Tribunalul Satu Mare. Aplicabilitatea Legii nr. 18/1991 si a Legii nr. 67/2010

, Iun 27, 2011 | Adauga comentariu



Dosar nr. 73/218/2010
R O M A N I A

TRIBUNALUL SATU MARE
SECTIA CIVILA

TRIBUNALUL

Deliberand asupra recursului civil de faţă, constata urmatoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 1600/11.08.2010 pronunţată de Judecătoria Carei în dosar nr. unic de mai sus, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea intentată de petentul K.I., împotriva intimatelor COMISIA JUDETEANA SATU MARE DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR şi COMISIA LOCALĂ SĂUCA DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, fiind menţinută Hotărârea nr. 70/2009 adoptată de Comisia Judeţeană Satu Mare.

Impotriva sentintei, petentul a declarat recurs solicitand admiterea caii de atac promovate, modificarea hotararii atacate si admiterea plangerii sale astfel cum a fost formulata si completata.

In sustinerea recursului se arata ca hotărârea pronunţată de Judecătoria Carei este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

Recurentul arata ca la apariţia legii 169/1997 a depus cererea nr. 36/16.12.1997 de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferenţa de suprafaţă a unui teren reconstituit conform Legii 18/1991 şi aceea pe care au deţinut-o antecesorii săi în comuna Săuca jud. Satu-Mare.

Extrasul nr. 1754/02.09.09 eliberat de OCPI şi adresa Primăriei Săuca nr. 1089/15.06.2009 arată că terenul din vechiul amplasament care a aparţinut antecesorilor săi are categoria de folosinţă arabil.

Prin Sentinţa Civilă nr. 188/19.02.2004 a Judecătoriei Carei, rămasă definitivă prin neapelare, a obţinut dreptul de a-i fi reconstituit încă 29 ha teren.

La data de 17 noiembrie 2005 Judecătoria Carei a adoptat Sentinţa Civilă nr. 1248, întemeiată în drept pe Legea 18/1991 modificată, pentru reconstituirea în natură cu suprafaţa de 29 ha teren.

Sentinţa Civilă nr. 961/20.06.2006 a Judecătoriei Carei a condamnat primarul comunei Săuca la daune cominatorii până la punerea efectivă a recurentului petent în posesie cu teren, în baza art. 64 alin. 2 din Legea 18/1991 actualizată, iar prin Decizia Civilă nr. 231/R/11.04.2007 a Tribunalului Satu-Mare a fost mărit cuantumul acestor daune.

Prin adresa 56/15.01.2009, conform Legii 18/1991, Primăria Săuca i-a comunicat că îi oferă teren în parcela nr. top. P994 sau P975, fără să ofere alte detalii. Extrasul 943/20.05.2009 eliberat de OCPI Satu-Mare arată că terenul oferit are categoria de folosinţă păşune.

Prin adresa nr. 803/29.04.2009, având în vedere prevederile H.G. nr. 890/2005 şi faptul că a refuzat reconstituirea dreptului de proprietate în parcelele nr. top. P994 sau P975, Primăria Săuca i-a comunicat că îi oferă teren în parcela P946 din nou fără să ofere alte detalii. Extrasul nr. 832/07.05.2009 eliberat de OCPI Satu-Mare arată că parcela P946 este un teren neproductiv.

Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Satu Mare a adoptat Hotărârea nr. 70/2009 privind trecerea recurentului pe anexa 23 pentru despăgubiri pentru suprafaţa de 29 ha teren, la propunerea Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Săuca.

Prin plângerea împotriva Hotărârii nr. 70/2009 înregistrată la Judecătoria Carei în dosarul nr. 73/218/2010 recurentul petent a cerut anularea Hotărârii nr. 70/2009, obligarea celor două comisii la punerea în posesie a subsemnatului cu suprafaţa de 29 ha teren arabil, acordarea de daune morale motivând că Hotărârea nr. 70/2009 s-a adoptat fără ca recurentul petent să-şi exprime opţiunea pentru reconstituirea sub formă de despăgubiri şi fără ca cele doua intimate să facă o corectă aplicare a legislaţiei în materie de fond funciar şi proprietate.

Prin Sentinţa Civilă nr. 1600/11.08.2010, Judecătoria Carei i-a respins plângerea; din cuprinsul sentinţei reieşind că unul din motivele de respingere a fost refuzul ofertelor din adresele nr. 56/15.01.2009 şi nr. 809/29.04.2009 făcute potrivit art. 10 alin. 1 din H.G. 890/2005, pentru aplicarea Sentinţei civile nr. 1248/17.11.2005. Instanţa de fond a reţinut că recurentul petent a refuzat ofertele făcute însă nu a adus nici un argument de ce consideră că prin acestea s-ar fi oferit un teren ehivalent, cu toate că acest aspect a fost menţionat în plângere. Deasemenea nici intimitatele nu au argumentat şi nici nu au susţinut că au oferit un teren echivalent.

Recurentul arată că înainte de a face vreo ofertă, Comisia locală ar fi trebuit să facă o evaluare a terenului din vechiul amplasament, după care trebuia să facă o ofertă în echivalent valoric a acelui teren, cu atat mai mult cu cât oferea un teren de o altă categorie.

Reconstituirea nu se realizează generic ci pe categorii de folosinţă, conform art.2 din Legea 18/1991, distincţia între categoriile de teren fiind esenţială din punct de vedere al valorii economice a terenului.

În ce priveşte Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 20/31.03.2005 considerată de către instanţă ca şi valabilă (şi prin ea Hot. Com. Jud. Nr. 70/2009), recurentul susţine că sentinţa nr. 1248/17.11.2005 şi hotărârile ulterioare ale instanţelor de judecată pentru reconstituirea în natură, conform Legii 18/1991 modificată şi actualizată, reprezintă suficiente dovezi că acea hotărâre a comisiei judeţene nu mai este în vigoare, neputându-se acorda şi despăgubiri în acelaşi timp, având în vedere şi H.G. 890/2005 art. 34 alin (1).

Dealtfel Sentinţa Civilă nr. 188/19.02.2004 nu a fost executată de către intimate iar cererea nr. 36/16.12.1997 de reconstituire a diferenţei de teren a rămas nesoluţionată deoarece intimatele nu au oferit teren şi nu au acordat nici despăgubiri conform H.G. nr. 1546/23.09.2004 art. 2 alin. (2) şi art. 3. De aici se constată şi nulitatea absolută a Hotărârii Comisiei Judeţene nr. 20/31.03.2005, aceasta fiind dată fără a respecta H.G. 1546/2004 şi cu încălcarea Legii nr. 1/2000 pentru că prin validarea anexei cu despăgubiri trebuia stabilită şi suma certă a despăgubirilor (prezumţie legală dată de Legea 1/2000), lucru pe care Comisia judeţeană nu l-a făcut, nerespectând deasemenea termenul imperativ de 15 de zile de a executa hotărârea conform art. 33 alin. 1 din H.G. nr. 1172/21.11.2001 raportat la art. 79 alin. 4.

Referitor la amplasamentul unde terenul putea fi acordat, recurentul arată că şi Legea 1/2000 modificată prin Legea nr.400/17.06.2002 prevedea că, în lipsă de teren, reconstituirea se poate face şi în localităţile limitrofe, iar pentru Legea 18/1991 H.G. 890/2005 cu modificările şi completările ulterioare conţine reglementări pentru situaţiile în care nu există teren, legile reparatorii fiind de imediată aplicare.

În ce priveşte posibila lipsă de teren acreditată de către instanţă, recurentul susţine că nu este suficient să faci o afirmaţie pentru a fi luată în seamă ci e necesar ca ea să fie probată, iar adresa Agenţiei Domeniilor Statului Direcţia Fond Funciar nr. 97066/19.11.2009 arată şi refuzul constant al intimatelor de a pune în aplicare sentinţa civilă nr. 1248/2005, ceea ce justifică solicitarea privind daunele morale. Referitor la alte consideraţii din cuprinsul sentinţei, precum cele despre Legea nr. 67/2010, recurentul consideră că instanţa de judecată şi-a depăşit atribuţiile ce-i reveneau în raport de obiectul cauzei şi a analizat plângerea în afara limitelor sesizării făcute de către subsemnatul.

În drept, invocă prevederile Legii nr. 18/1991 cu modificări şi completări ulterioare, Legea 247/2005, Legea 1/2000, H.G. 890/2005 modificată, alte texte de lege menţionate.

Deşi au fost legal citate cu această menţiune, intimatele nu au depus întâmpinare în recurs.

Recursul nu este fondat şi se respinge conform art. 312 C. proc.civ.

În mod corect a apreciat judecătoria că Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 70/2009 este legală în ceea ce priveşte validarea propunerii comisiei locale referitoare la reclamant. Întrucât în localitatea Săuca nu mai sunt libere terenuri(filele 37, 39; filele 15, 16 dosar recurs) care să echivaleze valoric cu terenul ce i s-ar fi cuvenit reclamantului – motiv pentru care acesta a refuzat ofertele făcute – conform dispozitivului Sentinţei civile nr. 188/2004 a Judecătoriei Carei, singura posibilitate de realizare şi protejare a dreptului era, la data emiterii hotărârii comisiei, acordarea de despăgubiri.

Trebuie observat că, în spetă, atribuirea terenului nu are loc în faza administrativă de aplicare a legii fondului funciar, supusă strict regulamentului de aplicare aprobat prin hotărâre de guvern, ci ca urmare a pronunţării unei hotărâri judecătoreşti – în cadrul unui proces civil guvernat de principiul disponibilităţii – prin care s-a dispusîn mod expres ca, în cazul în care pe raza loc. Săuca nu mai este teren disponibil, să fie acordate despăgubiri; deşi la epoca pronunţării era în vigoare art. 3 din Legea nr. 1/2000, referitor la transferul de teren din localităţi limitrofe, nu s-a dispus în acest sens. În acest sens sunt pertinente apărările formulate, prin întâmpinarea depusă la fond, de comisia locală.

Mai mult, prin Sentinţa civilă nr. 1248/2005 a Judecătoriei Carei se dispune de asemenea punerea în posesie în hotarul localităţii Săuca. Înscrisurile referitoare la lipsa de teren pe raza loc. Săuca atestă în mod oficial situaţia descrisă, fiind asumate de organul administrativ emitent, astfel că nefiind constatată comiterea vreunui fals, instanţa nu poate decât să reţină veridicitatea celor atestate în repetate rânduri.

Din conţinutul concluziilor depuse în recurs, rezultă că reclamantul recurent a solicitat, pe cale administrativă, realizarea dreptului de proprietate în condiţiile Legii nr. 67/2010 şi pretinde atribuirea de terenuri aflate în localităţile Livada, Medieşu Aurit sau Lazuri (fila 22).

Potrivit Legii 67/2010, act normativ intrat în vigoare după promovarea cererii de chemare în judecată, se modifică art. 18 alin. 3 din Legea 18/1991, în sensul că:

“Terenurile neatribuite, ramase la dispozitia comisiei, sau din domeniul privat al statului, din aceeasi localitate sau din alte localitati, se pot restitui, la cerere, in conditiile legii, fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora care au fost inscrisi in anexele privind despagubirile la regulamentele de aplicare a legilor fondurilor funciar.”

Spre deosebire însă de prima instanţă, apreciem că reclamantul beneficiază de prevederile acestei legi, iar comisia locală este obligată în urma cererii formulate de petent la 15 aprilie 2010, înregistrată sub. nr. 1066/2010 (fila 131), tocmai în condiţiile existenţei hotărârii nr. 70/2009, să facă demersuri pentru punerea în posesie prin atribuire de teren în altă localitate, rămânând în actualitate cele dispuse prin Decizia civilă nr. 231/2007 a Tribunalului Satu Mare.

Acţiunea introductivă nu a fost modificată la fond după intrarea în vigoare a legii, solicitându-se punerea în posesie ca efect al anulării hotărârii comisiei judeţene, obiect al primului capăt de cerere din petit. Prin urmare, respingerea cererii de punere în posesie este consecinţa menţinerii în vigoare a hotărârii 70/2009, raportat la limitele investirii instanţei, neputând fi opusă în procedura deschisă ca urmare a promovării unei noi cereri de către petent în condiţiile Legii nr. 67/2010.

În consecinţă, văzând starea de fapt, motivele de recurs, precizarile de la filele 21-22 şi răspunsul trimis instanţei pentru ultimul termen de judecată, apreciem că având în vedere momentul emiterii, hotărârea contestată apare ca legală şi temeinică.

Dreptul recunoscut reclamantului poate şi trebuie să fie realizat însă în condiţiile Legii nr. 67/2010.

Cu toate acestea, procedura pendinte, astfel cum a fost iniţiată, nu permite obligarea altor comisii locale la punerea în posesie, deoarece, neputând fi modificate obiectul cererii, cauza şi părţile în recurs (art. 316 comb. cu art.294 C.proc.civ.), instanţa de control este ţinută de cadrul procesual determinat în faţa primei instanţe, nu poate crea obligaţii în sarcina unor terţi care nu figurează ca părţi în proces şi nu poate dispune instanţei de fond introducerea din oficiu în proces a altor părţi.

Întrucât condiţia premisă pentru acordarea de teren din domeniul privat al statului sau al altor localităţi, este ca reclamantul să fie înscris în anexele privind despăgubiri, cerinţă subliniată şi de recurent în cererea promovată la 15 aprilie 2010, menţinerea hotărârii contestate evidenţiază interesul reclamantului din perspectiva modificării aduse legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:

Respinge recursul declarat de reclamantul K.I. împotriva Sentinţei civile nr. 1600/2010 pronunţată de Judecătoria Carei în contradictoriu cu Comisia Judeteană Satu Mare şi Comisia locală Săuca de aplicare a Legii nr. 18/1991.

Irevocabilă.

Pronuntata in sedinta publica din 12 noiembrie 2010.

Presedinte,
Melita Floruţ

Judecatori: Rodica Grosoş Maxim, Gabriela Suceveanu

Grefier
Mihaela Oros

{lang: 'ro'}

Stiri Juridice in E-mail


Adresa dvs. de e-mail nu va fi folosita in alte scopuri si va puteti dezabona oricand.
Fiţi printre primii care vor afla despre cele mai noi ştiri juridice.
Înscrieţi-vă astăzi pentru a primi gratis buletinul nostru informativ!

Adaugati adresa de e-mail

Pareri si intrebari



Stiri Juridice in E-mail

Înscrieţi-vă astăzi pentru a primi gratis buletinul nostru informativ! Fiţi printre primii care vor afla despre cele mai noi ştiri juridice.

Adaugati adresa de e-mail

In Forum