 1788
Inscriptiile vor fi sterse sau reduse prin consimtamintul partilor interesate, capabile de a consimti la aceasta, sau in
virtutea unei sentinte date in ultima instanta, sau care a dobindit puterea lucrului judecat. Mandatul dat spre a face
o stergere sau reductiune, trebuie sa fie expres si autentic.
Art. 1789
Actele facute in tara straina, care constata consimtamantul pentru stergerea sau reductiunea unei inscriptii, nu sint
executorii in Romania, decit dupa ce s-au vizat de notarul de stat al notariatului de stat al situatiei bunurilor, care va
verifica autenticitatea acelor acte.
Capitolul VI
Despre efectul privilegiilor si ipotecilor in contra persoanelor al treilea care detin imobilul
Art. 1790
Creditorii care au privilegiu sau ipoteca inscrisa asupra unui imobil il urmaresc in orice mina ar trece.
Art. 1791
Daca persoana a treia, care detine imobilul, nu indeplineste formalitatile mai jos stabilite pentru a purga
proprietatea sa, ea ramane indatorata prin singurul efect si inscriptiilor, in calitatea sa de detentor a imobilului, la
toate datoriile ipotecare, si se bucura de toti termenii de plata ce ii avea si debitorul primitiv.
Art. 1792
Detentorul este tinut in acelasi caz sau de a plati toate capitalurile si interesele*) exigibile, la orice suma s-ar urca,
sau de a lasa imobilul ipotecat fara nici o rezerva.
*)
Dobinzile.

Art. 1793
Cind detentorul nu indeplineste una din aceste obligatii pe deplin, fiecare creditor ipotecar are dreptul de a cere
vinzarea imobilului ipotecat, pentru creanta sa.
Art. 1794
Cu toate acestea, detentorul, care nu este personal obligat pentru creanta ipotecara a creditorului, poate sa se
opuna la vinzarea imobilului ipotecat ce i-a fost transmis, daca au mai ramas alte imobile ipotecate pentru aceasta
datorie in posesiunea principalului sau principalilor debitori, si poate sa ceara discutia prealabila dupa forma
regulata la titlul Despre cautionament. In timpul acestei discutii se va opri vinzarea imobilului ipotecat.
Art. 1795
Cit pentru lasarea imobilului ipotecat, ea poate sa fie facuta de catre orice detentor care nu este personal obligat la
datorie si care are capacitatea de a instraina.
Art. 1796
Detentorul poate sa lase imobilul, chiar dupa ce a recunoscut obligatia sau dupa ce a fost condamnat in aceasta
calitate; lasarea imobilelor nu impiedica nici pe detentor, pina la adjudecare, de a lua imobilul inapoi, platind toata
datoria si cheltuielile.
Art. 1797
Lasarea imobilului ipotecat se face prin declaratie la grefa judecatoriei situatiei imobilului.
Judecatoria va incheia act despre aceasta.
Dupa cererea celui mai diligent dintre cei interesati, se va numi un curator imobilului parasit si se va urmari
vinzarea sa dupa formele prescrise pentru expropriatiuni*).
*)
Executare silita, potrivit art. 1824–1836 C. civ.

Art. 1798
Servitutile si drepturile reale ce avea asupra imobilului detentorul inaintea posesiunii sale renasc dupa parasirea
sau adjudecarea imobilului.
Art. 1799
Detentorul care a platit datoria ipotecara, sau care a lasat imobilul ipotecat, sau care a suferit expropriatiunea*)
acestui imobil, are recurs in garantie, de drept, in contra debitorului principal.
*)
Executare silita, potrivit art. 1824–1836 C. civ.

Capitolul VII
Despre stingerea privilegiilor si a ipotecilor
Art. 1800
Privilegiile si ipotecile se sting:
1. prin stingerea obligatiei principale;
2. prin renuntarea creditorului la ipoteca;
3. prin indeplinirea formalitatilor si conditiilor prescrise detentorilor pentru purgarea bunurilor dobindite de ei;
4. prin prescriptie.
Prescriptia este cistigata debitorului, pentru bunurile care se afla in posesiunea sa, prin expirarea timpului defipt
pentru prescriptia actiunilor ce rezulta din ipoteca sau din privilegiu.
Cit pentru bunurile care se gasesc in miinile unui al treilea detentor, prescriptia ii este cistigata prin expirarea
timpului regulat pentru prescriptia proprietatii in favoarea sa; in cazul cind prescriptia presupune un titlu, ea nu
incepe a curge decit din ziua cind detentorul s-a inscris in registrele notariatului de stat ca nou proprietar.
Inscriptiile luate de creditori nu intrerup cursul prescriptiei stabilite prin lege in favoarea debitorului, sau in favoarea
unei a treia persoane detentoare a imobilului.
Capitolul VIII
Despre modul de a purga proprietatile de privilegii si ipoteci
Art. 1801[2]
Toate actele translative de bunuri si drepturi care se pot ipoteca se vor transcrie pe registre ce se vor tine spre
acest sfirsit la notariatul de stat in a carui raza teritoriala sint bunurile situate.
modificat de
Legea nr. 7/1996 – cadastrului si a publicitatii imobiliare din 13 martie 1996, M. Of. 61/1996;
Legea nr. 7/1996 – cadastrului si a publicitatii imobiliare din 13 martie 1996, M. Of. 61/1996;
[2]
Conform art. 72 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, asa cum a fost modificat de Legea nr. 247/2005, la data finalizarii
lucrarilor de cadastru general si a registrelor de publicitate imobiliara pentru intreg teritoriul administrativ al unei
unitati administrativ-teritoriale isi inceteaza aplicabilitatea, pentru teritoriul respectiv, art. 1801, 1802 si art. 1816-
1823, iar potrivit alin. 3 teza I, aceste articole se abroga dupa definitivarea cadastrului la nivelul intregii tari.

Art. 1802[2]
Orice act de instrainare a drepturilor mentionate in articolul precedent nu se va putea opune persoanelor al treilea
de nu se va fi facut transcriptia ceruta prin acel articol.
modificat de
Legea nr. 7/1996 – cadastrului si a publicitatii imobiliare din 13 martie 1996, M. Of. 61/1996;
Legea nr. 7/1996 – cadastrului si a publicitatii imobiliare din 13 martie 1996, M. Of. 61/1996;
[2]
Conform art. 72 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, asa cum a fost modificat de Legea nr. 247/2005, la data finalizarii
lucrarilor de cadastru general si a registrelor de publicitate imobiliara pentru intreg teritoriul administrativ al unei
unitati administrativ-teritoriale isi inceteaza aplicabilitatea, pentru teritoriul respectiv, art. 1801, 1802 si art. 1816-
1823, iar potrivit alin. 3 teza I, aceste articole se abroga dupa definitivarea cadastrului la nivelul intregii tari.

Art. 1803
Transcriptia prescrisa prin articolul 1801 transmite dobinditorului drepturile ce instrainatorul avea asupra proprietatii
imobilului, dar cu privilegiile si ipotecile cu care imobilul era insarcinat.
Art. 1804
Daca noul proprietar voieste a fi aparat de urmaririle autorizate prin Capitolul VI al prezentului titlu, este tinut, in
cursul lunii de la transcriptia actului de transmisia proprietatii, de a notifica creditorilor la domiciliile ce si-au ales
cind au luat inscriptiile ipotecare:
1. contractul de dobindirea imobilului;
2. un certificat de transcriptia lui;
3. o tabela in trei coloane, din care cea dintii va cuprinde data ipotecilor si aceea a inscriptiilor, cea de a doua,
numele creditorilor, si cea de a treia sumele creantelor inscrise.
Art. 1805
Noul proprietar va declara prin acea notificare ca este gata a plati indata datoriile si sarcinile ipotecare, numai pina
la concurenta pretului stipulat prin actul de instrainare sau pina la valoarea la care va pretui imobilul, daca este
daruit, fara distinctie intre datoriile exigibile sau neexigibile.
Art. 1806
Dupa ce noul proprietar a facut notificarea prescrisa in termenul defipt prin articolul 1804 si daca pretul stipulat nu
poate acoperi toate datoriile privilegiate si ipotecare, orice creditor al carui titlu este inscris poate cere punerea
imobilului in vinzare prin licitatie publica, cu indatorire:
1. de a comunica aceasta cerere noului proprietar in curs de 40 zile de la notificarea ce acesta i-a facut;
2. de a se supune, a sui pretul imobilului cu a zecea parte mai mult peste pretul stipulat in actul de instrainare.
Toate acestea se vor comunica, dupa cererea in scris creditorului, atit noului proprietar, cit si instrainatorului
imobilului, prin judecatoria, unde s-a facut transcriptia actului de instrainarea imobilului.
Toate acestea sub pedeapsa de nulitate.
Art. 1807
Daca creditorii nu vor cere punerea in licitatie in termenul si cu formele prescrise in articolele precedente, valoarea
imobilului va ramine definitiv defipta la pretul stipulat prin contract, sau la suma estimatiei in caz de donatiune, si
noul proprietar va ramine liberat de orice privilegiu si ipoteca, platind pretul creditorilor dupa ordinea inscriptiei lor,
sau depunindu-l la casa de depozite si consemnatiuni*).
*)
Casa de Economii si Consemnatiuni (C.E.C.) potrivit Secretului nr. 371/1958 – B. Of. nr. 32 din 19 august 1958, cu
modificarile ulterioare.

Art. 1808
In caz de revinzare, ea se va face cu formele prescrise pentru expropriatiunile fortate*), dupa staruinta sau a
creditorului care a cerut revinzarea sau a noului proprietar.
Acela din acestia care va starui pentru vinzare, va ingriji a se pune in afiptele de publicatie pretul stipulat prin
contract sau declarat dupa estimatie, si suma cu care creditorele s-a obligat a sui acest pret.
*)
Executare silita, potrivit art. 1824–1836 C. civ.

Art. 1809
Adjudecatarul este dator, peste pretul adjudecarii, a restitui dobinditorului imobilului sau donatarului deposedat
toate cheltuielile ce acesta a facut cu formarea contractului sau, pentru transcriptia lui, acelea ale notificarii, si cele
facute de el la vinzarea prin licitatie.
Art. 1810
Daca imobilele in urmarea licitatiei s-au adjudecat asupra dobinditorului-imobilului sau a donatarului, acesta nu
este obligat de a transcrie jurnalul de adjudecare*).
*)
Ordonanta de adjudecare, potrivit art. 561 C. proc. civ.

Art. 1811
Retragerea creditorului care va fi cerut punerea in licitatie nu va putea stavili sub nici un cuvint adjudecarea
publica, daca nu vor consimti toti ceilalti creditori privilegiati sau ipotecari.
Art. 1812
Daca adjudecarea se va face asupra aceluia care cumparase imobilul, atunci va avea recurs in contra vinzatorului,
spre a fi dezdaunat de suma care excede pretul stipulat prin actul de vinzare si pentru dobinda acestui excedent.
Art. 1813
In cazul cind titlul noului proprietar ar cuprinde imobile si mobile, sau mai mult imobile, din care unele ipotecate si
altele neipotecate, situate in aceeasi sau in diferite raze teritoriale de judecatorii, toate instrainate cu un singur pret
sau pentru preturi deosebite si separate, sau ca aceste imobile sint cuprinse sau ca nu sint cuprinse in aceeasi
exploatatiune, in aceste cazuri pretul imobilului asupra caruia sint luate inscriptii se va determina cu analogie*)
dupa pretul total, si va fi declarat in notificarea ce noul proprietar este obligat a face conform cu articolul 1804.
Creditorele care a cerut punerea in licitatie nu este dator, in nici un caz, a face suirea pretului cerut prin articolul
1806, pentru mobile sau pentru alte imobile decit cele ipotecate creantei sale.
Noului proprietar ii ramine totdeauna recurs in contra autorului*) sau spre a fi dezdaunat de vatamarea ce ar suferi,
sau din cauza diviziunii achizitiei sale, sau din cauza diviziunii exploatatiunilor.
*)
Proportional fata de pretul total.

Art. 1814
Nici un imobil nu poate fi liberat de ipotecile legale, decit supunindu-se ipotecii un alt imobil de aceeasi valoare,
sau depunindu-se, la casa de depozite si consemnatiuni*), o suma egala cu valoarea creantei asigurate prin
ipoteca.
Formele ce urmeaza a se observa la mutarea ipotecii, de pe un imobil pe altul, se vor determina prin legea de
procedura.
*)
Casa de Economii si Consemnatiuni (C.E.C.) potrivit Decretului nr. 371/1958 – B. Of. nr. 32 din 19 august 1908, cu
modificarile ulterioare.

Dispozitie tranzitorie
Art. 1815
Femeile casatorite pina la promulgarea acestei legi vor fi datoare in curs de un an de la aceasta epoca a cere
inscriptie asupra imobilelor barbatilor pentru asigurarea dotei lor, conform regulilor prescrise prin acest codice.
Capitolul IX[3]
Despre publicitatea registrelor si despre responsabilitatea secretarilor notariatelor de stat, insarcinati cu
tinerea registrelor*)
Art. 1816
Secretarii notariatelor de stat stat tinuti de a elibera tuturor acelor ce cer copie de pe actele transcrise in registrele
lor si de pe inscriptiile existente, sau certificat ca nu exista nici o inscriptie.
Art. 1817
Ei sint responsabili pentru orice prejudiciu ar rezulta:
1. Din omisiunea pe registrele lor a transcriptiilor actelor de mutatie ale proprietatii, si a inscriptiilor luate in birourile
notariatului de stat;
2. Din lipsa de mentiune in certificatele lor a unei sau mai multor inscriptii existente, afara de cazul tind eroarea
provine din aratari nesuficiente care nu pot sa le fie imputate.
Art. 1818
Imobilul in privinta caruia secretarul ar fi omis in certificatele sale una sau mai multe sarcine inscrise ramine cu
toate acestea incarcat cu toate sarcinile inscrise, raminind insa noului cumparator, care a fost indus in eroare,
recurs contra secretarului pentru daunele ce i s-au cauzat prin omisiune, precum si recurs contra vinzatorului
pentru intoarcerea pretului si daunelor-interese.
Art. 1819
In nici un caz, secretarii notariatelor de stat nu pot refuza, nici intirzia transcriptia actelor de mutatie ale
proprietatilor, inscriptia privilegiilor si drepturilor ipotecare, nici eliberarea de certificate ce se cer de parti, nici
prezentarea registrelor originale cind se cer de parti, sub pedeapsa de raspundere de daune-interese catre parti;
drept care, la caz de refuz sau intindere nemotivata, se va incheia indata asupra cererii partilor proces-verbal
despre aceasta de catre procurorul tribunalului respectiv*).
*)
Procurorul procuraturii locale, potrivit Legii nr. 60/1968 pentru organizarea si functionarea Procuraturii Republicii
Socialiste Romania – B. Of. nr. 169 din 27 decembrie 1968, cu modificarile ulterioare.

Art. 1820
Secretarii notariatelor de stat vor fi tinuti de a avea un registru pe care vor inscrie zi cu zi si in ordine numerica
depunerile ce li se vor fi facut de actele de mutatie ale proprietatilor destinate de a fi transcrise; ei vor elibera
deponentului un bilet de recunoastere care va purta numarul de ordine sub care s-a inscris depunerea in registru si
ei nu vor putea transcrie, in registrele destinate pentru aceasta, actele de mutatie ale proprietatilor decit cu data si
dupa ordinea in care s-a facut depunerea acelor acte la notariatul de stat.
Art. 1821
Toate registrele de transcriptie si inscriptie vor fi snuruite, numerotate si parafate pe fiecare pagina de catre notarul
de stat.
Art. 1822
Secretarii notariatelor de stat sint tinuti de a se conforma, in exercitiul functiunii tor, tuturor dispozitiilor capitolului
prezent, sub pedeapsa de amenda de la 500 la 3000 lei pentru intiia contraventie, si de destituire*) pentru a doua
contraventie, fara prejudiciul daunelor-interese catre parti care vor fi platite inaintea amendei.
*)
A se vedea art. 130 din Codul muncii, precum si art. 13 din Legea nr. 1/1970 a organizarii si disciplinei muncii in
unitatile socialiste de stat – B. Of. nr. 27 din 27 martie 1970, referitor la desfacerea contractului de munca.

Art. 1823
Mentiunile de depozit, inscriptiile si transcriptiile se vor face in registre, in sir, fara nici un loc alb, nici interlinii, sub
pedeapsa in contra secretarului notariatului de stat de o amenda de la 1500 lei pina la 5000 lei si de daune-
interese catre parti, care vor fi platite inaintea amendei.
modificat de
Legea nr. 7/1996 – cadastrului si a publicitatii imobiliare din 13 martie 1996, M. Of. 61/1996;
Legea nr. 7/1996 – cadastrului si a publicitatii imobiliare din 13 martie 1996, M. Of. 61/1996;
Titlul XIX
DESPRE EXPROPRIATIUNEA SILITA
Art. 1824-1836
– Abrogate.
modificat de
Ordonanta de urgenta nr. 138/2000 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila din 14
septembrie 2000, M. Of. 479/2000;
Titlul XX
DESPRE PRESCRIPTIE*)
Capitolul I
Dispozitii preliminare
Art. 1837
Prescriptia este un mijloc de a dobindi proprietatea sau de a se libera de o obligatie, sub conditiile determinate prin
aceasta lege.
Art. 1838
Nu se poate renunta la prescriptie decit dupa implinirea ei.
Art. 1839
Renuntarea la prescriptie este sau expresa sau tacita.
Renuntarea tacita rezulta dintr-un fapt care presupune delasarea dreptului cistigat.
Art. 1840
Cel ce nu poate instraina nu poate renunta la prescriptie.
Art. 1841
In materie civila, judecatorii nu pot aplica prescriptia daca cel interesat nu va fi invocat acest mijloc.
Art. 1842
Prescriptia poate fi opusa in cursul unei instante pina in momentul cind Curtea de Apel*) va pronunta definitiva sa
decizie, asupra careia nu mai poate reveni dupa lege, afara numai de cazul tind cel in drept a o opune ar trebui sa
se prezume, dupa imprejurari, ca a renuntat la dinsa.
*)
In loc de Curtea de Apel se va citi „instanta care, potrivit legii, pronunta o hotarire definitiva“.

Art. 1843
Creditorii si orice alta persoana interesata pot sa opuna prescriptia cistigata debitorului sau codebitorului lor, ori
proprietarului, chiar si daca acel debitor, codebitor sau proprietar renunta la dinsa.
Art. 1844
Nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte
de proprietate privata, ci sint scoase afara din comert.
Art. 1845
Statul, stabilimentele publice si comunale, in ceea ce priveste domeniul lor privat, sint supuse la aceleasi prescriptii
ca particularii si, ca si acestia, le pot opune.
Capitolul II
Despre posesiunea ceruta pentru a prescrie.
Art. 1846
Orice prescriptie este fondata pe faptul posesiunii.
Posesiunea este detinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitata, una sau alta, de noi insine sau de altul
in numele nostru.
Art. 1847
Ca sa se poata prescrie, se cere o posesiune continua, neintrerupta, netulburata, publica*) si sub nume de
proprietar, dupa cum se explica in urmatoarele articole.
*)
Care nu este exercitata in ascuns.

Art. 1848
Posesiunea este discontinua cind posesorul o exercita in mod neregulat, adica cu intermitente anormale.
Art. 1849
Posesiunea este intrerupta prin modurile si dupa regulile prescrise in articolele 1863–1873.
Art. 1850
Continuitatea si neintreruperea posesiunii sint dispensate de proba din partea celui ce invoca prescriptia, in acest
sens ca, posesorul actual care probeaza ca a posedat intr-un moment dat mai inainte, este presupus ca a posedat
in tot timpul intermediar, fara insa ca aceasta sa impiedice proba contrarie.
Art. 1851
Posesiunea este tulburata cind este fundata sau conservata prin acte de violenta in contra sau din partea
adversarului.
Art. 1852
Posesiunea este clandestina cind posesorul o exercita in ascuns de adversarul sau incit acesta nu este in stare de
a putea sa o cunoasca.
Art. 1853
Actele ce exercitam sau asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adica in calitate de locatari, depozitari,
uzufructuari etc., sau asupra unui lucru comun, in puterea destinatiei legale a aceluia, nu constituie o posesiune
sub nume de proprietar.
Tot asemenea este posesiunea ce om exercita asupra unui lucru al altuia, prin simpla ingaduinta a proprietarului
sau.
Art. 1854
Posesorul este presupus ca poseda pentru sine, sub nume de proprietar, daca nu este probat ca a inceput a
poseda pentru altul.
Art. 1855
Cind posesorul a inceput a poseda pentru altul, se presupune ca a conservat aceeasi calitate, daca nu este proba
contrarie.
Art. 1856
Posesiunea viciata prin vreuna din cauzele aratate in art. 1847 devine posesiune utila, indata ce acel viciu
inceteaza in vreun mod oarecare.
Art. 1857
Posesorul care poseda nu sub nume de proprietar nu poate sa schimbe el insusi, fie prin sine singur, fie prin alte
persoane interpuse, calitatea unei asemenea posesiuni.
Art. 1858
Posesiunea care se exercita nu sub nume de proprietar, nu se poate schimba in posesiune utila, decit prin vreunul
din urmatoarele patru moduri:
1. cind detinatorul lucrului primeste cu buna-credinta de la o a treia persoana, alta decit adevaratul proprietar, un
titlu translativ de proprietate in privinta lucrului ce detine;
2. cind detinatorul lucrului neaga dreptul celui de la care tine posesiunea prin acte de rezistenta la exercitiul
dreptului sau;
3. cind detinatorul stramuta posesiunea lucrului, printr-un act cu titlu particular translativ de proprietate, la altul bare
este de buna-credinta;
4. cind transmisiunea posesiunii din partea detinatorului la altul se face printr-un act cu titlu universal, daca acest
succesor universal este de buna-credinta.
Art. 1859
In toate cazurile cind posesiunea aceluiasi lucru trece pe rind in mai multe miini, fiecare posesor incepe, in
persoana sa, o noua posesiune, fara a distinge daca stramutarea posesiunii s-a facut in mod singular*) sau
universal, lucrativ, sau oneros.
*)
Cu titlu particular.

Art. 1860
Orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescriptia, sa uneasca posesiunea sa cu posesiunea
autorului sau.
Art. 1861
Dispozitiile celor doua articole precedente nu deroga la cele prescrise prin articolul 1858, in ultimul sau alineat.
Art. 1862
Daca viciul posesiunii consista in discontinuitatea, in interuptiunea sau in precaritatea sa, oricine are interes ca sa
nu fie prescriptia implinita il poate opune.
Daca clandestinitatea si tulburarea posesiunii sint vicii numai relative si nu pot fi, prin urmare, opuse decit numai
de cei in privinta caror posesiunea a avut asemenea caracter.
Capitolul III
Despre cauzele care intrerup sau care suspenda cursul prescriptiei
Sectiunea I
Despre cauzele care intrerup prescriptia*)
Art. 1863
Prescriptia poate fi intrerupta sau in mod natural sau in mod civil.
Art. 1864
Este intrerupere naturala:
1. cind posesorul este si ramine lipsit, in curs mai mult de un an, de folosinta lucrului, sau de catre vechiul
proprietar sau de catre o a treia persoana;
2. cind lucrul este declarat neprescriptibil in urmarea unei transformari legale a naturii sau destinatiei sale.
Art. 1865
Intreruperea civila se opereaza:
1. printr-o cerere facuta in judecata, fie introductiva de instanta*) sau numai incidenta intr-o instanta deja inceputa;
2. printr-un act incepator de executare, precum sechestrul (saisie) sau cererea executiei unui titlu carui legea
recunoaste puterea executorie;
3. prin recunoasterea de catre debitor sau posesor a dreptului celui in contra carui prescrie.
*)
Cerere de chemare in judecata.

Art. 1866
Efectele intreruperii prescriptiei prin vreunul din modurile naturale sint absolute; intreruperea civila, afara de
exceptiile cuprinse in articolele 1872 si 1873 si altele asemenea, nu foloseste decit celuia ce o face si nu vatama
decit celui contra carui se face.
Art. 1867
Intreruperea, fie civila, fie naturala, sterge cu totul orice prescriptie inceputa inaintea sa; in nici un caz acea
prescriptie nu mai poate fi continuata. Posesorul sau debitorul pot incepe o noua prescriptie dupa ce actele
constitutive de intrerupere inceteaza, conform naturii lor si regulilor aci mai jos stabilite.
Art. 1868
Cererea facuta in judecata nu va putea intrerupe prescriptia decit daca va fi incuviintata de judecatorie prin
hotarire de nerevocabila autoritate*).
In cazul acesta nici o prescriptie nu poate curge de la formarea cererii in judecata si pina la pronuntarea unei
asemenea hotariri.
*)
Hotarire definitiva in sensul art. 377 C. proc. civ.

Art. 1869
Daca cel ce a format cererea in judecata lasa sa se perime acea actiune a sa prin nelucrare; daca se dezista de
acea cerere pentru oricare alt motiv, afara de nulitati de forma sau de necompetinta instantei catre care a fost facut,
nici o intrerupere de prescriptie nu poate fi.
Art. 1870
Cererea in judecata intrerupe prescriptia, dupa regulile cuprinse in articolul 1868 si 1869, chiar in cazul cind este
adresata la o instanta judecatoreasca necompetenta si chiar daca este nula pentru lipsa de forme.
Art. 1871
In cazurile prevazute in articolul precedent, prescriptia nu va fi intrerupta decit daca cel interesat va fi facut, mai
inainte de hotarirea de peremtiune*), ce ar putea fi pronuntata in contra sa, o noua cerere in buna si cuvenita
forma, si daca aceasta dupa urma cerere se va fi incuviintat, dupa cum se arata la articolul 1868.
*)
Perimare.

Art. 1872
Intreruperea civila a prescriptiei, facuta in contra unuia din debitorii solidari, are efect in contra tuturor celorlalti
codebitori ai sai.
Intreruperea civila facuta in contra unuia din mostenitorii unui debitor solidar nu are efect in contra celorlalti
comostenitori, chiar daca creanta ar fi ipotecara, daca obligatia nu este nedivizibila. Ademenea intrerupere nu are
efect in contra codebitorilor debitorului defunct, decit in masura partii de obligatie a mostenitorului contra carui s-a
facut intreruperea.
Spre a intrerupe prescriptia in contra acelor codebitori, trebuie o intrerupere facuta in contra tuturor mostenitorilor
debitorului defunct.
Art. 1873
Intreruperea civila a prescriptiei, facuta in contra debitorului principal, are efecte si in contra cautiunii.
Intreruperea facuta in contra cautiunii nu poate opri cursul prescriptiei datoriei principale.
Sectiunea II
Despre cauzele care suspenda cursul prescriptiei*)
Art. 1874
Suspendarea opreste cursul prescriptiei pe timpul cit dureaza, fara insa a o sterge pentru timpul trecut.
Art. 1875
Prescriptia curge in contra oricarei persoane care n-ar putea invoca o exceptie anume, stabilita prin lege.
Art. 1876
Prescriptia nu curge in contra minorilor si interzisilor, afara de cazurile determinate prin lege.
Art. 1877
Prescriptia curge in contra femeii maritate in privinta averii sale parafernale, chiar si daca aceea se afla sub
administratia barbatului, cu rezerva insa, pentru cazul acesta, de actiune recursorie a femeii in contra barbatului.
Art. 1878
Prescriptia nu curge pe cit timp tine casatoria, in contra femeii maritate, in privinta imobilelor dotale care n-au fost
declarate alienabile prin contractul de casatorie, decit, daca va fi inceput a curge mai inainte de casatorie, sau din
momentul separatiei patrimoniilor, conform articolelor 1256–1270, oricare ar fi epoca in care a inceput posesiunea.
Art. 1879
(Abrogat prin Legea din 20 aprilie 1932 pentru ridicarea incapacitatii civile a femeii maritate).
Art. 1880
Nu este asemenea supusa prescriptiei, pe cit timp tine casatoria, nici o actiune a femeii care ar putea sa se
rasfringa cumva in contra barbatului, de ar fi exercitata de femele contra unei a treia persoane.
Art. 1881
Prescriptia nu curge intre soti, pe cit timp tine casatoria.
Art. 1882
Prescriptia nu curge contra mostenitorului beneficiar in respectul*) creantelor sale asupra succesiunii.
Ea nu curge in contra succesiunii, nici in privinta creantelor, nici in privinta drepturilor reale.
*)
In privinta.

Art. 1883
Regulile prescrise prin articolul precedent se aplica si la prescriptia dintre administratorul legal al averii unei
persoane si acea persoana, precum dintre o succesiune vacanta si persoana numita curator al ei.
Art. 1884
Prescriptia curge atit in folosul cit si in contra unei succesiuni vacante, chiar si daca n-are curator, si chiar in timpul
termenelor de trei luni pentru facerea inventarului si de 40 zile pentru deliberare.
Art. 1885
Prescriptia unei creante conditionale sau cu termen nu poate incepe decit din momentul cind s-a implinit conditia
sau a expirat termenul.
Actiunile reale ale creditorului sau proprietarului sint, prin exceptie, supuse prescriptiei in folosul celui ce detine
lucrul, chiar si mai inainte de realizarea conditiilor, sau de expirarea termenelor la care acele actiuni pot fi
subordonate.
Capitolul IV
Despre timpul cerut pentru a prescrie
Sectiunea I
Dispozitii generale
Art. 1886
Nici o prescriptie nu poate incepe a curge mai inainte de a se naste actiunea supusa acestui mod de stingere.
Art. 1887
Termenul prescriptiei se calculeaza pe zile, si nu pe ore. Prin urmare ziua in cursul careia prescriptia incepe nu
intra in acel calcul.
Art. 1888
Ziua se imparte in 24 de ore. Ea incepe la miezul noptii si se fineste la miezul noptii urmatoare.
Art. 1889
Prescriptia nu se socoteste cistigata, decit dupa, implinirea celei dupa urma zile a termenului defipt prin lege.
Sectiunea II
Despre prescriptia de 30 de ani
Art. 1890
Toate actiunile atit reale cit si personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile si pentru care n-a defipt un
termen de prescriptie, se vor prescrie prin treizeci de ani, fara ca cel ce invoca aceasta prescriptie sa fie obligat a
produce vreun titlu, si fara sa i se poata opune reaua-credinta.
Art. 1891
Instantele incepute si delasate se vor prescrie, in lipsa de cerere de peremtiune, prin 30 ani socotiti de la cel dupa
urma act de procedura, oricare ar fi termenul de prescriptie al actiunilor in urma caror se vor fi inceput acele
instante.
Art. 1892
Renditele sau creantele ale caror capele*) nu sint niciodata exigibile si care produc in folosul creditorului Interese
periodice*) sau in perpetuu*) sau pe viata, se prescriu prin 30 de ani incepind de la data titlului lor constitutiv.
*)
Capital.

Art. 1893
Dupa 28 de ani de la data titlului constitutiv sau a celui de pe urma titlu, debitorul poate fi constrins sa procure un
nou titlu creditorului sau reprezentantilor sai.
Art. 1894
Regulile prescriptiei relative la alte obiecte decit cele cuprinse in acest titlu si care sint expuse la locurile respective
din acest codice exclud aplicarea dispozitiilor acestui titlu in toate cazurile cind sint contrarii lor.
Sectiunea III
Despre prescriptiile de 10 pina la 20 de ani
Art. 1895
Cel ce cistiga cu buna-credinta si printr-o justa cauza un nemiscator determinat va prescrie proprietatea aceluia
prin zece ani, daca adevaratul proprietar locuieste in circumscriptia tribunalului judetean unde se afla nemiscatorul,
si prin douazeci de ani daca locuieste afara din acea circumscriptie.
Art. 1896
Daca adevaratul proprietar a locuit, in diferite timpuri, in circumscriptia tribunalului judetean unde se afla
nemiscatorul, si afara dintr-insa, prescriptia se va completa adaugindu-se, la anii de prezenta, un numar de ani de
absenta indoit decit cel ce lipseste la anii de prezenta pentru ca sa fie zece.
Art. 1897
Justa cauza este orice titlu translativ de proprietate, precum vinderea, schimbul etc.
Un titlu nul nu poate servi de baza prescriptiei de 10 pina la 20 de ani.
Un titlu anulabil nu poate fi opus posesorului care a invocat prescriptia de 10 pina la 20 ani, decit de cel ce ar fi
avut dreptul de a cere anularea sa, sau de reprezentantii dreptului sau, daca posesorul n-a cunoscut cauza
anulabilitatii.
Art. 1898
Buna-credinta este credinta posesorului ca, cel de la care a dobindit imobilul, avea toate insusirile cerute de lege
spre a-i putea transmite proprietatea.
Este destul ca buna-credinta sa fi existat in momentul cistigarii imobilului.
Art. 1899
Justa cauza trebuie sa fie totdeauna probata de cel ce invoca prescriptia de 10 pina la 20 ani.
Buna-credinta se presupune totdeauna si sarcina probei cade asupra celui ce aleaga rea-credinta.
Art. 1900
Actiunea pentru nulitatea sau pentru stricarea unei conventii, se prescrie prin 10 ani, in toate cazurile cind legea nu
dispune altfel.
Aceasta prescriptie nu incepe a curge, in caz de violenta, decit din ziua cind violenta a incetat; in caz de eroare
sau de dol, din ziua cind eroarea sau dolul s-a descoperit; pentru actele facute de femei maritate neautorizate, din
ziua desfacerii casatoriei; in contra minorilor din ziua majoritatii, iar in respectul*) interzisilor din ziua cind s-a
ridicat, interdictia.
*)
In privinta.

Art. 1901
Orice actiune a minorului contra tutorelui, relativa la faptele tutelei, se prescrie prin 10 ani, incepind de la
majoritatea sa.
Art. 1902
Dupa 10 ani, arhitectii si intreprinzatorii de lucrari sint desarcinati de raspunderea la care sint supusi pentru
stricaciunea in tot sau in parte a constructiei, prin viciile de construire sau prin viciile pamintului.
Sectiunea IV
Despre citeva prescriptii particulare*)
Art. 1903
Actiunea maistrilor si institutorilor de stiinte sau de arte, pentru lectiile ce dau cu luna;
a ospatatorilor si gazduitorilor, pentru nutrirea si locuirea ce procura, si a oamenilor cu ziua, pentru plata zilelor, a
materiilor de dinsii procurate si a simbriilor;
se prescriu prin sase luni
Art. 1904
Actiunea medicilor, a chirurgilor si a apotecarilor, pentru vizite, operatii si medicamente;
a negutatorilor, pentru marfele ce vind la particularii care nu sint negutatori;
a directorilor de pensionate, pentru pretul pensiunii scolarilor lor, si a altor maistri, pentru pretul uceniciei;
a servitorilor care se tocmesc cu anul, pentru plata simbriei lor;
se prescriu printr-un an.
Art. 1905
Prescriptia in cazurile mai sus aratate se va implini, chiar daca ar urma serviciile, lucrarile si predarile acolo
mentionate.
Ea nu inceteaza de a curge decit cind s-a incheiat socoteala, s-a dat un bilet sau adeverinta ori s-a format cerere
in judecata.
Art. 1906
Cu toate acestea, cei carora vor fi opuse aceste prescriptii pot dovedi, prin orice mijloace, ca plata este inca
datorata.
Art. 1907
Veniturile renditelor perpetue sau pe viata;
prestatiunile periodice ale pensiunilor alimentare, chiriile caselor si arenzile bunurilor rurale*);
dobinzile sumelor imprumutate si in genere tot ce se plateste cu anul sau la termene periodice mai scurte;
se prescriu prin 5 ani.
*)
A se vedea nota de la capitolul IV al titlului VII din prezenta carte.

Art. 1908
Prescriptiile prezentei sectiuni curg in contra minorilor si interzisilor, raminind acestora recurs in contra tutorilor lor.
Art. 1909
Lucrurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fara sa fie trebuinta de vreo curgere de timp.
Cu toate acestea, cel ce a pierdut sau cel carui s-a furat un lucru, poate sa-l revendice, in curs de trei ani, din ziua
cind l-a pierdut sau cind i s-a furat, de la cel la care-l gaseste, raminind acestuia recurs in contra celui de la care il
are.
Art. 1910
Daca posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumparat la bilei sau la tirg, sau la o vindere publica, sau de
la un negutator care vinde asemenea lucruri, proprietarul originar nu poate sa ia lucrul inapoi decit intorcind
posesorului pretul ce l-a costat.
Art. 1911
Prescriptiile incepute la epoca publicarii acestui codice se vor regula dupa legile cele vechi.
DISPOZITII GENERALE
Art. 1912
Codicii Domnilor Calimach si Caragea, si orice alte legi civile anterioare, ordonantele domnesti si instructiunile
ministeriale din ambe Principatele-Unite, sint abrogate in tot ce nu este conform regulilor prescrise in prezentul
codice.
Art. 1913
Acest codice civil se va pune in lucrare la 1 iulie anul 1865.
Art. 1914
Fiica dotata inaintea promulgarii acestei legi, de voieste a veni la o ereditate deschisa in urma promulgarii acestei
legi, va fi obligata a reporta dota.

{lang: 'ro'}

Stiri Juridice in E-mail


Adresa dvs. de e-mail nu va fi folosita in alte scopuri si va puteti dezabona oricand.
Fiţi printre primii care vor afla despre cele mai noi ştiri juridice.
Înscrieţi-vă astăzi pentru a primi gratis buletinul nostru informativ!

Adaugati adresa de e-mail

Pareri si intrebari



Stiri Juridice in E-mail

Înscrieţi-vă astăzi pentru a primi gratis buletinul nostru informativ! Fiţi printre primii care vor afla despre cele mai noi ştiri juridice.

Adaugati adresa de e-mail

In Forum